Horns – Joe Hill
Am fost eu un pic sceptic in ceea ce-l priveste pe Joe Hill, mai ales ca Heart-Shaped Box nu parea ca suna a cine stie ce, dar cartea de fata mi-a schimbat total parerea. Dupa cateva pagini din Horns eram pe jos, aproape la propriu, de ce idei i-au trecut prin cap fiului tatalui sau. Il avem pe Iggy William Perrish, un tanar aproape normal, asta daca nu ar fi fost suspectat ca si-ar fi ucis si violat prietena (nu neaparat in ordinea asta) cu ceva timp in urma. Ei bine, intr-o dimineata dupa o bauta puternica flacaul nostru se trezeste cu un set de coarne dracesti de toata frumusetea. Si cum lucrurile bune nu vin intotdeauna singure, Iggy descopera ca s-a scapatat si cu niscaiva puteri specifice aferente unui asemenea purtator. Si sa te tii apoi ca incepe show-ul. Primele 40-50 de pagini ale cartii sunt de pus in rama. Avand in vedere ca odata ce intra in vorba cu o persoana, respectivul nu se poate abtine sa nu-si dezvaluie adevaratele ganduri, anti-eroul nostru afla, cu stupoare in prima faza, ca lumea din jurul sau nu-l vede prea bine. Bine, el oricum stia, insa socul cel mare vine tocmai din partea propriei familii, ce-l considera vinovat de disparitia prietenei sale si nu e tocmai incantata de ce a ajuns progenitura lor, mai ales ca tatal a fost un muzician de succes si a putut sa asigure familiei un trai cu mult peste cel normal. Si daca mai adaug ca pe masura ce trece timpul Iggy observa ca are si abilitatea de a-si convinge interlocutorul sa faca orice nasty thing ce-si doreste in subconstient respectivul, sau macar il poate influenta in directia respectiva, distractia e asigurata. Read more…








Recent Comments