M.R. Carey – The Girl with All the Gifts

The Girl with All the GiftsMelanie este o fată foarte specială. Dr. Caldwell o numește “micul nostru geniu”. În fiecare dimineață, Melanie așteaptă în celula ei pentru a fi colectată pentru clasă. Când vin pentru ea, Sergentul Parks ține arma îndreptată asupra ei în timp ce doi dintre oamenii lui o leagă cu curele de scaunul cu rotile. Ea crede că ei nu o plac. Ea glumeşte că nu-i va muşca, dar ei nu râd. Melanie iubește școala. Ea iubește să înveţe ortografie și aritmetică și despre lumea din afara sălii de clasă și a celulelor copiilor. Ea îi povesteşte profesorului ei preferat despre toate lucrurile pe care le va face, atunci când va creşte. Melanie nu știe de ce acest lucru o face pe domnișoara Justineau să arate atât de tristă.

Editura care a publicat The Girl with All the Gifts a hotărât să nu dezvăluie în sumarul de mai sus tema principală a cărţii şi deocamdată voi respecta şi eu acest lucru. Cred că cel mai bine este să vă apucaţi de ea ştiind doar ceea ce scrie mai sus. Aşa-i că şi numai aceste fraze sună extrem de tentant? Această carte minunată va satisface nu numai aceste aşteptări, ci devine chiar mai grozavă după ce misterele vor începe să fie dezvăluite. Dacă a fost de ajuns ceea ce v-am spus pentru a vă convinge, nu mai aşteptaţi şi aruncaţi-vă asupra ei, dar dacă mai doriţi să aflaţi câte ceva citiţi în continuare.

Voi povesti puţin despre ce este Melanie. Dar fiţi fără griji pentru că sunt lucruri pe care oricum le veţi afla după primele 30 de pagini ale cărţii. Melanie este un zombi, iar şcoala ei se desfăşoară într-o lume postapocaliptică în care puţinii oameni neinfectaţi sunt adunaţi în uriaşe oraşe fortificate. Melanie, alături de ceilalţi copii de la şcoală, a fost prinsă în sălbăticie şi pare a avea o imunitate parţială împotriva ciupercii care produce zombi. Astfel, fetiţa de 7 ani este condusă de nevoia de a muşca şi de a mânca în momentul în care simte miros de oameni, însă în afara acestei perioade este un copil cum nu se poate mai normal. Din acest motiv, profesorii şi gardienii, se stropesc în fiecare dimineaţă cu o substanţă chimică care le maschează mirosul, copii sunt scoşi din celule doar legaţi şi sunt hrăniţi în fiecare duminică cu un bol de viermi. De fapt, întreaga şcoală este doar un mare laborator în care doctorul Caldwell încearcă să afle motivele pentru care unii copii par imuni şi să dezvolte în acest fel un vaccin. Însă evenimentele dramatice ce se petrec în jurul şcolii, o vor forţa pe Melanie să iasă, alături de Parks, Justineau şi Caldwell, în exterior şi să exploreze teribila lume postapocaliptică.

După cum cred că ştiţi, în general stau departe de cărţi cu zombi. Însă The Girl with All the Gifts este o carte cu zombi cu totul şi cu totul specială pentru că este povestită din perspectiva unui zombi, care mai mult, este un copil. Sigur, apar ca şi în toate cărţile cu zombi momentele greţoase, headshots-urile sau violenţa nediscriminatorie, însă acest roman este mult mai mult decât atât. Zombi sunt uneori atât de respingători încât devin chiar comici, însă lumea şi zombii priviţi prin ochii lui Melanie, este cum nu se poate mai depărtată de orice fel de noţiune de comic. Coperta este extrem de sugestivă pentru ceea ce vrea să facă autoarea în această carte pentru că poate fi interpretată ca şi o fetiţă ce primeşte toate „darurile” sau ce oferă lumii Cutia Pandorei sau care vrea doar să fie ridicată şi ţinută în braţe sau care se pregăteşte să fie stropită cu substanţa chimică sau care priveşte un foc teribil, singurul care poate steriliza cu adevărat.

The Girl with All the Gifts este o poveste întunecată despre iubire, despre stranietate, despre copilărie şi relaţia copiilor cu adulţii, despre care sunt graniţele umanului şi despre cum îi privim pe cei de la periferie. Iar sfârşitul este atât de puternic şi de emoţionant încât depăşeşte cu mult chiar şi ultimele pagini teribile din I Am Legend. Citiţi-o neapărat indiferent dacă vă plac sau nu poveştile cu zombi, pentru că nu aţi întâlnit cu siguranţă până acum ceva asemănător cu Melanie şi teribila ei călătorie.

14 Comments

  1. Probabil multa lume simte ce simti tu in raport de zombi clasic si are nevoie sa-l umanizeze, sa-l recupereze, sa-l faca subiect si nu doar un animal fara minte. Sa fiu sincer, mie zombii astia umanizati mi se par mai hilari decat cei de dinainte.

    • eu credeam ca ai gresit articolul pentru comentariu 😀

      dar vad ca esti pe felie…

      ideea e interesanta…

    • Nu e nimic hilar intr-un copil care incearca sa-mi invinga pornirile ucigase din dragoste pentru un adult pe care il considera mama pe care nu a cunoscut-o niciodata. Este absolut infricosator. Iar cei care au citit I Am Legend stiu ca tocmai aceasta umanizare a ceva care parea total strain si imposibil de cunoscut, face dintr-o poveste obisnuita, una remarcabila.

  2. Mi se pare hilar ca au facut din fetita asta un zombi, dar poate ma adaptez mai greu la nou 😀

    • Pai povestile clasice cu zombi sunt pline de fetite zombi, doar ca acolo ele primesc headshots-uri la fel ca si toti ceilalti. Daca asta te umple de seriozitate, eu ce sa mai zic? 😛

      Acuma serios, in roman nu avem o fetita zombi ci o fiinta care penduleaza intre starea de zombi si cea de copil. Aceasta tema de Dr. Jekyll și Mr. Hyde face cartea interesanta, precum si felul in care privesc personajele (Melanie si cei din jurul ei), transformarea si fiecare stare in parte. Se elimina astfel mare parte din violenta nediscriminatorie care inghite majoritatea cartilor cu zombi, si ceea ce ramane este, cum am spus in articol, o explorare a umanului, a familiei si a copilariei.

  3. Chiar astazi ma apuc de ea!

  4. eu cred ca mai sunt si alte romane cu zombie ce propun subiecte serioase si nu pluseaza doar pe partea de distractie…

    si in Raising Stony Mayhall a lui Daryl Gregory se povesteste despre un copil nascut dintr-o femeie infectata, ce nu prezinta simptomele totale ale bolii.

    sau seria lui Jonathan Maberry, Benny Imura, urmareste treptat maturizarea eroului intr-o lume noua infestata de morti umblatori.

  5. Asa cum am zis, m-am apucat de ea. Impresionanta! Ma duce cu gandul la tratamentul bolnavilor din azilele psihiatrice de secol 19, la Zbor deasupra unui cuib de cuci, la Sa nu ma parasesti.

  6. Huitzilopochtli

    Eu gata, o terminai. Prima parte e “Sa nu ma parasesti niciodata” a lui Ishiguro iar a doua “Sera” lui Aldiss.

  7. Acum am terminat-o! Prima parte foarte buna, a doua parte, clasica supravietuire in teritoriu zombi, sfarsitul, in schimb, epocal! Ma bate gandul sa caut si nuvela de unde a pornit.

  8. Pingback: The Girl with All the Gifts – M.R. Carey | Cititor SF

  9. Se gaseste dublata si in romana ?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu