Aug 27 2014

Impresii postLoncon: Genul literar science-fiction?

Paul Kincaid a pus o întrebare interesantă la Worldcon, şi cred că răspunsul la ea apare indirect în majoritatea conversaţiilor purtate în jurul a ceea ce reprezintă science-fiction. Kincaid se întreabă în ce măsură science-fiction-ul este un gen literar („genre”), la fel ca şi literatura poliţistă, western-ul sau literatura de dragoste. Toate aceste genuri literare au o structură narativă proprie şi distinctă de a celorlalte genuri. Tocmai această structură proprie a unui gen literar este ceea ce atrage cititorii să revină mereu la literatura poliţistă, de exemplu. O parte importantă din plăcerea lecturii cititorilor unui anumit gen literar este dată chiar de redescoperirea la fiecare carte a elementelor comune genului şi tocmai această redescoperire este ceea ce-i face să revină mereu şi mereu la acelaşi gen. Aşa s-au şi născut genurile, din necesitatea comercianţilor de a-i putea îndruma pe cititor spre ceea ce doreau să citească („Vreau să citesc ceva ca şi Sherlock Holmes.” „Uite aici este raftul cu literatură poliţistă.”)

20140817_151231

Read the rest of this entry »

Aug 25 2014

Impresii postLoncon: John Clute

John Clute, unul dintre invitaţii de onoare ai ultimului WorldCon, este cu siguranţă cel mai apreciat şi mai influent critic de science-fiction din întreaga istorie a literaturii speculative. De ce spun asta? Pentru că:

  • scrie recenzii într-un stil gotic şi complex, uneori greu de înţeles şi pentru britanici, însă tocmai acest stil este cel care te face să gândeşti, să-ţi pui şi tu mintea la contribuţie, şi astfel cel care citeşte recenziile se transformă din receptor pasiv al recomandării într-un participant activ la un dialog;
  • recenziile lui din New Worlds (alături de cele ale lui M. John Harrison) au fost devorate de tineri ca Iain Banks sau Ken MacLeod, modelându-le hotărâtor modul în care au ajuns să scrie science-fiction;
  • este unul dintre creatorii şi membrii fondatori ai revistei Interzone;
  • este unul dintre creatorii şi membrii fondatori ai premiului Arthur C. Clarke;
  • este unul dintre editorii celor 3 ediţii ale Enciclopediei Science-Fiction, care a fost timp de zeci de ani şi este şi în prezent, cea mai importantă sursă de documentare pentru cei care vor să scrie despre science-fiction;
  • a editat Enciclopedia Fantasy, singura carte ce a încercat să facă puţină ordine într-o literatură atât de ramificată şi complexă;
  • a scris cea mai importantă carte despre literatura horror – The Darkening Garden: A Short Lexicon of Horror;
  • a inventat un termen – Fantastika, pentru a defini întreaga literatură ce cuprinde science-fiction, fantasy şi horror, care a fost primit cu destulă reticenţă la început, dar care este folosit de la an la an de tot mai multă lume.

Iată cum începe recenzia lui John Clute despre antologia lui Jonathan StrahanEngineering Infinity: Read the rest of this entry »

Aug 23 2014

Impresii postLoncon: Kim Stanley Robinson

Probabil că aţi observat deja cu toţii că majoritatea panelurilor pe care le-am audiat şi majoritatea fotografiilor pe care le-am făcut sunt cu şi despre scriitori de science-fiction. Mă gândesc că mulţi dintre voi aţi fi preferat să mă fi auzind vorbind despre şi să fi văzut poze cu Patrick Rothfuss, Robin Hobb sau Joe Abercrombie. Însă, după cum a spus, parafrazându-l pe H.G. Wells, Kim Stanley Robinson când a fost întrebat de ce nu scrie fantasy: „dacă totul este posibil, atunci nimic nu este interesant”. Adevărul sau neadevărul acestei fraze ţine de preferinţele individuale, dar mie, ca şi lui Robinson, îmi plac mai mult poveştile în care, ca şi în lumea înconjurătoare, foarte puţine lucruri sunt posibile şi scurtătura reprezentată de magie lipseşte cu desăvârşire. Dacă aş fi avut mai mult timp sau dacă acest WorldCon ar fi fost mai mic, cu siguranţă că aş fi participat la mai mult paneluri dedicate exclusiv fantasy-ului. Ar fi minunat ca la următorul WorldCon la care mă voi prezenta (probabil Helsinki 2017) să participe cât mai mulţi români şi astfel, la sfârşitul fiecărei zile, să ne împărtăşim unul altuia ceea ce am văzut şi ascultat, aşa cum am făcut-o în ziua de duminică la Loncon, când eu am povestit despre SF şi altcineva mi-a relatat despre ceea ce au vorbit Patrick Rothfuss sau Robin Hobb.

Aş vrea să vorbesc puţin acum despre Kim Stanley Robinson şi efectele cuvintelor lui asupra mea. Autorul american a fost cu siguranţă una dintre cele mai interesante voci pe care le-am ascultat la Loncon. Este o mare plăcere să-l asculţi vorbind despre literatură în general, despre forma pe care o iau poveştile, despre teoria literară şi despre science-fiction. Omul este tobă de literatură, i-a avut ca profesori pe unii dintre mai mari profesori de literatură ai Americii şi ascultându-l, mi-am dat seama că nimic nu este lăsat la întâmplare în cărţile lui, de la ordinea cuvintelor sau info-dump-uri şi până la preferinţele muzicale ale personajelor.

20140814_190547

Read the rest of this entry »

Aug 20 2014

Jurnal Loncon 2014

Înainte de plecare

Ziua zero

Prima zi

Ziua a doua

Ziua a treia

La final

Aug 12 2014

Loncon 2014: T-1

airplaneLONCON3_logo_270w

Gata! Bagajele sunt făcute, cărţile pregătite, ştecherele englezeşti la îndemână, check-in-ul listat, audio-book-ul copiat, iar entuziasmul este în pod. Primul WorldCon în Europa după aproape 10 ani şi într-un oraş destul de accesibil din punct de vedere al transportului aerian, era o ocazia prea bună pentru a fi ratată. Mâine la ora 7 zbor spre Londra.

Loncon 3 este, cu mai mult de 9000 de participanţi, de departe cel mai mare WorldCon din istorie, iar programul este pe măsură şi conţine aproximativ 900 (!!!) de „items”, răspândite pe parcursul a 5 zile, de joi 14 august şi până luni 18 august, în multe săli de conferinţe, de concerte, de teatru, de dans, de autografe sau chiar în plimbări matinale cu scriitorii. Practic participă 95% din lumea bună a SF-ul, singurii scriitori cu care aş fi vrut să mă întâlnesc, dar nu vor fi la Loncon sunt: China Mieville, Caitlin Kiernan, Robert Charles Wilson şi Dan Simmons.

Din păcate, nu este timp fizic pentru a participa în cele 4 zile (Luni dimineaţa plec spre Timişoara) decât la maxim 25-30 dintre cele 900. Din fericire ajung în Londra miercuri dimineaţa, ceea ce înseamnă că voi putea participa la bogatul program preLoncon.

Read the rest of this entry »

Aug 10 2014

Echopraxia

Copertele diferitelor ediţii ale ultimului roman al lui Peter Watts – Echopraxia, continuarea extraordinarului Blindsight. Echopraxia va avea o lansare concomitentă pe 26 august atât în SUA, cât şi în alte ţări, iar în Marea Britanie şi Australia va apărea împreună cu Blindsight, într-un omnibus care se va numi Firefall. Eu am terminat Echopraxia acum câteva zile şi trebuie să mărturisesc că mind-blowing este puţin spus despre ceea ce face Watts în acest roman; mai degrabă mind-big-bang. Mai multe în recenzie.

echopraxia-by-peter-wattsFirefall-AustraliaFIREFALL-ensmallenedechopraksja_dechopraksja_uw_dPeter Watts

Prepare for a different kind of singularity in this follow-up to the Hugo-nominated novel Blindsight.

It’s the eve of the twenty-second century: a world where the dearly departed send postcards back from Heaven and evangelicals make scientific breakthroughs by speaking in tongues; where genetically engineered vampires solve problems intractable to baseline humans and soldiers come with zombie switches that shut off self-awareness during combat. And it’s all under surveillance by an alien presence that refuses to show itself.

Daniel Bruks is a living fossil: a field biologist in a world where biology has turned computational, a cat’s-paw used by terrorists to kill thousands. Taking refuge in the Oregon desert, he’s turned his back on a humanity that shatters into strange new subspecies with every heartbeat. But he awakens one night to find himself at the center of a storm that will turn all of history inside-out.

Now he’s trapped on a ship bound for the center of the solar system. To his left is a grief-stricken soldier, obsessed by whispered messages from a dead son. To his right is a pilot who hasn’t yet found the man she’s sworn to kill on sight. A vampire and its entourage of zombie bodyguards lurk in the shadows behind. And dead ahead, a handful of rapture-stricken monks takes them all to a meeting with something they will only call “The Angels of the Asteroids.”

Their pilgrimage brings Dan Bruks, the fossil man, face-to-face with the biggest evolutionary breakpoint since the origin of thought itself.

Aug 09 2014

Articol de vacanţă: Camellia sinensis

There are few hours in life more agreeable than the hour dedicated to the ceremony known as afternoon tea.

Henry James

PicardM-am hotărât să scriu un scurt articol despre ceaiuri pentru că ceaiul este de departe cea mai consumată băutură de către mine, pentru că multă lume mă tot întreabă despre el, dar şi pentru că este o prezenţă constantă în viaţa şi în cărţile multor autori de science-fiction (vezi Jo Walton, Kim Stanlay Robinson, Ann Leckie sau Căpitanul Picard). Leckie chiar a creat pentru excelentul site Adagio Teas, 3 tipuri de ceai care se numesc Justice, Propriety şi Benefit. Adagio oferă spre vânzare un ceai care se numeşte chiar Sci Fi:

Tea space ship

Have you suddenly found yourself on another planet? In another dimension? In the future? In the body of an android that’s downloaded your consciousness? Sounds like you could use a cup of tea! (Unless you’re an android, we can’t have you short circuiting) Sci Fi Chai combines the exotic spices of Adagio’s masala chai with the sweet tartness of raspberry and a creamy vanilla. Just the right mix to keep handy on your journeys, whether they be in time, space or dimension. Read the rest of this entry »

Aug 04 2014

Despre Lagoon şi cărţile audio

Lagoon audioMi-a apărut ieri în Galileo recenzia ultimului roman al scriitoarei de origine nigeriană – Nnedi Okorafor. În articol vorbesc şi despre faptul „că am ascultat Lagoon sub formă de carte-audio, narată de doi actori africani minunaţi, care m-au făcut să trăiesc cu adevărat în Lagos, pe plajele lui, prin cartierele lui, în casele şi familiile care îi dau viaţă şi care m-au transformat (aşa cum au făcut şi extratereştrii) pentru câteva ore într-un lagosian”.

Lagoon este unul dintre cele mai bune exemple ale faptului că audierea unei cărţi este o experienţă literară la fel de grozavă ca şi lectura clasică. Şi, până la urmă, povestea spusă reprezintă de fapt clasicul şi lectura noul. Nimeni nu contestă calităţile unei lecturi, dar creierele noastre sunt un receptor perfect nu pentru literele scrise, ci pentru vocea unui narator, voce care timp de multe mii de ani a fost singura modalitate prin care omul a avut acces la poveşti. Încercaţi să fiţi deschişi tuturor căilor prin care puteţi absorbi poveşti pentru că senzaţiile şi trăirile pe care vi le vor produce cărţile audio sunt cum nu se poate de diferite de ceea ce simţi când lecturaţi clasic. Vă propun un exercițiu – încercaţi să audiaţi o carte pe care deja aţi citit-o şi veţi vedea că vi se vor deschide alte căi de percepere şi de înţelegere, iar unele adâncimi (mai ales în cărţile într-o altă limbă decât cea maternă) se vor releva abia după ascultarea cuvintelor spuse. Read the rest of this entry »

Older posts «