Spaime – Liviu Radu

Romanul Spaime are o premiza foarte interesanta.

Dupa o explozie, aparent, intamplatoare, locatarii unui bloc din Bucuresti se trezesc bantuiti de cele mai negre cosmaruri. La propriu.

De altfel, si punctul culminant al volumului este foarte atent construit prin inlantuirea unei serii de idei apartinand unor mituri romanesti stravechi. Mituri de efect, ce se pliaza foarte bine profilului volumului.

Desi aceste lucruri ar multumi orice fan de suspans si horror, am simtit ca volumul ar fi fost mai interesant ca o nuveleta sau o povestire de o intindere mai mare, si nu ca un paperback de aproape 300 de pagini.

Si sa vedem de ce.

In blocul cu pricina sunt nu mai putin de douazeci si patru de familiii, enumerate la inceputul volumul. Nu am stat sa verific daca sunt luate toate in colimator, insa (e sigur ca exista o majoritate clara) abundenta lor, m-a cam debusolat. Acestia provin din toate clasele sociale, au ocupatii diferite, religii diferite, nationalitati diferite, etc, alcatuind o varietate pestrita, bine venita, daca nu ar fi fost prea in exces. Adevaratele personaje centrale, sunt, doar, vreo trei la numar. Nu e un lucru rau sa ai o multime de personaje secundare, insa, in cele cateva pagini in care sunt introduse si folosite, nu te atasezi de niciunul si nu iti pasa cu adevarat de ce i se va intampla in continuare. De acea am si  spus ca s-ar fi pliat mai bine ca o nuveleta, sau ceva mai scurt, pentru ca abia pe final cind mai apar o serie de date noi in intriga, am inceput sa fiu interesat cu adevarat.

Ca fapt divers, unii abordeaza doua, trei personaje si le trec printr-o serie de trairi si situatii de-a lungul unui intreg volum  si tot, poate, nu e de ajuns pentru a completa profilul psihologic si complex al unui personaj uman. Pe scurt, trebuie multa munca ca acestea sa fie convingatoare pentru cititori.

E adevarat si ca aceste familii sunt folosite in intriga romanului, avand un rol foarte important in sugerarea aspectelor intunecate ce bantuie acea zona. Insa, stiti vorba romanului, ce e prea mult (fara substanta), strica.

Dupa acest roman chiar mi s-a infiripat ideea ca Liviu Radu e un povestitor mai talentat in proza scurta fantastica decat in roman, insa ar mai trebui sa mai parcurg ceva carti ca sa vad daca e adevarat sau nu. Problema e ca acestea sunt construite pe o latura umoristica de care nu sunt foarte atasat, dar va veni si vremea lor. Interesant este si ca Spaime este  la a doua editie, prima fiind cea de la defuncta editura Pygmalion.

Aceeasi abundenta (nefericita?!) de personaje am intalnit-o si la un volum de Voicu Bugariu (sub pseudonim, Robert R. Grant) despre care am scris si aici.

Nu vrea sa inflamez spiritele sau sa castig la alte impresii artistice. Am vazut ca pe Goodreads a primit si cinci stele si, intr-adevar, gusturile nu se discuta, dar, eu raman cu niste semne de intrebare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu