Am la vinzare un e-reader Sony Touch PRS-600 6″ (touch screem + pen), cumparat acum mai putin de un an de zile, folosit foarte putin, ca nou, cu toate cutiile si accesoriile originale. Date si specificatii aici.

Exact asa arata.

Pretul este de $200 canadieni, trasportul inclus.

Doritorii pot lasa un comentariu cu adresa de e-mail valida pentru contact.

Dupa impresia buna pe care mi-a lasat-o Retribution Falls m-am hotarat sa ma mai bucur si eu de o carte in limba nativa asa ca am precomandat si volumul urmator. Cam cu vreo doua luni inainte cred ca s-a intamplat fericitul eveniment. Exista un profesionalism desavarsit pe directia asta in afara, pentru ca sa fim seriosi cine garanteaza la noi la o carte va aparea la un interval de cateva luni? Va zic eu. Cam nimeni.

Lasand la o parte subiectul delicat a sosit si momentul mult asteptat in care postasul mi-a livrat cartea direct la adresa specificata pe site. In prima faza am avut un mic soc pentru ca aveam in maini ditamai cartoaia de 400 de pagini si un format (pe inaltime) cam de doua ori cat un paperback Nemira.  In rest coperta e coperta cu ilustratie ok si un finisaj deosebit lasand impresia unui produs finit  extrem de  bine lucrat.

Desi eu as recomanda sa fie citit si primul volum, si asta chiar daca nu exista o legatura de neratat intre cele doua, in primele pagini autorul va spune tot ce trebuie sa stiti ca sa “aterizati” cum trebuie in atmosfera romanului. Chris Wooding abordeaza o tehnica clasica, in paralel cu derularea actiunii introduce mici interludii pentru fiecare personaj important, sub diverse forme, pentru a ne familiariza mult mai usor cu dramele personale si modul de a fi al fiecaruia. Fiind o carte cu multe pagini  chiar nu se grabeste deloc si are “timp” sa detalieze fiecare gest si sa disece orice actiune in parte. Read more…

COMUNICAT DE PRESĂ

Emisiunea Exploratorii lumii de mâine din 28.08.2010 va avea ca temă ultimele noutăţi din industia jocurilor pentru PC şi console din Europa, aşa cum au fost ele prezentate la Koln (Germania), în perioada 16-22 august, în cadrul GDC Europe (Games Developers Conference Europe – conferinţa creatorilor de jocuri de pe continentul nostru) şi a gamescon.10 (cel mai mare târg şi eveniment expoziţional pentru industria entertainment-ului electronic şi a jocurilor interactive din Europa), ambele ajunse la a II-a ediţie.

Invitat special: Mihail Stegaru – analist de gaming, fost redactor-şef al revistei Level, participant la cele două evenimente menţionate.

Telefoanele emisiunii: 021-311.12.40 sau 021-319.05.05.

Se vor acorda premii de fidelitate, constând în jocuri pentru calculator, primilor doi ascultători care vor suna la numerele de mai sus.

În Bucureşti, emisiunea poate fi ascultată pe lungimea de undă de 101,3 FM sau pe internet, pe site-ul Societăţii Române de Radiodifuziune.

Vă aşteptăm cu drag,

Ştefan Ghidoveanu
(Realizatorul emisiunii ELM)

Little Brother a fost primul roman de Cory Doctorow pe care l-am citit (desi recenzia de la Makers a fost prima postata). De fapt, in ciuda neajunsurilor, Little Brother e cartea care m-a convins ca autorul merita efortul de a-l citi si pe hartie (electronica), nu doar pe internet.

De la prima pagina am avut aceeasi senzatie pe care am descris-o in recenzia de la Makers – Little Brothers e pentru noi, cei care nici macar nu facem o pauza intre a citi W1n5ton si a intelege Winston… si intelegem chiar lucruri complexe de genul “if u c4n r34d this u r3411y n33d t0 g37 l41d” Cartea e plina de referinte la lumea “moderna” a internetului, genul de lucruri care fac parte din viata de zi cu zi a unui pusti de 17 ani, asa cum e Marcus sau W1n5ton, personajul principal: wikis, Pirate Party, Fark, Worth1000, B3ta (desi mi se pare greu de crezut ca Marcus sa fi jucat vreodata Wolfenstein, avand in vedere ca jocul a aparut in 1992 iar personajul e nascut cam tot atunci…). Doctorow nu mentioneaza si BoingBoing, dar probabil este si el pe lista de lecturi a lui Marcus.

In esenta, Little Brother are toate ingredientele pentru a placea publicului-tinta (adica adolescentii): un protagonist simpatic si gasca lui, o poveste de dragoste, internet si tehnologie, lupta cu autoritatile. Din pacate, Doctorow exagereaza cu sustinerea convingerilor sale politice. Personajul negativ este guvernul american care este eeeevil, iar subtilitatile lipsesc: dupa un atac terorist, Departamentul de Securitate Interna face exces de zel si aresteaza oameni nevinovati in numele sigurantei nationale. Inchisorii la care ajung prizonierii i se spune in mod informal Guantanamo din Golf (ca sa nu exista vreo sansa ca cineva sa scape aluzia). In final isi face aparitia si faimoasa tehnica de tortura a waterboardingului.

Trecand peste asta, povestea te prinde. Simpatizezi cu Marcus, suferi alaturi de el, ii tii pumnii si te bucuri atunci cand reuseste. L-as felicita pe Doctorow si pentru ca a reusit sa scrie un copil credibil, care nu are idei geniale intotdeauna si ale carui planuri esueaza uneori in lumea adultilor. In ciuda abundentei de idei subversive si a glorificarii (justificate, in linii mari) a puterii internetului, in final povestirea revine in lumea reala, iar deznodamantul are loc cu sprijinul de neinlocuit al adultilor.

Pe langa actiune, am mai apreciat ceva la Little Brother: lectiile. Probabil e un caz de love it or hate it, dar mie explicatiile despre criptografie si protocoale SMTP chiar mi-au facut placere.

Per total, mi se pare ca politica ii strica romanului. In ciuda entuziasmului cu care am inceput s-o citesc, pana la sfarsit am inceput sa ma satur de aluziile (sau afirmatiile de-a dreptul) cum ca guvernul american este malefic si se ocupa cu inchisul si torturatul nevinovatilor. Dupa parerea mea, lucrurile de genul asta nu isi au locul in carti pentru adolescenti, ci eventual in analize politice pentru adulti. Chestie care ma duce la alta dilema: avand in vedere continutul, parintii s-au scandalizat din cauza unei scene (neexplicite) de sex?! Si eu care ma gandeam ca mai ingrijorator ar fi ca fii si fiicele lor sa saboteze organismele guvernamentale…

Millennium Press continuă proiectul antologiilor MILLENNIUM, care s-a bucurat de succes în rîndul iubitorilor literaturii F&SF. MILLENNIUM 1 a concentrat în paginile sale autori publicaţi de Millennium Press, iar MILLENNIUM 2 a avut povestiri apărute iniţial în paginile revistei Ficţiuni.

Seria va continua cu o antologie pe temă dată, grupînd texte româneşti originale. Selecţia este deschisă oricărui autor – debutant sau consacrat – în măsura în care textele trimise întrunesc criteriile impuse şi calitatea literară dorită.

Editorul antologiei va fi Adrian Crăciun, bun cunoscător al literaturii F&SF şi creatorul unuia dintre reperele de prim rang de pe harta virtuală a literaturii F&SF de la noi, blogul CititorSF (www.cititorsf.ro). Tema antologiei este

ROMÂNIA STEAMPUNK

Căutăm texte cu poveste / acţiune ce se desfăşoară în spaţiul geografic/cultural românesc, încadrabile în definiţia curentului steampunk. Steampunk-ul e un curent al literaturii de ficţiune speculativă care a început să se dezvolte la jumătatea anilor optzeci ai secolului trecut. Termenul se referă la ficţiuni ce-şi desfăşoară acţiunea în epoci istorice (sau lumi imaginare) în care puterea aburului este încă forma de energie cea mai utilizată – cele mai uzitate repere fiind secolul XIX şi Anglia victoriană – dar apar elemente fie de science fiction, fie fantastice, fiind prezentate tehnologii avansate aşa cum ar fi putut fi ele imaginate de trăitorii în epoca sau lumea respectivă. Tehnologiile acestea pot fi imaginare, precum cele prezente în opera lui H.G. Wells sau Jules Verne, sau unele care au apărut în realitate (computerele, de pildă), dar prezentate ca şi cum ar fi fost descoperite la o dată anterioară. În unele cazuri, ficţiunile steampunk pot fi istorii alternative, înfăţişînd puncte de divergenţă în dezvoltarea tehnologică faţă de realitate, cum ar fi utilizarea pe scară largă a dirijabilelor sau a maşinilor analitice (computere mecanice). Read more…

Antologia de fata, inchinata marelui Robert E. Howard (cel mai de seama si totodata si  initiatorului de necontestat al curentului de fata), Fritz Leiber si Michael Moorcock (scriitor ce a reiventat si slefuit genul cu personajul sau albinos) debuteaza cu un cuvant inainte din partea autorilor sai in care acestia traseaza si diseca istoria curentului Swords & sorcery. Curent ce se concentreaza mai ales asupra bataliilor si demonilor personali, asupra luptelor duse in camere secrete din temple misterioase, pe alei laturalnice din orase exotice sau in adancurile temnitelor si grotelor de nepatruns. Personajele deseori au o tinuta morala indoielnica, si nu in putine cazuri eroismul lipseste cu dezavarsire, acestia neincercand altceva decat sa-si salveze propria piele din vreo capcana in care au cazut chiar din vina si neglijenta lor.

Printre altele interesant este ca abia in 1961, intr-o scrisoare, Michael Moorcock a venit cu ideea botezarii curentului in epic fantasy, ironia sortii fiind ca pina la urma denumirea a fost acordata operei si directia pe care scria Tolkien si totodata celalalt revers al monedei fantasy. Ca sa va faceti o idee printre scriitorii noului val de Swords & sorcery, pentru ca in ultimii ani s-a observat o crestere semnificativa a acestora,  ar putea fi amintiti urmatorii, unii prezenti si in volumul de fata:  Steven Erikson, Joe Abercrombie, Scott Lynch, Tom Lyod, David Anthony Durham, Brian Ruckley, James Enge, Brent Weeks sau Patrick Rothfuss. Deci stati linistiti ca fanii genului au ce citi. Read more…

M-am apucat intamplator sa-l citesc pe Cory Doctorow. Aruncam privirea pe Boing Boing ocazional, dar nu pot sa spun ca gaseam in articolele lui Cory ceva deosebit fata de ale colegilor lui. Cred ca prima data cand am dat peste un text literar al sau a fost cand am gasit When Sysadmins Ruled the Earth intr-o antologie si am fost destul de entuziasmata incat sa-i fac o recenzie separata. Au urmat alte nuvele, cand cautam materiale pt umplut Kindle-ul, apoi Little Brother, apoi Makers.

N-o sa argumentez ca Doctorow e un mare scriitor, noul Martin sau Zelazny sau mai stiu eu cine. Scrie simplu, scrie fara pretentii, dar scrie despre noi.

Cine sunt acei “noi”? “Compun” de vreo 2 saptamani recenzia asta in minte si inca nu am gasit o definitie exacta. Noi suntem geeks – fie ca putem sa cream un nou internet paralel cu cel “oficial” (ca Marcus din Little Brother), fie ca suntem experti in programare, fie ca putem crea orice cu o imprimanta 3D (ca Lester si Perry din Makers), fie ca putem sa recitam in ordine alfabetica intreaga distributie a Star Wars, fie ca petrecem nenumarate ore pe internet citind speculatii despre cine e mama lui Jon Snow. Noi intelegem ca “puterea internetului” nu e doar o expresie bombastica si ca oamenii din cealalta parte a ecranului sunt reali. Noi stim ca jocurile video nu ne transforma in ucigasi in serie, ci chiar pot inlesni relatiile sociale. Noi ne dam seama ca a veni acasa si a juca Starcraft 2 nu e cu nimic mai rau decat a veni acasa si a te uita la Stirile de la ora 5. Noi traim conectati la retea fara sa devenim robotei fara sentimente. Noi putem sa intelegem tot limbajul folosit de Doctorow fara sa recurgem la Urban Dictionary sau la Jargon File (noi stiam de existenta Jargon File fara sa ajungem la site cu o cautare pe Google).

Cateva dintre exemplele de mai sus se refera la mine. Cateva se refera la prietenii mei. Toate sunt perfect normale in realitatea “mea” si in Makers.
Read more…

S.M. Stirling – The Sky People (2006)

Il apreciez pe SM Stirling pentru ca este un autor cinstit:  nu scrie scrie carti pulitzeroase, nici hard SF care sa-ti arda neuronii, dar nici nu pretinde ca ar scrie asa ceva. El stie ce scrie, cititorii stiu si ei si toata lumea este fericita.

“Sky People” este un retro-pulp modernizat combinat cu istorie alternativa, dedicat ‘pulpistilor’ consacrati. Suna paradoxal, insa asta este formularea care mi se pare cea mai potrivita: retro-pulp sub aspectul tematicii, modern din punct de vederii al scriiturii.

Aspectul dominant al setup-ul este faptul ca rusii au descoperit viata pe Venus in 1962. Si nu au descoperit niste microbi sau bacterii amarite, ci paduri cu insecte, pasari si animale. Ba erau si oameni surprinsi prin imagini. Ai zice ca deja orice urma de seriozitate s-a dus naibii din prolog, insa nu e deloc asa. Implicatiile si cadrul general sint mult mai bine lucrate decit in alte carti. Spre exemplu marea fisura in relatiile Sino-Sovietice nu se mai produce, chinezii si rusii devin foarte buni parteneri in programele spatiale, americanii conduc o alianta a teritoriilor de limba engleza, iar Europa continentala – Uniunea Europeana este condusa de Franta (prin urmare sint abia pe locul trei in cursa spatiala). Razboiul rece s-a racit de tot, fiind inlocuit de un fel de concurenta colegiala in programe spatiale. Read more…

Am fost (multumesc pentru corectie domnule Lazar) disparut pentru o perioada destul de lunga din motive obiective. Cer scuze colegilor de blog, dar nu prea am avut de ales.

In alta ordine de idei sper ca de acum acolo sa-mi fac simtita prezenta cu mai multe recenzii, stiri, aiureli. Teoretic ar fi trebuit sa se intimple mai repede, insa am fost intr-o ‘deplasare’ ocazie cu care am schimbat fusul orar de doua ori in cinci zile si mi-a trebuit mai mult de o saptamina sa-mi revin. Cu ocazia asta am reusit ‘performanta’ de a rata intilnirile cu toti cei cu care imi propusesem sa ma intilnesc. In plus de asta a trebuit sa fac unele lucruri pe care le-am tot pus in asteptare de-a lungul timpului.

Nu am reusit sa ma intilnesc cu prietenii, insa am reusit sa ma intilnesc cu cartile din poza de mai jos si nu numai.

Multumiri speciale lui Vlad Puescu si lui Costel Rangu care au facut intilnirea posibila, Nemirei si coordonatorului ce ‘le-a adus pe lume’. Am mai ‘intilnit’ si volume ale Paralelei45, bijuterii semnate de fratii Strugatki.

Cu chiu, cu vai am reusit sa onorez (in ultima clipa) invitatiile venite de Mircea Pricajan si de la Michael Haulica (multumiri inca odata). Cele doua ‘marete realizari’ le puteti citi in revista Suspans aici, si in revista Galileo Online aici. Sper ca or sa mai vrea si altele (dar am o indoiala).

Cum spuneam, voi incerca sa recuperez din timpul pierdut cu ceva recenzii din SM Stirling, Nick Sagan, Bradbury, Bujold etc. Vorba lunga…, asadar sa incepem cu Poul Anderson – vezi mai jos

UPDATE: A mai aparut o ‘opera‘ in Galileo. A fost predata prin 15 iulie, inainte de faza Eurocon – intre timp interesul pentru porcarioare din astea mi s-a taiat.

Poul Anderson – Tau Zero (1970)

Semintele lui “Tau Zero” au fost sadite inca din 1967 cind aparea in Galaxy Science Fiction povestirea “To Outlive Eternity”, romanul fiind o dezvoltare a textului scurt. Volumul a fost nominalizat la Hugo in 1971 si a pierdut in fata clasicului lui Niven, “Ringworld”. Dupa 2000 a fost retiparit de Gollancz in cadrul faimoasei serii SF Masterworks si in colectia limitata “Totally Space Opera”.

Cu ocazia asta am aflat ca exista un poem SF, “Aniara” scris prin 1956 de Harry Martinson, suedez din Suedia ca sa zic asa, laureat al premiului Nobel, ce prezinta tragedia unei nave ce rateaza intilnirea cu planeta Marte in urma unui accident si este aruncata in afara sistemului solar fara a se mai putea intoarce. Interesant este ca Pamintul din cartea lui Anderson este condus de Suedia, prin intermediul unui guvern mondial. Coincidentele nu se opresc aici: in anul cind “Tau Zero” vedea lumina tiparului, Apollo 13 avea un accident in drum spre Luna – misiunea initiala este abandonata si se ia decizia de a folosi gravitatia Lunii pentru a accelera nava inapoi spre Pamint. Incercarea a fost un succes, insa orice eroare de calcul ar fi avut ca rezultat catapultarea astronautilor spre infinit.

*

The Sad Tale of the Brothers Grossbart - Jesse Bullington

*

Recomandata de Vandermeer, doar de asta m-am si repezit sa o cumpar cu ceva timp in urma, The Sad Tale of the Brothers Grossbart promitea mult. Cel putin asa parea la prima vedere. Intr-o Europa macinata de greutatile epocii medievale, doi frati un pic sandilai se dedau la profanarea de morminte, la niscaiva crime de razbunare si in plus o mai pun din cand in cand si de cate o lupta apriga cu ce creatura monstruoasa le sare-n cale.

*

Din pacate insa, doar premisele au fost bune pentru ca Jesse Bullington nu m-a convins deloc cu stilul si modul sau de a aborda firul intamplarilor. Eu il cred ca a incercat sa obtina ceva mai special si sigur ca sunt persoane care apreciaza rodul muncii sale (hmm, nu ma intrebati de ce, ca nu cunosc motivul), insa eu am ramas cu impresia ca ceva nu se leaga, ca nu reuseste sa trezeasca deloc interesul cititorului pentru personajele sale si, lucrul cel mai important, pentru evolutia ulterioara a acestora.

*

As spune ca  uneori chiar nu e de ajuns sa-ti imaginezi niste creaturi mai speciale si ceva intamplari si sa le “arunci” intr-o carte. Partea buna e ca macar coperta e destul de interesanta, desi prea mult nu ma mai consoleaza asta acum.

***

Feed – Mira Grant

*

Feed este inca un roman postapocaliptic in care un virus naprasnic loveste lumea si transforma marea parte a populatiei in morti umblatori. Pina acum nimic nou sub soare. Ceea ce deosebeste Feed de restul romanelor este faptul ca ne aflam in anul 2035 si lumea s-a obisnuit asa de tare cu prezenta zombilor ca unii isi si filmeaza aventurile din sanul hoardelor si apoi  le uploadeaza pe net pentru ca aventurile sa fie impartasite lumii intregi. Deh, oamenii sunt cam plictisiti. Sau cel putin specimenele mai tinere si mai neastamparate.

*

Autorul disimulat (special) pentru romanul de fata in autoare ne ameninta apoi cu o intriga incurcata ce va pune in pericol destinele eroilor nu prea copti si cu chef de intrigi, insa eu din pacate nu am avut rabdare sa merg mai departe. Am citit vreo 30 de pagini si nu mi s-a luminat niciun beculet asa ca…next…

ps: sa stiti ca volumul de fata e abia primul din trilogia intitulata sugestiv, Newsflesh …da,da.. primul.

Snapshot facut azi, 21 iulie, ora 9.55…

Precizez ca situatia mi s-a parut demna de semnalat, si sper ca restul echipei Cititor SF sa ma ierte pentru initiativa personala

Sursa: http://www.srsff.ro/2565/nominalizari-eurocon/

Update: Snapshot 22 iulie, ora 13:25. Remarcati ‘incremeneala’ a nu mai putin de 6 candidati. Celelalte categorii au cam de 3 ori mai putine voturi.

Si o notificare de la ‘conducere’: “In atentia celor care reclama anularea votului sau observa disfunctionalitati: va rugam sa precizati userul (nickname) cu care ati votat precum si pe cine ati votat. Plangerile sau reclamatiile pe alte site-uri nu sunt luate in considerare“. Asta sugereaza ca nu prea sint siguri ce si cum au anulat.

Tot azi am aflat din comentariile adminului ca cenzura s-a oficializat: “Marian Coman: comentariile sunt moderate pe acest site si asa vor fi inca o perioada“. In comentarii multe raspunsuri in doi peri la argumentatii cenzurate. Transparenta opaca.

Dupa cum bine au observat si altii, cu romanul Plague Year, Jeff Carlson pare la o prima vedere sa continue traditia lui Michael Crichton in ceea ce priveste tehno-thrillerele futuristice. Desi este relativ nou pe piata scriiturii, Jeff Carlson a reusit sa ma impresioneze cu acest prim roman al sau, care a creat furori si in Statele Unite atunci cind a fost lansat, ca sa nu mai vorbim de bataia pe drepturile de autor dintre editori. Cartea de fata abordeaza deja clasicul scenariu al omenirii aflate in pragul distrugerii, scriitorul recunoscand ca a fost impresionat de mic copil de Ultimul Tarm a lui Nevil Shute si de alte asemenea texte.

Un laborator clandestin de cercetari scapa de sub control un experiment nanotehnologic, rezultand in contaminarea intregii regiuni aflate sub  bariera de 3000 de metri. Singurii supravietuitori sunt norocosii care au apucat sa se refugieze la altitudini considerabile,  nevoiti acum sa se lupte din toate puterile pentru a depasi  amenintarea molimei invizibile. In ciuda acestei grele lovituri, o mica parte din populatia americana reuseste sa se organizeze si, sub atenta indrumare a unor factiuni, de acum independente, ale armatei, reuseste sa se puna pe picioare. Din pacate, nu toata lumea impartaseste idealurile si sentimentele nobile ale doctorului Ruth Ann Goldman ce se trezeste aruncata intr-o cursa contracronometru pentru obtinerea unui vaccin. Si astfel ne trezim aruncati intr-o calatorie plina de peripetii, de-a lungul careia protagonistii vor descoperi cine se face responsabil de lansarea experimentului si cine le sunt cu adevarati aliati.

Daca pina acum am avut parte de sfarsituri de lume inlesnite de genetica (Oryx si Crake), de dezastre rezultate in urma razboaielor nucleare (Ultimul tarm), de invazii de organisme necunoscute sau de actiunea unor factori externi surprinzatori (Turbion, Ziua trifidelor), de aceasta data o serie de organisme artificiale nascute din imaginatia creativa a omului distrug orice misca. Nanotehnologia este un subiect relativ nou si a fost interesant sa ma familiarizez cu abordarea si viziunea absolut originala a scriitorului asupra acestui subiect. Read more…