Anii 20, un tumult de întâmplări care au schimbat fața literaturii
Deși pare greu de crezut, oamenii din anii ‘20 nu trăiau atât de diferit față de noi. În ciuda lipsei de tehnologie actuale, acel deceniu a reprezentat un moment de răscruce. În timp ce în prezent avem revoluții tehnologice cu supercomputere și universuri virtuale, anii ‘20 au fost consacrați de mașini, transmisii radio și avioane. Toate aceste revoluții tehnologice din perioada respectivă au avut impact în toate domeniile, inclusiv în arte. Scriitorii, în special, au dorit să exprime plastic aceste schimbări, căutând astfel răspunsuri prin respingerea tradiționalismului care monopolizase domeniul. În continuare, vor fi prezentați artiști care au adus modernismul în artă, dar au eclipsat alte talente strălucite.
James Joyce și TS Eliot, în comparație cu autorii tradiționaliști
În literatură, revoluția a venit ca un răspuns negativ la tradiționalismul, un curent literar ce controla toate operele literare. Dorind să caute un alt mod de a controla necunoscutul, autorii s-au îndreptat către un curent cu totul diferit. Astfel, în detrimentul unui stil liniar, scriitorii au impus o provocare către cititori. Anul care a avut cel mai mare aport în materie de opere moderniste a fost anul 1922, marcat în special de romanul lui James Joyce, „Ulise”. Acest roman a apărut chiar la începutul anului, în data de 2 februarie 2022, la aniversarea de 40 de ani a autorului. Un alt scriitor care s-a alăturat mișcării lui Joyce a fost TS Eliot, cu lucrarea sa de proză „The Waste Land”.
Fiind publicații spectaculoase, realizate într-o manieră nemaivăzută, ele aveau totuși numeroase aspecte comune, precum:
- Motivul operei. Față de celelalte scrieri, cele 2 opere ale autorilor moderniști abordau subiecte noi. De exemplu, opera „Ulise” prezenta stilul de viata al locuitorilor din Dublin, acțiunea petrecându-se într-o singură zi. Din direcția prozei, TS Eliot aducea un poem grandios, despre peisajul dezolant postbelic al Europei. Aceste două opere au reușit să transmită un semnal atât de puternic, stârnind atenția publicului și în prezent. Cei interesați, pot descoperi cartea în mai toate bibliotecile, precum Biblioteca Națională a României.
- Dimensiunea operelor, în raport cu spatialitate din firul narativ. Ambele scrieri au reușit să surprindă audiența cu dimensiunile lor neobișnuite. Fizic, cartea lui Joyce este un roman masiv, însă cu acțiunea derulată doar pe parcursul unei zile. Acest aspect este identic cu dimensiunea neobișnuită a poeziei lui TS Eliot, care putea fi comparată cu cea a unui roman tradiționalist.
- Tușa personală. O alta caracteristică unică, neîntâlnită la stilul traditionalist, era prezența continuă a personalității artistului în fiecare pagină a operelor.
- Abordarea neprevăzută. Pe lângă amprenta lor stilistică, un alt punct comun era modul scrierii, care avea aspectul unui colaj. De asemenea, un aspect interesant este multitudinea de perspective diferite care erau abordate.
Artiști eclipsați de către cei doi creatori ai modernismului literar
Cu siguranță, toată această atenție focusată pe cei doi scriitori nu a mulțumit ceilalți membrii ai breslei. Fiind un grup minoritar, care s-a separat cu vehemență față de tradiționalism, au apărut ulterior și alți artiști care i-au admirat sau blamat. Cu toate acestea, popularitatea exagerată a dus la ignorarea multor alți artiști iluștri. Dintre aceștia, cei mai notabili sunt următorii:
- Sinclair Lewis. Cu toate că Sinclair Lewis a fost un autor de ficțiune de succes, câștigând și un Premiu Nobel în literatură, nu era suficient. Acesta nu s-a ridicat la final la popularitatea lui Joyce. Un aspect interesant este faptul că Lewis a fost un scriitor geniu, chiar de la debutul său. Prima sa publicație a fost un roman ce se axa pe trăirile interioare ale domnului Babbit, un businessman antierou. Subiectul golului interior și al piedicilor cauzate de lipsa unei identități era o noutate pentru scrierile din acea perioadă. Cu toate acestea, Sinclair Lewis a reprezentat o sursă de inspirație prin personajele sale, pentru producții precum „American Psycho” și „Something Happened”.
- Ryunosuke Akutagawa. În Japonia, lucrurile stăteau diferit. Astfel, Ryunosuke reușea să aducă un aport valoric stilistic cu opera sa nonconformistă. Cea mai cunoscută lucrare a sa este povestea publicată în revista Shincho, intitulată „In a Bamboo Grove”. Pentru Japonia anilor 20, Ryunosuke a reușit performanța de a îmbina stilurile noi și vechi, pentru a crea o lucrare unică. Astfel, acesta a povestit într-o narativă actuală o poveste din folclor din secolul al XII-lea. Datorită faptului că narativa lui capta din prima cititorul, „In a Bamboo Grove” a reprezentat o referință pentru filmele Pulp Fiction și Gone Girl.
Concluzie
Cu toate neînțelegerile și disensiunile dintre artiștii ce căutau inovația și cei care doreau prezervarea tiparelor, anii 20 au fost benefici pentru omenire. Cu ajutorul unor artiști precum Sinclair Lewis, opera lor a putut inova creațiile artistice din viitor. În acest fel, chiar dacă acești artiști au fost ținuți în umbră, de către publicul larg, ei nu au fost ignorați. Operele acestora spectaculoase și incredibil de creative au fost valorificate, până în prezent.
În final, acești artiști au reușit să creeze scrieri care au avut contribuții masive în arta contemporană. De la cei mai faimoși scriitori, precum Joyce cu a lui “Ulise”, până la mica poveste a lui Ryunosuke, ei au reușit să aducă inovația în secolul XX.