Jan 31 2015

Despre schi, tehnologie şi literatură

DE CE SCHIEZ?

Because our work in the daily routine and in the cities, in factories and in offices has become prosaic, atomizing, and devoid of adventure—because we live faster and must demonstrate greater resistance—because we do not wish to age, but rather wish to remain young, fresh, and slender—because we are anxious and know that only new thrills and new visions can rejuvenate us. . . . Spring, summer, and fall, the former seasons of relaxation, no longer suffice for us. . . . We have also discovered the winter, the most alien to us of all manifestations of nature, thus for us nature in its most modern and most youthful form. . . . The ski entered into the world . . . to allow men to flee excessive snow and cold. Today, however, skiing is also flight, but flight from the metropolis [in search of] all remote winter environments. . . . Fortune is with the skis, because they overcome the awkwardness of urbanites estranged from nature and have so far evaded natural [limits upon] speed that they make man and speed consubstantial.

Carl Luther, 1932

“In the past, the snow was an imprisonment for weeks. It represented a reduction of liberty. . . . Thus, people shut themselves away. Immobilized, in airless rooms, the villagers became sensitive to the cold. They endeavored to fill the cracks through which pure air from outside could enter. Sedentary, breathing contaminated air, [they] led a life that smelled musty, analogous, in certain remote villages, to [hibernation]. A weakened life, which made the blood anemic [and] aggravated nervous conditions. The boredom of an unhealthy and reclusive life incited alcoholism.” Skis, however, “transformed local life[,] . . . exorcis[ing] the evil spirits of the snow. The ski is liberating. It afforded an enormous extension of liberty to the mountain dwellers . . . and has more importance for the future of the [Chamonix] valley than thirty ministerial changes.”

Jules Payot, 1907 Read the rest of this entry »

Jan 06 2015

Three Moments of an Explosion de China Mieville

Pentru că Jen a fost nemulţumită de copertele anunţate pentru 2015, cei de la Macmillan s-au pus pe muncă şi au creat o copertă reuşită pentru noua colecţie de povestiri a lui China Mieville – Three Moments of an Explosion, ce urmează să apară la sfârşitul lunii iulie.

three-moments-of-an-explosion-by-china-mieville

Jan 04 2015

Ce vom citi în 2015?

Atuurile lui 2015:

  • colecţii semnate de Neil Gaiman, Kelly Link, China Mieville şi Hannu Rajaniemi;
  • 4 romane apărute în acelaşi an de la careul de aşi SF nord-americani: Neal Stephenson, Dan Simmons, Robert Charles Wilson şi Kim Stanley Robinson;
  • câte două cărţi semnate de Jo Walton şi Alastair Reynolds;
  • încheierea seriilor The Dagger and the Coin de Daniel Abraham şi Imperial Radch de Ann Leckie;
  • romanul de debut al lui Ken Liu.

Ianuarie

GALAXYgame_R.inddKaren Lord – The Galaxy Game (Jo Fletcher Books)

For years, Rafi Delarua saw his family suffer under his father’s unethical use of psionic power. Now the government has Rafi under close watch but, hating their crude attempts to analyse his brain, he escapes to the planet Punartam, where his abilities are the norm, not the exception. Punartam is also the centre for his favourite sport, wallrunning – and thanks to his best friend, he has found a way to train with the elite.

But Rafi soon realises he’s playing quite a different game, for the galaxy is changing; unrest is spreading and the Zhinuvian cartels are plotting, making the stars a far more dangerous place to aim. There may yet be one solution – involving interstellar travel, galactic power and the love of a beautiful game.

jowalton-thejustcityJo Walton – The Just City (Tor)

“Here in the Just City you will become your best selves. You will learn and grow and strive to be excellent.”

Created as an experiment by the time-traveling goddess Pallas Athene, the Just City is a planned community, populated by over ten thousand children and a few hundred adult teachers from all eras of history, along with some handy robots from the far human future—all set down together on a Mediterranean island in the distant past.

The student Simmea, born an Egyptian farmer’s daughter sometime between 500 and 1000 A.D, is a brilliant child, eager for knowledge, ready to strive to be her best self. The teacher Maia was once Ethel, a young Victorian lady of much learning and few prospects, who prayed to Pallas Athene in an unguarded moment during a trip to Rome—and, in an instant, found herself in the Just City with grey-eyed Athene standing unmistakably before her.

Meanwhile, Apollo—stunned by the realization that there are things mortals understand better than he does—has arranged to live a human life, and has come to the City as one of the children. He knows his true identity, and conceals it from his peers. For this lifetime, he is prone to all the troubles of being human.

