Sea of Ghosts (The Gravedigger Chronicles #1) – Alan Campbell

Publicat in 2011 de Tor Books, romanul, Sea of Ghosts primul din seria de doua volume, The Gravedigger Chronicles, nu a impresionat la vanzari. Am citit recent un articol al scriitorului pe facebook dezamagit de volumul scazut al acestora si de faptul ca s-a vazut nevoit sa renunte si la un al treilea volum al seriei. Recunosc ca si eu l-am descoperit intamplator anul acesta, datorita copertii, nu ca mi l-ar fi recomandat cineva.

Este ciudat cum nu a prins la public cind Alan Campbell combina intr-un mod interesant elemente de dark fantasy cu cele steampunk intr-un roman destul de antrenant din punct de vedere al evolutiei evenimentelor.

Nu ma omor dupa cartile cu dragoni, insa am facut o a doua exceptie, dupa Martin, si chiar mi-au placut dragonii lui Campbell, intalniti nu asa de des acum datorita unui razboi gigant ce a antrenat intregul continent. Si s-a finalizat cu inrobirea, in urma unei tradari majore, a rasei dominante de Magii Unmer, maestri desavarsiti in ale magiei si creatori de obiecte care mai de care mai impresionante. Depasind cu mult o gramada din legile fizicii.

Ei bine, povestea urmareste intamplarile prin care trece Colonelul Thomas Granger ce pica in disgratia Imparatului si se refugiaza sub un nume fals ca si temnicier intr-un oras aflat pe ape poluate si otravitoare, unde sunt tinuti un milion de inamici ai Imperiului.

De mentionat ca toate apele continentului au fost otravite de catre cei din rasa Unmer, in timpul razboiului, iar orice om ce pica in ele se transforma rapid intr-un locuitor al oraselor sale subterane. Da, exista orase cu fiinte sub apa in care locuitorii mai pastreaza niste ramasite de umanitate, actiunile acestor locuitori capatand o semnificatie mai importanta  cam in al doilea volum.

Oricum toata aranjarea asta este destul de apetisanta pentru un fan al genului, am vazut ca multi cititori au marcat cartea ca fiind un  potential hibrid de steampunk fantasy post apocaliptic. Plus ca exista si oamenii cu vase la dispozitie si mijloace specifice ce cauta diverse comori ascunse sub ape din perioada de glorie a a Unmerilor (ceva in genul scafandrului de pe coperta), astfel avem descrise o serie de artefacte foarte interesante de care se vor folosi si eroii nostri pe parcursul intregului volum.

La debutul volumului trebuie sa va inarmati cu un pic un pic de rabdare, abia de pe la pagina 100 incepe sa se desfasoare frumos povestea, pina atunci e mai mult un fel de introducere, dar pentru mine a meritat asteptarea.

Si asta pentru ca numaidecat Colonelul Thomas se trezeste ca are o fata ce poseda o putere incredibila si atat de puternica incat, ei nu stiu, dar este capabila sa rastoarne un Imperiu.

Povestea se dezvolta si mai interesant in volumul urmator, ce, dupa mine, nu a fost inzestrat cu o coperta prea inspirata, are legatura cu ce se intampla in interior, dar se putea si mai bine. Eu nu prea sunt tentat sa-l iau, mai ales ca si scriitorul a precizat ca, in functie de vanzari, e posibil sa ajunga sa recicleze ideile din seria asta de doua volume si sa scoata alte carti. Mai meditez.

Personajele mi s-au parut ca au fost bine creionate si intreaga idee mi-a adus aminte un pic de bucuria ce am simtit-o cand am citit aventurile echipajului navei Ketty Jay din cartile lui Chris Wooding.

Din pacate Tor i-a publicat lui Campbell doar doua volume, dar cine stie ce ne mai rezerva viitorul. Fapt interesant, ce denota ca nu tot ce scoate Tor are si succes la cititori. Desi seria asta ar fi meritat mai multa atentie din partea lor.

Daca vreti o carte fantasy de aventuri, in care exista artefacte atata de puternice ce pot inclina balanta puterii sau Magi ce pot deschide usi catre creaturi fantastice din alte dimensiuni, plus o multime de aventuri, atunci seria lui Campbell e pentru voi. Situatia cu portalurile se intampla mai ales in volumul doi, cand isi fac simtita prezenta si niscaivai Zei si miza “jocului” creste substantial.

Daca, din intamplare, v-au mai placut de prin recomandarile mele de pe blog, atunci e sigur ca si seria asta nu o sa va dezamageasca.

Fantastica.ro nr. 17: Dosar Finlanda SF

Antologia Povestiri cu dragoni (in curind)

In curs de aparitie (cel mai probabil in luna martie) la Tritonic, o noua Antologie intitulata, Povestiri cu dragoni.

Am citit doar povestirea lui Milos Dumbraci si mi s-a parut chiar foarte buna. Pare un volum interesant mai ales ca ar avea, dupa socotelile mele, cam ultimul text publicat al regretatei scriitoare, Ioana Visan.

Cuprins:

Ioana Vișan – Ucigașul de dragoni

Marcel Gherman – Drumul spre Avalonia

Alexandra Panait – La umbra kabwamului

Miloș Dumbraci – Poveste amară de foc și pară

Alexandru Botan – Solzi întunecați

Irina Georgescu – Incredibilii Lou și Phil

Daniel Timariu – Păstrează-mă nemuritor

Emil Duhnea – Hic sunt dracones

Mihai Alexandru Dincă – Exil în Olomang

 

Bradley P. Beaulieu – With Blood upon the Sand trailer

Tocmai ce s-a lansat in SUA volumul doi al seriei,The Song of the Shattered Sands, Blood Upon the Sand de Bradley P. Beaulieu.

Primul volum al seriei, Twelve Kings in Sharakhai, este un fantasy excelent si are o nota de 3.99 din 5 pe Goodreads, din 1,812 notari si 309 de opinii postate.

Sharakhai, the great city of the desert, center of commerce and culture, has been ruled from time immemorial by twelve kings—cruel, ruthless, powerful, and immortal. With their army of Silver Spears, their elite company of Blade Maidens, and their holy defenders, the terrifying asirim, the Kings uphold their positions as undisputed, invincible lords of the desert. There is no hope of freedom for any under their rule.

Or so it seems, until Çeda, a brave young woman from the west end slums, defies the Kings’ laws by going outside on the holy night of Beht Zha’ir. What she learns that night sets her on a path that winds through both the terrible truths of the Kings’ mysterious history and the hidden riddles of her own heritage. Together, these secrets could finally break the iron grip of the Kings’ power…if the nigh-omnipotent Kings don’t find her first.

Asta ca sa va faceti o idee despre ce se intampla in primul volum.

The Golem and the Jinni – Helene Wecker

Va aduc in atentie un volum interesant de fantasy, The Golem and the Jinni, in care, cum altfel(?!), un Golem si un Jinn isi incruciseaza destinele intr-un New York pitoresc, la inceput de secol, in plina perioada de avant economic si acumulare de emigranti. Eh, ce vremuri!

Din ce am mai citit pe net unii au strambat din nas si au considerat ca factorii fantastici nu-si pun suficient de mult amprenta asupra actiunii si ar fi fost de bun augur sa lipseasca, povestea mergand inainte si asa. Insa, din punctul meu de vedere, tocmai aceste aspecte fantastice dau greutate si savoare povestii. Plus diferentele evidente dintre cele doua comunitati, cea evreiasca si siriana, descrise in volum, desi nu neaparat in amanunt cum ne-am fi dorit, dar suficient cat sa surprinzi anumite obiceiuri si rituri specifice fiecarei zone si sa-ti para rau de situatia in care a ajuns Siria in momentul de fata.

Golemul Chava, o fiinta creata sa serveasca si sa asculte de Stapan, este macinat de tot felul de intrebari existentiale, in timp ce Jinnul Ahmad la fel, este si el in cautari, dar cam intr-o directie opusa. Pentru ca Chava este asemenea unui copil, ce face primii pasi in viata, in timp ce Ahmad, batran, de cateva sute de ani, dar si el cu putina experienta de viata, se confrunta cu un alt gen de dileme. Toate bune si frumoase pina la punctul in care cei doi se vor intalni si astfel se va infiripa o prietenie speciala.

Eu am gustat din plin intreaga poveste, mi-a placut stilul de a reda lucrurile al autoarei ce mi-a adus aminte de un alt volum fantastic, The Night Circus de Erin Morgenstern. De altfel si Amazonul a listat-o la volume asemanatoare recomandate linga The Goblin Emperor de Katherine Addison sau Neverwhere-ul lui Gaiman.

Actiunea nu are un ritm alert, totul se desfasoara domol, sunt redate multe gesturi si elemente banale ale unei zi din viata personajelor, situatii ce i-au cam plictisit pe unii.

Cert este ca au si ele farmecul lor.

Finalul a parut un pic grabit si nu neaparat in ton cu liniile aparent cuminti, de pina atunci, ale cartii, dar il luam ca atare.

Cred ca volumul poate fi incadrat si ca un manifest al vietii omului obisnuit, cu parantezele de rigoare, existand multe personaje trecute prin greutatile vietii ce-si lasa amprenta asupra evolutiei celor doua caractere.

Este o poveste interesanta spusa pe un ton cald, domol, cu emotie si lipici la cititor ce-mi va ramane mult timp in mine.

Coperta de la varianta americana mi se pare ceva mai reusita decat cea britanica,  pe care mi-o permit eu la momentul de fata.

Dark Horizons: An Anthology of Dark Science Fiction – Charles P. Zaglanis (Editor)

In ultima perioada nu am mai aruncat banii prea usor din buzunar si mi-am luat doar volumele ce le-am citit in prealabil in variante electronice si chiar mi-au placut. Asta pentru ca doar bazandu-ma pe numele scriitorului, sau pe opiniile de pe GR pot avea surprize neplacute. Trebuie sa recunosc ca Antologia de fata am achizitionat-o pentru ca avem in interior si povestirea lui Costi Gurgu, The Glass Plague (vestita Ciuma de Sticla). In final, dupa ce am terminat de lecturat cartea, am fost multumit de majoritatea textelor gasite aici.

Surpriza cea mare a fost cand am citit biografiile scriitorilor prezenti si am constat ca majoritatea au publicat texte cu influente Lovecraftiene sau au diverse interese legate de opera vestitului autor de horror si insolit. Numai bine pentru mine.

Technology gone wrong. Madmen playing with science beyond their control. Alien creatures with malign intent. Welcome to Dark Horizons, where the future is lost.

Inca de la primul text se simte aceasta influenta si pentru cei interesati va spun din start ca Antologia are un procent ridicat de asemenea povestiri. Am scris deja pe Goodreads despre carte si am subliniat faptul ca exista o serie cam mare de povestiri ce se petrec pe o nava, undeva, in spatiu. Eu as fi ales una, maxim doua si as fi zis stop. Dar cred ca numarul lor se ridica undeva la cinci sau sase texte.

Cel mai rasunator nume al Antologiei este cel al lui Aaron J. French, insa povestirea lui nu a fost ceva notabil.

Cea mai nasoala povestire: Ice Cream – Jay Caselberg – Despre un ucigas in serie. In general urasc genul asta de povestiri.

Cel mai distractiv text:  Making the Round – Adrien Ludens – Unde se combina o serie de motive Lovecraftiene intr-un mod placut si cu o surpriza de final. O sora medical isi face tura de noapte intr-un spital cu pacienti mai neobisnuiti.

Cea mai plictisitoare povestire si de ce oare te-ai mai obosi sa scrii asa ceva (?!): The Yellow Planet – Eric Blair. – Daca ati vazut Event Horizon sau The ghost of Mars, cam stiti in ce directie merge actiunea de pe nava din aceasta povestire.

Cea mai reusita constructie a personajelor, dublata de o complexitate de apreciat, o gasim la textul lui Costi Gurgu, The Glass Plague. In plus misterul “Ciumei de Sticla” este si el foarte bine asezat in context si te tine in suspans pe toata durata povestirii. Poate la stabilirea acestei impresii bune ajuta si faptul ca este cea mai lunga povestire a volumului cu, nu mai putin de 28 de pagini. Media volumului este mult mai mica.

Daca nu stiati Costi Gurgu este unul dintre scriitorii mei preferati de science fiction si fantasy si ma bucur ca incet, dar sigur, confirma pe piata internationala de carte.

Alte articole dedicate lucrarilor unde este prezent sau articole referitoare la scrierile sale:

Cronici de la Capătul Pământului,

Reţetarium – Costi Gurgu,

Tesseracts Seventeen : Speculating Canada from Coast to Coast to Coast – Colleen Anderson & Steve Vernon (ed.),

Lumi Stranii: Antologie de Fictiuni Speculative, Editor: Stefan Ghidoveanu,

Dosarele SF: Fila Costi Gurgu,

Interviu Costi GurguProza – Costi Gurgu,

Ages of Wonder – Julie E. Czerneda & Rob St. Martin (ed.)

Proza – Costi Gurgu

Povestirea ce mi-a placut cum a inceput, dar pe parcurs s-a transformat in ceva de genul “Meh”: Demon on His Shoulder – Eric Del Carlo – Despre intrarea in legalitate a uniunii dintre un om si o forma de viata extraterestra intitulata, The Meld, si implicatiile unei asemenea alegeri.

Am preferat sa nu vorbesc despre fiecare povestire in parte, insa sentimentul meu, sincer acum, a fost ca volumul de fata nu e cu nimic mai prejos fata de o Antologie a lui Datlow, Stephen Jones, Jack Dann sau altii. Si acolo sunt destule balarii. Daca are nume rasunatoare in componenta, cum se intampla de obicei, nu inseama ca si povestirile lor sunt reusite.

Eu am comandat-o din UK de la o librarie de pe Ebay, nu stiu de ce Amazonul nu livreaza tot in Albania si sunt, inca, in asteptarea volumului de urban fantasy, Street Magick: Tales of Urban Fantasy editat de acelasi Charles P Zaglanis cu Eric Del Carlo, unde Costi este prezent cu un alt text, Children of God.

Ps: Creatura de pe coperta, sau cel putin o variatie a ei, chiar apare in volum, in ultima povestire a sa.

  • Haiganu