Am uitat sa pun disclaimer-ul: Aceste poze au fost executate la gramada, absolut dezorganizat si neprofesionist. Asa ca draga Nicule, sa ma scuzi da’ s-au mai strecurat si ceva mainstream-uri printre ele.
Sincer habar nu am daca s-a tradus in romaneste ceva de Tim Powers, da’ nu prea cred. Domnul de fata are un talent incredibil in a combina fapte istorice reale (documentate serios) cu chestiuni fantastic-mitologice, chestie care de face sa te gindesti la tot felul de prostii cind te uiti la stiri, mai ales la cele interne. In cartulia de fata, este ‘combinata’ viata reala a scriitorilor englezi romantici din secolul 19-lea cu viata unor creaturi harpii-sirene-vampiri. Si inca o gramada de alte nebunii horror, o adevarata menajerie fantastica. Chestia tare e ca aceste elemente fantastice ce evolueaza in secret total influenteaza semnificativ politica vremii. Te miri ce ‘zvir-colaci’ or fi si in spatele lui Boc, sau poate Nuți e o vampiroaica ce-l suge pe Băselu’. Sau toata tara.
“The Songs…” este probabil printre foarte putinele romane ale lui Clarke in care tehnologia are un rol absolut secundar. Nu stiu de ce editurile noastre indragostite de acest autor au uitat de acest volum. Ca de sunat suna foarte bine: sfarsitul lumii e, colonizari spatiale ‘e’, nave ‘e’…
“The Telling” este cel mai recent volum din ciclul Hainish (sau Ekumen daca preferati asa). Un roman cu mai putina actiune decit celelalte din ciclu, un roman filozofico-antropologic daca mi se permite constructia asta. Un roman de personaje. Recomandat celor care cred ca opinia lor e cea mai grozava si ca a lor ar trebui sa fie si singura.
“The Kindly Ones” e mainstream cu nazisti. Si cum eu tin partea americanilor mereu, trebuie sa va spun ca americanu’ asta, Littell e un afurisit: a scris cartea asta in franceza si a publicat-o in Europa. Abia dupa aia… Nu e recomandata celor cu inima slaba.
“Oryx and Crake” este deja cunoscut si tradus. Ar mai fi de adaugat ca anul trecut acest volum a cauzat suspine la vot.
“Floating Dragon” – nu stiu mai nimic despre cartea asta. Stiu doar ca unii care se pricep mai bine decit mine la horror (cred io) erau dati pe spate bine cind vorbeau de ea. Si d-aia vreau s-o citesc.
Ultima carte nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare. Observati insa ce scrie pe banda rosie. Cica ar fi vreo 500 de pagini in plus, dar aia inseamna ca initial s-a publicat numai jumatate?! Sint curios ce editie a publicat Nemira prin anii ’90, ca eu pe aia am tot citit-o. Si se cere o reeditare, un hardcover 
Va urma.
Recent Comments