Then, a few years in, Sokrates arrives—the same Sokrates recorded by Plato himself—to ask all the troublesome questions you would expect. What happens next is a tale only the brilliant Jo Walton could tell. Read the rest of this entry »

Dec 30 2014

Anul de lecturi 2014 în formă de plăcinte

În 2014 am citit 84 de cărţi, cu 28 mai multe decât în 2013.

Goodreads _ Tudor Ciocarlie's bookshelf_ all (showing 1-84 of 84) (sorted by_ num ratings) (cover view)_Page_1

Read the rest of this entry »

Dec 29 2014

Recenzii postdoctorale: 3 revelaţii

Liu Cixin – The Three-Body Problem (Three Body #1) (traducerea Ken Liu)

Tor Books, 2014, 400 pag

The Three-Body ProblemNiciodată nu am înţeles ce înseamnă specificul naţional al science-fiction-ului. Literatura science-fiction s-a născut în momentul în care omul a început să-şi pună întrebări în legătură cu ştiinţa şi tehnologia, şi cu felul în care acestea te fac să priveşti în viitor fie cu teamă, fie cu speranţă. Aceste întrebări au produs geneza acestei subgen literar şi operele lui Shelley, Wells sau Verne. Science-fiction-ul s-a născut şi s-a dezvoltat în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii pentru că aceste ţări au fost în fruntea descoperirilor ştiinţifice şi ale dezvoltărilor tehnologice. Însă atât ştiinţa, cât şi tehnologia sunt aceleaşi pentru fiecare ţară de pe Pământ indiferent dacă vorbim de China, Brazilia sau Finlanda, astfel că fiecare scriitor de science-fiction, indiferent de locul de unde scrie, va avea ca şi influenţe pe Wells, Clarke sau Le Guin, şi va folosi aceleaşi ustensile pentru a crea ficţiune. Există un fel de specific naţional dar el se referă în primul rând la anumite teme şi la lumea pe care autorul o creează. Liu Cixin este un scriitor chinez, care scrie science-fiction adevărat, adică foarte bine ancorat în operele de limbă engleză ale secolul XX. Ceea ce este inedit însă, este faptul că această carte se petrece în China, prima parte în timpul Revoluţiei Culturale, când după ce tânărul astrofizician Ye Wenjie asistă la uciderea tatălui ei chiar în amfiteatrul universităţii, aceasta ajunge în mijlocul unor evenimente de care nu va depinde doar viaţa ei, ci şi viitorul omenirii, iar a doua în viitorul apropiat, şi îl are ca personaj central pe omul de ştiinţă Wang Miao, care la cererea unei forţe de poliţie multinaţionale, infiltrează un club ştiinţific şi ajunge să joace obsedat un joc în care aceeaşi civilizaţie este creată şi distrusă la infinit în timp ce jucătorii încearcă să rezolve o problemă aparent fără răspuns: cum ar putea fi prezisă mişcarea a trei corpuri cereşti ce orbitează unul în jurul celorlalte. The Three-Body Problem este un roman extraordinar despre contactul cu ceva cu adevărat străin şi despre cât de traumatizantă va fi o posibilă viitoare interacţiune cu non-umanul, această temă fiind prezentată prin prisma uneia dintre cele mai riguroase şi complexe folosiri ale ştiinţei şi fizicii cuantice pe care am întâlnit-o în ultimii ani. Şi dacă ar fi fost doar atât romanul tot ar fi fost unul foarte bun, dar faptul că se petrece în China ultimilor 50 de ani, un loc exotic şi străin chiar şi pentru noi români, face The Three-Body Problem să fie poate cea mai interesantă apariţie în universul literaturii science-fiction din ultimii ani. Abia aştept să citesc şi celelalte două volume, mai ales că am auzit că ultimul va fi o nebunie de hardSF-space-opera. Read the rest of this entry »

Dec 28 2014

Recenzii postdoctorale: 3 confirmări

Peter Watts – Echopraxia

Tor, 2014, 384 pag.

EchopraxiaLumea mă întreabă cum este Echopraxia faţă de Blindsight, romanul al cărui continuare este. În primul rând Echopraxia nu este cu adevărat continuarea lui Blindsight, pentru că întâmplările din el se petrec mai mult sau mai puţin în acelaşi timp cu cele din primul volum. Practic Blindsight este centrată pe expediţia trimisă să investigheze anomalia extraterestră detectată în Sistemul Solar. Din această expediţie face parte, pe lângă un vampir sau o minte formată din patru personalităţi, şi Siri Keeton, un „sintezist” şi naratorul cărţii, care scrie „scrisori” tatălui său rămas pe Pământ, colonelul Moore, personajul central al nuvelei The Colonel şi unul dintre personajele secundare din Echopraxia şi care citeşte obsedat mesajele ce vin de la fiul său. Astfel în Echopraxia ni se prezintă ce se întâmplă pe Pământ în timpul evenimentelor dramatice din Blindsight, pentru ca apoi să însoţim o altă expediţie pornită pe urmele celei dintâi. Dar pe lângă faptul că nu sunt unul în continuarea celuilalt, cele două romane diferă foarte mult. În Blindsight aveam parte de o prezentare clasică a temei primului contact, cu o aceeaşi structură ca şi cea din Întâlnire cu Rama, de exemplu, dar prezentată prin prisma unui viitor foarte „hard-SF” şi foarte plauzibil. În Echopraxia însă, expediția este formată din multe facţiuni postumane fiecare cu agenda ei proprie şi la fel de greu de descifrat pentru cititor, iar acţiunea este non-stop, de la începutul pe Pământ în care avem  parte de un conflict între vampiri, zombi şi călugări „bicamerali”, care formează o minte colectivă şi până la conflictul cu străinul şi mai străin decât post-umanii. În ceea ce aseamănă cele două romane este atenţia cu care Peter Watts creează un viitor cât mai plauzibil cu putinţă. Astfel, autorul canadian foloseşte peste 170 de lucrări ştiinţifice pentru a schimba radical fiecare colţ al prezentului într-un viitor extrem de straniu, dar şi de plauzibil. Iar cărţile lui Watts sunt greu de lecturat şi foarte dense tocmai pentru că ceea ce citim este cu adevărat un viitor şi nu doar lumea actuală cu câteva schimbări mai mici sau mai mari. În final, da, Echopraxia este la fel de reuşită ca şi Blindsight, dar reuşitele sunt puţin diferite de ceea ce face primul volum. Abia aştept concluzia astei trilogii, care va reuni cele două fire narative, şi care va avea un final, promite Watts, mai puţin pesimist decât primele două cărţi. Read the rest of this entry »

Dec 16 2014

Recenzii postdoctorale: 2 dezamăgiri

Gary Gibson – Extinction Game

Tor, 2014

Extinction-GameExtinction Game începe foarte bine, cum Jerry Beche, ultimul supraviețuitor de pe Pământ al unui virus ce a ucis toată omenirea, este salvat de o organizație transdimensională, ce se ocupă cu recuperarea supraviețuitorilor și a tehnologiilor, de pe diferitele Pământuri care au suferit felurite Apocalipse. Prima parte a romanului este foarte interesantă pentru că Jerry împreună cu noii săi colegi, ajunge în timpul sau după distrugerea omenirii, de la Luna care se ciocnește de Pământ și până la transformarea oamenilor într-un fel zombi cu inteligenţă colectivă rezultaţi din încrucișarea cu albinele. Dacă şi a doua parte a romanului ar fi continuat tot aşa, prin explorarea diferitelor scenarii apocaliptice, ar fi fost foarte bine dar din păcate cartea se transformă într-o luptă purtată între bărbaţii albi bun şi bărbaţii albi răi, conflict lipsit de orice originalitate şi substanţă. Read the rest of this entry »

Dec 13 2014

Recenzii postdoctorale: 3 space-opera

Elizabeth Moon – Trading in Danger (Vatta’s War #1)

Del Rey Books, 2003
Graphic Audio, 2009

Vatta 1Mi-a plăcut foarte mult această space-opera total neobişnuită, cu un personaj central feminin abia ieşit din adolescenţă care, după ce este dat afară de la Academia Militară, ajunge căpitan de navă stelară comercială. De ce este atât de neobişnuită această carte? Pentru că, deşi naraţiunea nu este lipsită de conflicte militare, Kylara Vatta este un căpitan care se bazează cel mai mult de bogatele ei cunoștințe de  economie şi comerţ, iar problemele le rezolvă în general apelând la aceste cunoştinţe. Atât Vatta, cât şi membrii echipajului, sunt personaje interesante de care te ataşezi foarte repede. La această impresie a contribuit cu siguranţă şi faptul că am ascultat cartea în formatul Graphic Audio, adică cu mulţi actori plus coloană și efecte sonore. Mai ales în această perioadă săracă în seriale SF de calitate (dar avem speranțe pentru 2015), Vatta’s War a fost probabil mai bună decât orice serial de la Battlestar Galactica încoace. Acest fel de carte-audio mi-a părut ciudată la început, dar am ajuns foarte încântat de cum a fost realizată şi mă gândesc cu plăcere că mai am de ascultat încă 4 volume aparţinând acestei serii, în acelaşi format Graphic Audio. Practic Vatta’s War este ca şi un serial SF de calitate, în 5 sezoane cu câte 12 episoade fiecare.

Read the rest of this entry »

Older posts «