Articol de vacanţă: Camellia sinensis

There are few hours in life more agreeable than the hour dedicated to the ceremony known as afternoon tea.

Henry James

PicardM-am hotărât să scriu un scurt articol despre ceaiuri pentru că ceaiul este de departe cea mai consumată băutură de către mine, pentru că multă lume mă tot întreabă despre el, dar şi pentru că este o prezenţă constantă în viaţa şi în cărţile multor autori de science-fiction (vezi Jo Walton, Kim Stanlay Robinson, Ann Leckie sau Căpitanul Picard). Leckie chiar a creat pentru excelentul site Adagio Teas, 3 tipuri de ceai care se numesc Justice, Propriety şi Benefit. Adagio oferă spre vânzare un ceai care se numeşte chiar Sci Fi:

Tea space ship

Have you suddenly found yourself on another planet? In another dimension? In the future? In the body of an android that’s downloaded your consciousness? Sounds like you could use a cup of tea! (Unless you’re an android, we can’t have you short circuiting) Sci Fi Chai combines the exotic spices of Adagio’s masala chai with the sweet tartness of raspberry and a creamy vanilla. Just the right mix to keep handy on your journeys, whether they be in time, space or dimension.

tea plantCeaiul (din cuvântul chinezesc cha) este băutura preparată din frunzele plantei Camellia sinensis, originară din China, unde era folosită ca şi plantă medicinală. Portughezii au fost cei care au adus ceaiul în Europa, unde a ajuns la mare modă în Marea Britanie. Britanicii au introdus apoi planta de ceai în India pentru a sparge monopolul chinezilor. Din planta de ceai se fac 5 tipuri de ceaiuri ce diferă funcţie de procentul de oxidare: verde, galben, alb, oolong şi negru (băuturile făcute prin turnarea apei fierbinţi peste diferite alte plante se numesc infuzii, nu ceaiuri).

Tea_in_different_grade_of_fermentation

Ceaiul verde

  • nu este deloc oxidat, doar uscat
  • cel mai mare producător mondial este China
  • cea mai răspândită variantă chineză de ceai verde se numeşte Gunpowder, iar cea mai răspândită variantă japoneză – Sencha
  • se prepară cu apă la temperatura de 75-80 de grade (apa se va lăsa să se răcească 3 minute după oprirea fierbătorului), iar pliculeţul se ţine în apă 90s.

Ceaiul galben

  • nu este deloc oxidat, este uscat la cald
  • a nu se confunda cu Yellow Tea de la Lipton, care este o variantă de ceai negru.

Ceaiul alb

  • este oxidat 8%, apoi uscat.

Ceaiul oolong

  • este oxidat parţial 20-80%, apoi uscat.

Ceaiul negru

  • este oxidat 100%, apoi uscat
  • cel mai mare producător mondial este India
  • cele mai răspândite variante sunt Assam şi Darjeeling din India, şi Ceylon din Sri Lanka
  • se prepară cu apă la temperatura de 90-95 de grade (apa se va lăsa să se răcească 1 minut după oprirea fierbătorului), iar pliculeţul se ţine în apă 3 minute şi jumătate.

 

hot-black-teaCred că problema SF-ului românesc este că mult prea mulţi oameni stau singuri dimineaţa cu o ceaşcă de cafea şi cu internetul în faţă, şi prea puţini se întâlnesc după-amiază la o vorbă molcomă şi la o ceaşcă de ceai 🙂 Haideţi să ne întâlnim mai des şi să bem mult ceai împreună, ce spuneţi?

There are those who love to get dirty and fix things. They drink coffee at dawn, beer after work. And those who stay clean, just appreciate things. At breakfast they have milk and juice at night. There are those who do both, they drink tea.

Gary Snyder

4 Comments

  1. Pingback: Experiment de blogging | In Jurul Kadiei

  2. Pingback: Cartea electronică – dușmanul cărții? » Cititor SF

  3. Din ce văd eu, de fapt întrebarea din articol este „de ce nu se mai citesc cărți publicate de edituri românești”. Iar răspunsul evident, pe care autorul îl evită, este tocmai că editurile românești nu vor să lanseze cărți în format electronic, acolo unde e cea mai mare creștere…

  4. Pingback: Articol de vacanţă: Pianoforte » Cititor SF

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu