Cititor SF

Nu o fi prea profund Scalzi in scriitura lui si asta e cam pacat, dar totusi reuseste sa-ti redea buna dispozitie si asta  e cel mai important aspect al situatiei. Restul conteaza mai putin atat timp cat stii la ce sa te astepti. Am trait cu impresia ca The Android’s Dream e un roman mai recent, dar de fapt e al 3-lea la numar din cariera lui Scalzi, publicat in 2006 de Tor Books – la mai putin de 2 ani de prima sa carte -, si considerat de unii drept dovada cea mai clara ca scriitorul a trecut cu bine peste debut, transformandu-se rapid intr-un jucator important pe piata SF-ului. Poate doar din punct de vedere al onorariului si al blogului, ca scriitura ramane la fel de cheesy ca si in restul romanelor, lipsita la prima vedere atat de aportul inovatiilor tehnologice, cat si de al celor stilistice. Nu cred ca va ajunge vreodata vreun al doilea Gene Wolfe. Dar sa fim seriosi, nici nu cred ca urmareste asta.

Pe deasupra, nici nebunatic de ingenios nu e romanul, avand o desfasurare liniara si cu putine surprize, autorul folosindu-se, cu mici, mici exceptii, de idei si detalii deja explorate si dezbatute de catre altii. Dupa cum era de asteptat, nici constructia personajelor nu este prea migaloasa, acestea fiind lipsite de profunzimea si complexitatea necesara pentru a influenta pozitiv impresia asupra intentiilor literare ale lui John Scalzi. Omagiul adus lui Dick se opreste doar la titlu, textul fiind o cu totul alta poveste.

Viitorul omenirii se afla pe marginea prapastiei. Grupuri bine organizate din interiorul guvernului UNE comploteaza pentru a porni razboiul cu puternica, dar aroganta, rasa extraterestra Nidu.  Paradoxul este ca extraterestrii stau mult mai bine cu tehnica si dotarile militare, orice amenintare asupra intereselor acestora putand rezulta intr-un dezastru pentru rasa umana. Si nu numai atat, dar si din punct de vedere politic sunt mai bine vazuti in Common Confederation, uniunea tuturor raselor din galaxie. Tocmai pentru a se evita aceasta situatie catastrofala este angajat Harry Creek, expert al unul fel de Minister al Relatiilor Externe in a aduce la cunostinta extraterestrilor vestile rele, dar si veteran de razboi si IT-ist fruntas in timpul liber. Expert despre care multi cred ca-si iroseste talentele tocmai datorita pregatirii deosebite de care a avut parte si inteligentei iesite din comun de care da dovada (ce convenabil se mai aduna la un loc calitatile si aptitudinile pozitive ale personajului principal). Read more…

Song of Kali este pentru mine un alt exemplu al faptului ca, uneori, chiar daca o carte a primit un premiu nu trebuie sa-mi si placa. Bine, acum depinde si de cine e votat premiul si cum se stabilesc criteriile de departajare, in cazul de fata World Fantasy-ul fiind inminat de un juriu format din cativa scriitori in voga in perioada de premiere. Astfel, in anul 1986, atunci cind volumul a primit distinctia de World Fantasy Award pentru cel mai bun roman, din juriu au facut parte nume ca: Robert A. Collins, Ellen Datlow, Dean R. Koontz, Patricia A. McKillip, Charles de Lint si Robert Plante.

Iar drept contracandidati a avut romanele:

The Damnation Game, Clive Barker, Illywhacker, Peter Carey, The Dream Years, Lisa Goldstein, Winterking, Paul Hazel, The Vampire Lestat, Anne Rice. Singurele nume ce-mi sar in ochi sunt Anne Rice, ce de altfel nu a mai primit nicio nominalizare la aceasta categorie pina astazi, si Clive Barker, cu doar doua nominalizari fantastice (Weaveworld este una dintre ele). Read more…

In opinia mea “Forge of God” si “Eon” sint cele mai bune carti semnate de Bear dintre cele pe are le-am citit  pina acum. Cred ca pot intra in categoria SF-ului devenit deja clasic, de referinta daca vreti.

Desi planurile erau ca “Forge of God” (FOG) sa devina o trilogie, fiind urmata de volumul “Anvil of Stars”, partea a treia inca se lasa asteptata. Ca fapt divers, drepturile pentru ecranizare sint optionate de ceva vreme de catre Warner Bros., dar se pare ca inca nu s-au incumetat sa purceada la treaba, sarcina fiind destul de barosana.

Plotul lui FOG este in fapt o posibila solutie romantata pentru paradoxul lui Fermi, o explicatie a faptului ca desi din punct de vedere statistic universul ar trebui sa colcaie de viata, inclusiv viata inteligenta, nu am obtinut inca nici o dovada palpabila ca asa ceva ar exista in afara planetei noastre. Teoria expusa de Bear este foarte brutala si extrem de nefavorabila pentru umanitate, o mica civilizatie zgomotoasa ce trimite tot felul de mesaje si probe prin spatiu fara sa stie ce sau cine pandeste dincolo de gard.

Am citit undeva ca FOG este unul dintre cele mai bune romane ce au ca subiect o posibila invazie extraterestra – eu unul nu am vazut nicio o invazie, doar exterminare totala, fara nici cea mai mica intentie de dominare sau cucerire. ‘Doar’ exterminare. Read more…

“Counting Heads” (“Vanatoarea de capete“) vine sa completeze si sa dezvolte mai mult o veche povestire a scriitorului David Marusek, ”We Were Out of Our Minds with Joy” (1995). De altfel, aceasta este si incorporata in primul capitol al romanului, cu adaugiri si corecturi minore, si este cea care a si atras atentia publicului. In 1999 romanul sau, “The Wedding Album“, a fost rasplatit cu Theodore Sturgeon Memorial Award si a fost nominalizat la Nebula Award, categoria cel mai bun roman. “Counting Heads” a fost publicata pentru prima oara in 2005 la editura Tor Books, beneficiind si de o continuare, “Mind Over Ship” (2009), la aceeasi Tor Books .

Romanul ne introduce intr-un viitor dominat de progresele nanotehnologiei, dar si ale stiintelor in general. Oamenii isi pot prelungi viata prin mijloace medicale si alte metode de reintinerire specifice, la zeci, poate chiar sute de ani, existand chiar si posibilitatea de-a-si suprima cresterea, ramanand la stadiul de copil, desi cu o minte de adult cu zeci de ani de viata. Oamenii au ajuns sa depinda, intr-o proportie covarsitoare, de actiunile unor valeti computerizati, un fel de insotitori robotici personali, dispunand insa de constiinta proprie si de o inteligenta cultivata in urma numeroaselor interactionari cu mediul, dar si cu stapanul lor. O alta trasatura specifica societatii viitoare imaginate de scriitor ar fi prezenta clonelor umane repartizate pe categorii de munca. Avem clone russ, cu un simt ridicat al datoriei, specializate in protectia oamenilor cu bani, clonele pike, cu un temperament violent, extrem, folosite mai ales ca trupe de soc, sau interventii, clone evangeline, fiinte delicate si sensibile, create pentru a oferi asistenta si companie, clone jerry, jenny, john, si lista continua. Exploatand la maxim boom-ul tehnologic, omenirea s-a retras in domuri uriase, unde securitatea este foarte stricta. De altfel, politia obisnuita a fost inlocuita cu o serie de masini specializate, limacsii, roboti autonomi ce umbla liberi prin orase si se ataseaza de fiecare locuitor din cand in cand, doar pentru a sonda integritatea organismului.

Read more…