Trebuia să postez tweet-urile scriitorilor britanici de SF pe care ii urmaresc. Sunt prea savuroase
May 19 2013
România la Eurovision
May 18 2013
SF-ul în secolul XXI: Final de sondaje
Ascultaţi cărţi audio?
- Nu, niciodată: 10 voturi
- Am încercat, dar nu mi-au plăcut: 6
- Ocazional: 11
- Frecvent: 3
30 voturi
Nicio surpriză în acest clasament, românii mai degrabă nu ascultă, decât ascultă cărţi audio, lucru normal până la urmă, dacă ne gândim că acestea sunt practic inexistente la noi în ţară. Dar afară lumea ascultă audio-books tot mai frecvent, la foarte mulţi devenind, ca şi la scriitorul James Todd Rubin, formatul preferat. Cel mai mare aport la succesul cărţilor audio din ultimii ani l-a avut excelentul site Audible, care oferă foarte multe forme de membership, o groază de oferte speciale şi o foarte bună aplicaţie mobilă.
Pentru mine, cărţile audio sunt foarte bine venite, pentru că pot aduce o unire între trup şi minte, între sportivi şi geeks, între exerciţiul fizic şi mental, între sport şi cărţi. De la apariţia papirusurilor, oamenii au fost nevoiţi de cele mai multe ori, să aleagă între muşchii fizici şi muşchii minţii, pentru că din antichitate şi până acum, viaţa arareori le permitea pe amândouă. Însă o dată cu apariţia cărţilor audio nu mai suntem nevoiţi să alegem între orele de lectură şi cele de alergat. Pentru prima dată le putem face pe amândouă în acelaşi timp, putând să ne menţinem sănătoşi atât la trup cât şi la minte.
Dacă vă tentează cărţile audio, puteţi încerca una dintre ofertele Audible care vă oferă o carte gratis, fără nicio obligaţie ulterioară. Acestea ar fi unele dintre recomandările mele:
- I Am Legend de Richard Matheson, narată de Robertson Dean
- The Prestige de Christopher Priest, narată de Simon Vance
- The Scar de soţii Dyanchenko, narată de Jonathan Davis
- Revelation Space de Alastair Reynolds, narată de John Lee
Care consideraţi că este cel mai bun dintre romanele câştigătoare ale premiului Hugo din anii 60?
- Dune: 31 voturi, 72.1%
- Stand on Zanzibar: 3
- Lord of Light: 3
- A Canticle for Leibowitz: 2
- The Left Hand of Darkness: 2
- Stranger in a Strange Land: 1
- The Moon is a Harsh Mistress: 1
- This Immortal: 0
- The Man in the High Castle: 0
- Way Station: 0
- The Wanderer: 0
43 voturi
Dintre toate sondajele de până acum, acesta are de departe atât cel mai clar câştigător, cât şi cei mai mulţi participanţi. Popularitatea sondajului pentru anii 60 se datorează în primul rând lui Dune, care, deşi i se apropie rapid aniversarea de 50 de ani, rămâne cu uşurinţă cea mai populară carte din istoria SF-ului. În ciuda defectelor, este clar că Dune a vorbit tuturor generaţiilor din anii 60 şi până acum, iar temele ei legate de războiul religios, ecologie sau genetică, vor continua să fie relevante încă mulţi zeci de ani de acum încolo.
Dar, în al doilea rând, şi celelalte romane au adunat 12 voturi, lucru care stă mărturie la cât de ridică a fost calitatea cărţilor science-fiction în această decadă. Stand on Zanzibar, Lord of Light sau The Left Hand of Darkness puteau câştiga cu uşurinţă sondajele din alte perioade.
Am vrut ca la sfârşitul acestor sondaje, să mai fac unul în care să se găsească câştigătoarele fiecărei decade, dar văzând popularitatea lui Dune, cred că voi renunţa. Astfel sondajul pentru anii 50 (care va cuprinde şi cei 3 câştigători votaţi mai târziu) va fi ultimul.
May 16 2013
China Mieville – Dial H for Hero
Am vorbit despre faptul că medicina a fost principalul motiv pentru care am achiziționat o tabletă. Dar mai este un motiv – noua carte a lui China Mieville. Veți spune că Mieville nu are vreun nou roman ieșit anul acesta și aveți dreptate. Dar mai bine de un an, Mieville este autorul unei serii de bandă desenată – Dial H for Hero.
Singura carte de bandă desenată pe care am citit-o după 18 ani, a fost Watchmen pe care o consider fără probleme una dintre cele mai importante cărți din a doua jumătate a secolului XX. Nu am mai citit altceva pentru că și așa doresc să citesc mult mai multe cărți decât pot într-un an; timp de BD cu siguranță că nu mai este. Însă, aflând despre noile preocupări ale lui Mieville legate de comics-uri, m-am gândit că până la noul roman din 2014 o să intru în sevraj şi am achiziţionat primul volum, care conţine primele 6 numere.
May 16 2013
Peter V. Brett – The Desert Spear
Volumul de fata mi s-a parut a fi una dintre cele mai reusite carti fantasy citite vreodata. Si cind spun asta nu ma bazez neaparat pe suma inovatiilor sale, ca nu ar fi prea multe, ci mai degraba remarc unitatea de intreg reusit a cartii. Scriitorul jongleaza cu multe situatii si elemente si o scoate la capat destul de magistral. Dupa ce se termina volumul, nu ai vrea sa te opresti, mai vrei sa ramai in lumea imaginata de acesta. Eu nu m-am saturat cu una cu doua.
In momentul in care te apuci de un volum doi dintr-o serie trebuie sa fii constient ca cititorii au asteptari ridicate de la tine. Mai ales daca ai avut success cu primul. As remarca la Brett, ca niciun moment nu simti directia spre care decurg intamplarile, dimpotriva, lasa tot timpul impresia de evolutie naturala. Cum, de exemplu, nu s-a intamplat la ultimul volum din trilogia The First Law, unde mi s-a parut ca Abercrombie a batut un pic campii si nu a mai fost chiar la inaltimea celorlalte. Sau la ultimul volum a lui China Mieville din seria Noului Crobuzon. Ei bine, The Desert Spear se ridica si chiar isi depaseste predecesorul, The Painted Man. Si ca tot am adus aminte de Abrecrombie, daca la el imi plac personajele si dialogurile savuroase, sau intamplarile prin care trec, la Brett nu poti sa nu remarci intrigile incurcate ce stau umar la umar cu o constructie excelenta de personaje. Si provocari nesfarsite lansate de bataliile fara numar cu demonii noptii.
Peisajul a ramas acelasi ca la volumul anterior. Umanitatea se lupta noapte de noapte cu demonii veniti tocmai din The Core-ul Pamantului pusi doar pe distrugere si prapad. Omenirea isi protejeaza casele si imprejurimile cu ajutorul unor ward-uri, insemne magice pe care le deseneaza in zona dorita a fi protejata. Astfel demonii se dovedesc incapabili de a trece aceste bariere magice. Insa de aceasta data intriga se invarte in jurul legendei celui care va fi The Deliverer si care v-a salva umanitatea de acesti demoni. Situatie complicata pentru ca sunt cam doi pretendenti la acest titlu. Unul care chiar isi doreste aceasta titulatura si Painted Man-ul, ce nu se vede niciun moment ca un salvator al umanitatii.
Daca in volumul anterior aveam in fata nasterea legendei acestuia cu prezentarea situatiilor si conjuncturii ce a dus la acest fapt, de data aceasta, situatia, dar si locatia, se schimba radical. Nu ne mai gasim in zona deluroasa, unde bantuie liberi demoni ai petrei, lemnului, focului, aerului sau ai apei, ci in partea desertica a lumii, in locul numit sugestiv The Desert Spear.
Aici exista un popor, asemanator arabilor, cel putin din punct de vedere al restrictiilor ( femeile au val, barbatii isi pot alege mai multe sotii, etc) in sanul caruia apare un conducator, Jardir (autoproclamat Shar’Dama Ka) asa cum nu a mai fost de mii de ani. In prima parte a cartii se prezinta viata acestuia si modul cum a pus mina pe putere, pentru ca apoi personajele si cadrele sa se schimbe de la capitol la capitol, pina cind destinele figurilor centrale chiar sa se si intersecteaze.
O chestie desteapta facuta de Brett, si de care mi-am dat seama mai tarziu, este ca la un moment dat povesteste niste intamplari din primul volum, insa din punctul de vedere al celei de-a doua parti. Si dificultatea cu care mi-am amintit anumite lucruri citite acum mai bine de doi ani m-a pus pe ganduri. Si cred ca de acum incolo, daca gasesc o carte ce-mi place si continuarile sale sunt aparute, nu o sa mai stau pe ganduri si o sa le parcurg pe toate deodata. Pentru ca diferenta mare de timp te sileste la un moment dat sa repeti la lectura unele volume citite, pentru ca altfel nu ai cum sa vezi bine intreaga privire de ansamblu.
Unii nu sunt atrasi de fantasy, insa Brett jongleaza, pe linga constructia personajelor si cu alte aspecte interesante. Discutasem ca lumea prezentata de el ar putea fi un viitor decadent al omenirii. Ei bine, nici acum nu suntem lamuriti si iar suntem pisati continuu de ruini nesfarsite, regate distruse si, la un moment dat, de un volum ilustrat de cum sa faci arme de distrugere in masa. Ca sunt baliste sau tancuri nu se spune. Insa magia si modalitatile de lupta impotriva demonilor se inmultesc pe masura ce ne afundam in lectura. Fie avem flautisti priceputi care-i vrajesc din cantec pe demoni, fie avem pelerine ale invizibilitati construite din combinarea acestor ward-uri, fie potiuni magice care te vindeca mai repede sau iti dau putere pentru ceva timp, carti magice ce te indruma cum sa te protejezi impotriva demonilor, artefacte construite din membrele sau coarnele demonilor cu puteri magice nebanuite si lista se intinde.
Si la capitolul demoni se pluseaza, nu ne limitam doar la cei stiuti, ci mai apar si altii in peisaj. Se tot fataie de-a lungul cartii doi printi ai intunericului, specialisti in manipularea mintii, insotiti, fiecare de cate un demon puternic, capabil sa imite orice fiinta, atata demonoida cat si umana. Cate un mimic dupa cum ii numeste scriitorul. Interesant este ca nu avem niciun personaj uman cu adevarat malefic, iar cele care ii mai streseaza pe cei mai slabi, nu e ca sunt cazuri diferite de ce gasim si in viata reala.
Ar mai fi multe de adaugat. Exista denumiri specifice pentru fiecare casta a celor din desert, insa nu am rabdare sa incep sa le insir pe toate. Am incercat sa fiu pe cat se poate de simplu si la obiect.
Urmeaza in serie The Daylight war in care demonii isi vor scoate si mai multe atuuri din mineca si se va porni razboiul cel mare. Acela al oamenilor uniti impotriva unui singur dusman. Cel putin asta ar trebui sa sugereze titulatura volumului trei.
Un fantasy excelent de 5 stele pe Goodreads.
May 15 2013
Despre o tabletă
De două săptămâni mi-am luat tabletă şi trebuie să spun că doar în alte două dăţi am mai fost aşa de încântat de posibilităţi pe care un dispozitiv electronic mi le oferă: când am primit 386-le şi Kindle-ul. Și la fel ca și după acestea, mă aştept ca viaţa să-mi fie complet schimbată şi de tabletă.
Tableta e apărută de câteva săptămâni, se numeşte Vonino Primus 94HD şi are nişte dotări, după părerea mea excelente, la un preţ de numai 900 de lei: ecran de 9.4 inch, rezoluţie de 1280×800, microprocesor Dual Core de 1.6Mhz, slot Micro SD de 32G, 2 porturi micro USB şi unul HDMI, o camera de 2MP şi una de 5MP, şi ultimul Android de pe piaţă – 4.1.1 Jelly Bean. Este adevărat că nu are 3G direct, dar se poate conecta printr-un simplu modem 3G (are în cutie până şi un cablu OTG pentru asta), şi nu am simţit în nicio zi o nevoie de conectare, alta decât prin wireless-ul de acasă sau de la spital (dacă vreau net pe stradă sau în pădure, telefonul este mult mai comod de folosit). Ca şi o comparaţie, Samsung Galaxy Tab2 de 10 inch, fără 3G, are un microprocesor de 1Mhz, camere de 0.3 şi 3MP, Android 4.0 şi costă cu 600 de lei mai mult.
May 12 2013
Finalistii Campbell si Sturgeon Awards 2013
- “Things Greater Than Love” by Kate Bachus (Strange Horizons 3/19/12)
- “Immersion” by Aliette de Bodard (Clarkesworld 6/12)
- “Scattered Along the River of Heaven” by Aliette de Bodard (Clarkesworld 1/12)
- “The Grinnell Method” by Molly Gloss (Strange Horizons 9/3/12 & 9/10/12)
- After the Fall, Before the Fall, During the Fall by Nancy Kress (Taychon)
- “The Weight of History, the Lightness of the Future” by Jay Lake (Subterranean Spring 2012)
- “The Bookmaking Habits of Select Species” by Ken Liu (Lightspeed 8/12)
- “Mono No Aware” by Ken Liu (The Future Is Japanese)
- “Nahiiku West” by Linda Nagata (Analog 10/12)
- Eater of Bone by Robert Reed (PS Publishing)
- “The Peak of Eternal Light” by Bruce Sterling (Edge of Infinity)
- “(To See the Other) Whole Against the Sky” by E. Catherine Tobler (Clarkesworld 11/12)
Printre finalisti a mai fost si “Close Encounters” de Andy Duncan (The Pottawottamie Giant) , dar facand parte din juriu, autorul s-a retras din competitie.
- The Hydrogen Sonata by Iain M. Banks (Orbit)
- Any Day Now by Terry Bisson (Overlook)
- Existence by David Brin (Tor)
- The Rapture of the Nerds by Cory Doctorow & Charles Stross (Tor)
- Empty Space by M. John Harrison (Night Shade)
- Intrusion by Ken MacLeod (Orbit)
- Railsea by China Miéville (Del Rey)
- The Fractal Prince by Hannu Rajaniemi (Tor)
- Blue Remembered Earth by Alastair Reynolds (Ace)
- Jack Glass: The Story of a Murderer by Adam Roberts (Gollancz)
- 2312 by Kim Stanley Robinson (Orbit)
- Slow Apocalypse by John Varley (Ace)
- Alif the Unseen by G. Willow Wilson (Grove Press)
Sunt cate 3 volume de la Tor, 3 volume de la Orbit, 2 de la Ace si cate unul de la Overlook, Night shade, Del Rey, Gollancz, Grove Press. Am citit doar Slow Apocalypse( in schimb Tudor sigur a citit mai multe
) la care eu nu i-as da nicio nominalizare. Daramite si premiu.
May 11 2013
SF-ul în secolul XXI: Final de sondaje
Care este suportul pe care citiţi cele mai multe cărţi electronice?
- Cititor electronic (Kindle, Nook, Sony, Kobo, etc): 9
- Laptop sau Desktop: 5
- Tabletă: 3
- Telefon mobil: 2
19 voturi
Nu sunt foarte multe de spus despre acest sondaj. Eu citesc cel mai frecvent cărţile electronice de pe Kindle, dar le am întotdeauna şi pe celular, pentru a putea lectura când am câteva minute libere şi nu am cititorul la dispoziţie. De câteva zile am primit şi o tabletă, şi am experimentat o serie de lucruri interesante cu ea, dar despre asta într-un post ulterior. Însă prefer experienţa cititului de pe Kindle, pentru că nu sunt distras de internet, aşa cum se întâmplă când citesc de pe Samsung sau de pe tabletă, şi în plus, dacă citesc mai mult de o oră se vede diferenţa clară între ecranul eInk, pe care îl are cititorul electronic şi care nu oboseşte deloc ochii, şi toate celelalte.
Care consideraţi că este cel mai bun dintre romanele câştigătoare ale premiului Hugo din anii 70?
May 11 2013
Lansare Squaring the Circle: A Pseudotreatise of Urbogony de Gheorghe Săsărman la Seattle
O veste minunată! Aseară, la biblioteca publică din Seattle, s-a lansat volumul de povestiri Squaring the Circle: A Pseudotreatise of Urbogony de Gheorghe Săsărman, în prezența Ursulei K. Le Guin, traducătoarea din spaniolă, a lui Mariano Martin Rodriguez, traducătorul din franceză română în spaniolă, a fiicei lui Săsărman, Anna, și a nepotului, Vlad.
Mariano a vorbit despre destinul învolburat al acestei cărți, despre traducerea în spaniolă, despre cum i-a trimis-o lui Le Guin, pentru ca Ursula să povestească apoi cum, după ce varianta în spaniolă a stat mai mult timp pe biroul ei, a citit până la urmă o povestire și s-a hotărât să le traducă. Apoi, scriitoarea americană a vorbit despre ce înseamnă să traduci și despre cât de mult îi place să revizuiască și să rescrie.
În a doua parte a lansării, Ursula a citit povestirea Arapabad în engleză, Mariano în spaniolă, iar Vlad, varianta originală, în română.
Ce minunat este când străinii vorbesc frumos despre arta românească, în general, și despre literatura speculativă românească, în special. Noroc că ne promovează ei, că dacă literatura română s-ar baza pe ICR-ul, trecut sau actual, extrem de competent, fără prejudecăți și în pas cu vremurile, ar rămâne la fel de necunoscută. Probabil că nimeni de la ICR nu a auzit vreodată de Gheorghe Săsărman sau de Ursula K. Le Guin. Bine că cei din Seattle pot acum să citească și să aprecieze una din valorile României, însă noi, românii, am uitat-o de mulți ani.
Se pare că în curând va apărea o înregistrare audio cu lansarea și discursurile. Până atunci aveți o relatare foarte frumoasă aici.
















































Recent Comments