Tolkien vs. grim-dark?

Tolkien-trenches

Ascultând o discuție foarte interesantă despre epic-fantasy între Jonathan Strahan, Gary Wolfe si Joe Abercrombie, mi-am dat seama de un lucru ironic: Tolkien, singurul autor de epic-fantasy care a luptat într-un război (de fapt în cel mai teribil război pentru soldați care e existat vreodată) a decis să scrie un basm alb-negru, pe când ceilalți, ca si Martin, Abercrombie sau Erikson, care s-au războit doar în campaniile D&D, scriu un epic-fantasy grim-dark, mult mai gri si mai ambiguu. Stau si mă întreb: Stăpânul Inelelor reprezintă o fuga a lui Tolkien de amintirile teribile sau războaiele (cel puțin cele două Mondiale) sunt mai mult alb-negru decât griul pe care îl credem noi din turnul de fildeș al complexității morale pe care ne-o oferă confortul vieții în Uniunea Europeană? Are cineva cel mai mic dubiu în legătura cu cine sunt cei buni și cine sunt cei răi în invazia Poloniei de către Germania Nazistă? Va gândi vreun român în nuanțe de gri daca ne-ar invada Rusia? Și nu reușim să ne păstrăm umanitatea în timpul oricărui război doar dacă îi privim pe ceilalți ca pe niște orci negri? Cred că până la urmă și epic-fantasy-ul lui Tolkien si grim-dark-ul lui Martin sunt ficțiuni si sunt la fel de reale sau de nereale. Iar un basm în alb-negru scris de un supraviețuitor al tranșeelor este la fel de puternic și de real în ceea ce vrea sa facă ca și grim-dark-ul născut din ceea ce credem ca reprezintă realitatea războiului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Haiganu