Cetatea fara trecut – Rodica Bretin

Nu stiu altii cum sunt (si cum de nu citesc sefeisti autohtoni, treaba lor), dar mie imi place ca mai sunt surprins, din cand in cand, de catre unul dintre acestia.

Este si cazul Rodicai Bretin, ce, se pare ca este o scriitoare foarte prolifica, concentrandu-se mai mult pe istoric, mainstream, si chiar elemente apartinand paranormalului. Bine, informatii mai detaliate le aflati si din info-ul pregatit de editura.

As mai puncta ca imaginea copertii o regasim (foarte in amanunt) intr-una din povestirile volumului si, ca in majoritatea cartilor autohtone si nu numai, lipsesc anii de “productie” ai textelor . La Senzoriada lui Mihail Teodorescu erau trecute, de exemplu.

La prima vedere cele o sute de pagini ale volumului, neluand in calcul formatul nou al paperback-ului Nemira ce ofera (ceva) mai mult spatiu, dau impresia de “subtiime”.

Insa calitatea povestirilor da peste cap orice calcul fizic si cantitativ.

Volumul de fata are un numar de saisprezece povestiri. Dintre acestea, o majoritate covarsitoare (aproape zece povestiri!) se intinde pe nu mai mult de trei pagini, adica o foaie si jumatate.

De aceea, nu trebuie sa ne mire ca mesajul este foarte concentrat, si bine dozat (da!), cat sa cuprinda atat niste peisaje uimitoare si originale (pentru mine!) – cel putin in cele zece -, cat si un mesaj mai puternic, transmis (mai ales) pe finalul textelor.

Avem parte de holograme, asolizari de nave pe planete misteroase, computere de bord inteligente invazii extraterestre ale pamantului, peisaje apocaliptice,  artefacte cu puteri greu de gestionat, pasari ale sperantei ce sunt mult mai mult decat atat, agenti mutageni, creaturi originale, civilizatii supuse extinctiei, si mult, mai mult de atat. Ca sa concluzionez, gasim cam de toate pentru toti.

Am preferat enumerarea asta scurta in detrimentul unei prezentari mai detaliate a povestirilor, pentru a nu strica surpriza lecturii. Si, pentru ca pe mine, povestirile m-au surprins placut.

Povestirile preferate ar fi, Shaba si Lumea Wurilor.

Astfel, m-as hazarda sa afirm ca Rodica Bretin are talent, idei si stapaneste cu adevarat mijloacele de a le pune in practica. Ca e nativ sau dobandit, in urma contactelor editoriale si studiului de afara, doar autoarea stie mai bine.

Volum de recomandat si tinerilor incepatori ai sf-ului (mai ales datorita compresiei ideilor din texte) neexistand pericolul plictisirii lor. Zic eu.

As pune mina-n foc ca satisfactia e garantata!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu