Cititor SF

Mai intai a fost o serie de sondaje… apoi niste teasere, apoi anuntul. Noua creatie Millennium Press se numeste Galileo si arata cam asa:

Treptat-treptat am aflat amanuntele importante: revista va aparea trimestrial, va fi in format trade paperback mediu (adica 20,5 x 13,5 x 1,7 cm) si va arata… cam ca o carte, pentru ca sunt planuite 240 pagini pe numar.

Despre continut nu stim prea multe detalii – puteti vedea lista de autori pe coperta, iar aici Horia ne spune cate ceva despre ce va cuprinde revista.

Si partea cea mai importanta: cat o sa coste si de unde puteti s-o cumparati. Pretul suna bine pentru 240 de pagini – 15 lei per numar. Daca o sa arate la fel de bine pe cat se anunta, eu zic ca merita banii… e doar de 2 ori mai mult decat o revista glossy, in definitiv Cu distributia stim cu totii cum e (sublima, dar lipseste cu desavarsire), asa ca varianta cea mai simpla ramane abonamentul. 50 lei pe an, cu bonus cate o carte la fiecare numar pentru cei care se aboneaza inainte de 1 aprilie. Plata se face prin mandat postal, transfer bancar sau Paypal (detalii aici).

Eu m-am abonat… asa ca vor veni si niste pareri imediat ce o primesc.

Incepand de pe 23 februarie, Nemira aplica metoda incercata si prin alte parti cu un produs la reducere, disponibil o singura zi. Ca sa vedeti produsul zilei mergeti aici, si ca sa fiti la curent cu ofertele abonati-va la blogul editurii (sau dati refresh in fiecare dimineata pe pagina respectiva, probabil). Daca doriti ceva anume… nu uitati sa verificati in fiecare zi.

Reducerile arata bine, azi avem parte de Jocurile Foamei gratis pentru o comada a Sfidarii… sa vedem ce urmeaza

Anul trecut echipa CititorSF a cedat in masa in fata progresului tehnologic: Kyo are un Sony, Jewel s-a luat tot un Sony, iar eu am primit de Craciun un Kindle.

Inainte de a comanda am facut un studiu extins asupra variantelor existente si am concluzionat ca… nu vreau nici un e-book reader. Un Sony (505, cred) vazusem intr-un magazin si dadea paginile foarte incet, Kindle-ul pe care il vazusem in videoclipuri la fel… fata de eBookwise-ul meu cu LCD era enervant. Apoi am vazut Cybook, care in review-uri arata adorabil, dar era ceva cam scump. Intr-un final, Kindle 2 a fost raspunsul.

1. Preliminarii
In primul rand, am vrut sa ii cumpar o husa. Intr-adevar, e mai greu de tinut in mana asa, dar eu ma cunosc si sunt convinsa ca, fara husa, ecranul ar ajunge numai zgarieturi. Pentru ca nu mi-a placut coperta pe care o produce Amazon, am ales Prodigy de la M-Edge si sunt foarte multumita de ea. (Cele de piele naturala au culori mai frumoase, dar si un pret pe masura…) Arata bine, are piele intoarsa pe dinauntru ca sa protejeze ecranul, e destul de tare incat pare sa reziste la ceva cazaturi, are cateva buzunarele si in colturi sunt doua benzi elastice care fixeaza mai bine readerul. Pana acum, nota 10 pentru aspect si functionalitate.

Despre comenzi din Romania nu pot sa comentez, pentru ca mie mi l-a adus o prietena din SUA, dar Catalin spune in comentariile de aici ca a dat aprox. 1100 lei.

2. Aspect
Pro:
* E-ink-ul este exact asa de misto cum spune toata lumea: arata ca o carte, nu oboseste deloc ochii, pana si ilustratiile alb-negru arata bine. Ecranul e destul de mare incat sa poti citi comod.
* Ca dimensiuni e cat un paperback mai mare (vezi imagini), iar ca grosime este mult mai subtire ca orice carte.
* Pare destul de rezistent, dar inca n-am testat
(si sper sa nici nu fie cazul in curand)
Read more…

A fost un weekend interesant pe blogurile autorilor de SF. Sau, cum a ajuns cunoscut, inca un Amazonfail.

Putina istorie:
1. In aprilie 2009, rankurile multor carti LGBT au disparut misterios de pe Amazon. Problema de baza de date, excludere intentionata? Nici macar reprezentantii Amazon n-au parut sa fie de acord, iar blogosfera si Twitter au explodat de indignare.
Detalii aici (pe scurt) si aici (pe lung).
2. In iulie 2009, Amazon a sters de pe Kindle-uri o anumita editie a unei carti. Aveau dreptate, intr-un sens, pentru ca e-bookul fusese incarcat pe platforma self-service de cineva care nu avea drepturi de autor pentru el, dar ironia face ca respectiva carte sa fie chiar 1984, de George Orwell. Oamenii si-au primit banii inapoi, dar multi au fost iritati de ideea ca Amazon poate oricand sa-ti stearga textele pe care le-ai cumparat. Pe care le-ai inchiriat, mai degraba.
Mai multe detalii aici.

Vinerea trecuta, toate cartile Macmillan au disparut brusc de pe Amazon. (Printre altele, grupul Macmillan cuprinde si Tor Books, editura la care publica numerosi autori SF apreciati (si cunoscuti pe internet) – lista completa aici). S-a speculat ca e o eroare; altii s-au inflamat instantaneu; s-au discutat teorii ale conspiratiei. Ceva mai incolo, am aflat cu totii care era explicatia: Amazon si Macmillan nu s-au inteles in legatura cu pretul si data la care e-bookurile editurii vor aparea pe Kindle. Amazon vroia sa impuna un pret maxim de $9.99, Macmillan vroia ca noile aparitii sa porneasca de la $14.99 si sa scada in timp. Nimeni n-a cedat, asa ca Amazon a refuzat sa mai vanda vreo carte de la Macmillan – fie ea electronica sau pe hartie.

Rezultatul a fost… multa galagie. Autori ca John Scalzi, Tobias Buckell si Charlie Stross au bloguit mai mult sau mai putin nervosi, lumea a injurat, alternativ, site-ul si editura… iar noi am chibitat de pe margine.
Read more…

La Muzeul National din Toronto, un extraterestru cere sa vada un paleontolog. Desi pare improbabil, intre extraterestri si paleontologie exista intr-adevar o legatura, dar nu e deloc ce s-ar astepta un cititor obisnuit cu alieni super-evoluati: forhilnorii cu pricina sunt creationisti, adepti ai teoriei designului inteligent, si cred ca Dumnezeu a intervenit de cateva ori in existenta planetelor populate de rase inteligente, asa ca a venit pe Pamant sa ne studieze fosilele. Nu cred ca e un spoiler daca spun ca intr-adevar informatiile extraterestrilor coincid cu datele distrugerilor in masa de pe Pamant (dintre care ultima a fost acum 65 miliarde de ani – stiti voi, dinozauri, Jurassic Park, chestii de-astea). Daca adaugam si faptul ca paleontologul cu care face cunostinta e un ateu bolnav de cancer in faza terminala… iese o combinatie interesanta.

“Interesanta” este cuvantul potrivit aici, pentru ca n-as putea spune ca romanul da pe afara de actiune. Navele spatiale apar in trei paragrafe in total, extraterestrii nu vor sa ii ducem la liderul nostru sau sa ne distruga planeta… probabil 70% din carte e ocupata de discutii si meditatii. Daca nu te intereseaza nici un pic argumentele pro si contra existentei unui Creator, probabil mai bine iti dai banii pe altceva.

Personajul nostru, Tom Jericho, e un tip rational, un om de stiinta care are (sau crede ca exista) pentru orice o explicatie logica si care, ca multi dintre noi, presupune ca orice societate mai avansata a renuntat la ideile puerile gen religie. Surpriza – nu e asa, si descopera dintr-un foc doua rase aflate cu cateva sute de ani inaintea noastra care sunt convinse ca Dumnezeu exista. De fapt, una dintre ele chiar isi dedica o foarte mare parte a timpului incercarilor de a lua legatura cu el. Sa fii pe moarte si sa descoperi niste extraterestri religiosi sunt doua motive destul de bune ca sa incepi sa te indoiesti de (ne)credinta ta.
Read more…

Acum ceva vreme, cand s-a anuntat faptul ca Terry Pratchett sufera de Alzheimer, multe articole se terminau cu o nota privind ultima sa carte publicata, Nation. M-am documentat, am aflat ca nu face parte din seria Discworld, am vazut ca nu a aparut in paperback, am abandonat subiectul.

Mare greseala. Din fericire, de Craciun cineva care imi stie gusturile mi-a facut cadou fix cartea cu pricina… iar acum o saptamana am inceput sa descopar ca nu, nu e deloc Discworld, dar da, este foarte misto.

In primul rand, o sa repet ceva: nu e Discworld. Nici ca subiect, nici ca stil. Partea cu subiectul era clara imediat ce citeai primul blurb, dar eu m-am asteptat multe pagini sa inceapa bancurile si satirele… nu incep. Daca vrei asta, nu da banii pe carte.

Acestea fiind spuse, cartea e o surpriza pentru fanii lui Pratchett Read more…

Disclaimer: Da, aveti dreptate. Scopul meu in viata este sa distrug SF-ul si fantasy-ul romanesc, si in general orice fel de literatura care apare in tara noastra. Chiar si cand scriu ca ceva mi-a placut, de fapt e la misto, da? Concentrati-va pe partile negative, ca doar acolo sunt sincera. De fapt, nici nu va obositi – parerile mele trebuie ignorate, pentru ca nici nu am scris vreun roman, nici nu sunt critic literar. Ah, da, si am o problema personala cu Horia si de-aia nu recunosc ca toate povestirile sunt geniale si merita sa ia cel putin un Hugo si-un Nebula fiecare.

Acestea fiind spuse…

Cybervals – Mircea Coman. Din seria “mda”. Nici calda, nici rea, oarecum plictisitoare, o mai salveaza sfarsitul gandit destul de bine incat sa nu ma prind care era faza inainte de explicatie.

Duel cu ceata si lotusi – Catalin Sandu. Daca mi-a placut mie, care nu stiu nimic despre Go, sunt convinsa cei care il inteleg vor fi si mai incantati. Catalin Sandu a nimerit la fix echilibrul intre prea multe si prea putine informatii (mie imi place sa ghicesc), iar scriiturii n-am nimic ce sa ii reprosez. As face un rezumat al subiectului daca as putea, dar mi-e greu – sa zicem un fel de joc de Go care consta in crearea de peisaje cu ajutorul mintii.
Read more…

Acum doua zile a fost sfarsitul lumi(lor). Intai a unor extrateresti, apoi a noastra. Mai exact, niste prieteni m-au luat pe sus la o “movie day”, cu Avatar si 2012. Imi aruncasem ochii pe cateva recenzii inainte, asa ca stiam la ce sa ma astept si experienta a fost placuta, per total.

Avatar este, stie deja toata lumea, impresionant din punct de vedere vizual, iar noi l-am vazut in 3D – o idee foarte buna, pentru ca imaginile fac filmul. Actiunea a fost discutata si rasdiscutata, asa ca n-o sa intru in detalii: pe o planeta se descopera un metal foarte pretios (unobtainium, lol), care din pacate se gaseste fix sub copacul-casa al populatiei locale, asa ca armata si oamenii de stiinta se duc cu mic, cu mare, sa studieze sau sa scoata niste bani.

Actiunea e perfect previzibila de la un cap la altul, dar personajele sunt simpatice si actorii se descurca bine cu cliseele pe care trebuie sa le joace: Sam Worthington in rolul de soldat paralizat si indiferent, care se dovedeste a avea o inima de aur, Zoe Saldana pe post de salbatica frumoasa care se indragosteste de soldat, Sigourney Weaver intr-un rol care sper ca a amuzat-o, de femeie de stiinta a dracu’, Stephen Lang in pielea vesnicului colonel care stie doar sa ia totul cu forta, Michelle Rodriguez in alt rol de fata dura, un pilot care descopera ca are constiinta, Giovanni Ribisi pe post de manager care nu prea le are cu resursele umane (sau extraterestre), Joel Moore drept nelipsitul geek (care descopera ca totusi poate fi convins sa lupte) si Laz Alonso in rolul viitorului sef de trib care absolut intamplator e deja “logodit” cu salbatica de care se indragosteste personajul nostru principal. Ah, da, si Sam Worthington arata foarte bine
Read more…

Pentru ca amandoi voiam sa scriem despre antologie, ne-am gandit sa va scutim de doua posturi (sau de discutii in contradictoriu intre noi prin comentarii) si am scris in paralel. Asta inseamna doua lucruri: este o recenzie mult mai lunga decat cele obisnuite si cuprinde mai multe pareri. Un volum distribuit GRATIS primeste o recenzie dubla (sau la dublu) .

Silviu Genescu – Titanic

Jen: Povestirea are o idee si atat. Sau, mai exact, mai multe idei pe care autorul incearca sa le uneasca intr-un tot unitar… fara succes. Am incercat sa fac un rezumat in cateva cuvinte, dar mi-am dat seama ca nu am inteles ce se intampla destul de bine ca sa o pot face… asa ca o sa spun altceva: cele 2/3 povesti care nu prea se pupa una cu alta sunt scufundarea (sau nu) a Titanicului si calatoria inapoi in timp a unui barbat, care e angajat ca asistent personal in casa unei bogatase pe care o supravegheaza. Pe parcurs, din motive care mi-au scapat, multiversul o ia putin razna, iar in versiunea ‘noua’ a Titanicului din titlu nu se mai scufunda la data pe care o stim noi.

Sa zicem ca povestea e chestie de gusturi – mie nu mi-a placut. Poate daca ar fi fost taiata la jumate si ar fi disparut (macar) fragmentele inutile cu bogatasa…

Dar, pe langa asta, textul plange dupa un redactor. Nu vorbesc de virgule si detalii din astea, dar am dat peste mult prea multe lucruri deranjante:
- personajul principal e ba “PA”, ba asistent personal. N-am auzit pe nimeni din Romania folosind abrevierea PA (care oricum ar fi trebuit sa fie AP), asa ca nu inteleg ce cauta intr-un text scris in romana pentru romani.
- latitudinea si longitudinea sunt exprimate cand ca “x grade W”, cand “y grade V”. Punctul cardinal se cheama “vest” si n-are de ce sa fie notat cu W…
- (poate cea mai deranjanta chestie) Citez:
R.M.S. Carpathia catre R.M.S. Titanic:
“[...]Stiati ca sunt o multime de mesaje pentru voi de la MCC (indicativul pentru statia Cape Race)?”
Deci ori vapoarele simteau nevoia sa foloseasca paranteze cand comunicau intre ele, ori autorul nu a gasit o alta solutie mai stralucita de a explica indicativul… Hmm, oare care o fi. Serios, ce cauta paranteza aia acolo?! (si in alte comunicatii similare)

Pacat de Titanic, pacat de tentativa de realizare. Ar fi fost interesat de urmarit prin mesaje radio cum o tragedie se transforma intr-un incident minor… daca ar fi lipsit restul nuvelei.

Aspoiu: Cind ma gandesc la aceasta povestire imi vine in gand cuvintul CHIN. Si nu ma refer numai la lectura, ci si la efortul autorului. Pare ca domnul Genescu s-a chinuit rau de tot sa scrie chestia asta – evident nu am de unde sa stiu daca este asa sau nu, insa asa pare. Later edit: Textul pare chinuit din cauza abundentei de detalii inutile si  descrierilor supraincarcate, care se doresc a da credibilitate lumii imaginate. La mine au avut efect exact invers. Cu tot efortul depus, nu a iesit mare lucru. Personajele sint pe nicaieri, dialogurile ridicole, descrierile care teoretic ar fi trebuit sa sprijine primele doua fac mai mult rau decat bine. Nu inteleg de ce autorul se incapatineaza sa scrie despre americani cand e clar ca nu-i iese. S-a intamplat si in alte povestiri ale dinsului, se intampla si in asta. Alt cuvint care imi vine in minte este STATIC. Pentru ca nu se intampla mai nimic. Practic pesonajul principal intra pe o usa bou, si dupa o discutie destul de lunga si fortata, iese pe aceeasi usa vaca, insa intr-un univers usor modificat. Si cam atat.

Am fost putin vexat surprins, contrariat de parerile domnului Iovanel referitoare la scriitura domnului Genescu deoarece sint in totala contradictie cu ale mele. Nu stiu ce sa va spun despre “coolness” (termen care sper ca nu se refera la bogatia obositoare de americanisme folosite in text), insa expresivitatea, controlul si valoarea literara eu unul nu prea le vad. Ba mi se pare ca autorul are mari probleme in a exprima in scris ce vrea de fapt  sa transmita. Adica CHIN STATIC. Read more…

De pe o lista de discutii…

Dear all,

At 4 o’clock this morning Rob Holdstock passed away.

He had been in intensive care since the 18th of November when he
collapsed due to an E. coli infection.

I’m heartsick to have lost a dear friend.

My sincere sympathies to his partner Sarah Biggs and both their families.

Rob was one of the best fantasy writers of his generation, and was a man
with a huge appetite for life. I’m deeply saddened that he has been
taken from us so soon at only 61 years old.

Maura

Robert Holdstock e cunoscut in Romania doar printr-o singura nuvela (Codrul Mitago/Mythago Wood, Almanahul Anticipatia 1994), dar a scris multe alte nuvele si romane care din pacate nu au ajuns la cititorii romani (si probabil ca nici n-o vor face…). Am mai scris de el aici.

Nu ne transformam in site de necrologuri si nici nu imi inchipui ca o sa le pese multora de asta, dar era printre autorii mei preferati si mie, una, imi pare foarte rau.

Ne-am gandit sa facem o lista cu lansarile SFFH de la targul de carte… dupa care ne-am dat ca altii au facut-o mai bine si mai din timp. Pentru ca nu are rost sa repetam aceleasi informatii, va oferim un link util: Lansari F&F la Gaudeamus, pe blogul lui Michael Haulica. Totul e frumos impartit pe zile si cu linkuri la detalii, asa ca nu trebuie decat sa va hotarati la care veti merge. Dupa cum e usor de remarcat, ziua de sambata e de baza, cu lansari de la 12 pana la 17… deci rezervati-va din timp o masa la barul arhiaglomerat din Romexpo, pentru ca veti avea de stat multa vreme pe acolo.

CititorSF va fi acolo, in formula restransa… dar nu vom avea ecusoane, asa ca probabil n-o sa ne intalnim daca nu ne cunosteam dinainte