Cititor SF

Am fost eu un pic sceptic in ceea ce-l priveste pe Joe Hill, mai ales ca Heart-Shaped Box nu parea ca suna a cine stie ce, dar cartea de fata mi-a schimbat total parerea. Dupa cateva pagini din Horns eram pe jos, aproape la propriu, de ce idei i-au trecut prin cap fiului tatalui sau. Il avem pe Iggy William Perrish, un tanar aproape normal, asta daca nu ar fi fost suspectat ca si-ar fi ucis si violat prietena (nu neaparat in ordinea asta) cu ceva timp in urma. Ei bine, intr-o dimineata dupa o bauta puternica flacaul nostru se trezeste cu un set de coarne dracesti de toata frumusetea. Si cum lucrurile bune nu vin intotdeauna singure, Iggy descopera ca s-a scapatat si cu niscaiva puteri specifice aferente unui asemenea purtator. Si sa te tii apoi ca incepe show-ul.  Primele 40-50 de pagini ale cartii sunt de pus in rama. Avand in vedere ca odata ce intra in vorba cu o persoana, respectivul nu se poate abtine sa nu-si dezvaluie adevaratele ganduri, anti-eroul nostru afla, cu stupoare in prima faza, ca lumea din jurul sau nu-l vede prea bine. Bine, el oricum stia, insa socul cel mare vine tocmai din partea propriei familii, ce-l considera vinovat de disparitia prietenei sale si nu e tocmai incantata de ce a ajuns progenitura lor, mai ales ca tatal a fost un muzician de succes si a putut sa asigure familiei un trai cu mult peste cel normal. Si daca mai adaug ca pe masura ce trece timpul Iggy observa ca are si abilitatea de a-si convinge interlocutorul sa faca orice nasty thing ce-si doreste in subconstient respectivul, sau macar il poate influenta in directia respectiva, distractia e asigurata. Read more…

Desi ne-am propus prin tematica blogului sa urmarim aparitiile sci fi, fantasy si horror,  de pe piata, uneori motivati de alte lucrari reusite ale scriitorilor, se poate intampla sa aruncam cate un ochi si pe alte carti care nu se incadreaza neaparat in vreunul din genurile enumerate mai sus. Este si cazul romanului de fata, “Coltii“, aparuta in 2008 si scrisa de Ciprian Mitoceanu, ce se pare ca nu este la prima isprava de acest gen, publicand si alte romane insa sub pseudonim, atragandu-mi atentia prin povestirile prezente in revista online Nautilus, “Amendamentul Dawson“, “Ultimul Adam” si “Stare de bine” . Acesta a terminat studii in specializarile, Istorie-geografie, Istoria statelor din SE Europei, devenind in 2007 prin absolvirea Universitatii Bucuresti, profesor documentarist. In momentul de fata preda istoria si geografia la scoala cu clasele I-VIII din localitatea, vestita la noi pe blog, Mileanca.

Actiunea romanului se petrece in mama Rusia si graviteaza in jurul a doi vecini, Piotr Ivanovici, considerat nebun de catre multi, atat din pricina infatisarii sale si a privirii mai putin binevoitoare rezervata celor din jur cat si prin prisma indeletnicirilor, din spatele curtii sale, indeletniciri nu prea “crestine”, si Felix Razgul, proaspat vice-presedinte la o fabrica moscovita, cu un nivel social mult peste cel al vecinului sau. Mai avem si alte personaje insa accentul este pus pe neintelegerile ce se ivesc intre cei doi barbati, fiecare dintre cei doi cu o personalitate puternica, o scanteie, o actiune intamplatoare fiind cea care declanseaza confictul final. Conflict ce escaladeaza rapid, fiind doar un pas pina la varsare de sange.

Coltii, din ce aflam la inceputul romanului are la baza o intamplare petrecuta in cotidianul colorat, al propriei noastre tari. Cartea incepe cu un “Epilog” ce se intinde de-a lungul intregii carti si suspectez o posibila greseala la tehnoredactare (ceea ce in cazul editurii de fata nu mai mira pe nimeni). Sau poate exista o alta explicatiune. Sau poate nu.

Avem in fata un thriller clasic bine construit si dozat, si chiar daca personajele nu au o adancime profunda si nu sunt prezentate chiar in amanunt, cred ca, din ceea ce ni se ofera, se desprind in mod natural motivatiile si aspiratiile fiecaruia dintre eroii romanului. Este o carte de weekend, placuta la lectura, fara poticneli, fara inconsistente vizibile in planul intrigii sau fraze invelite pompos, fara adjective aruncate la nimereala, antrenanta, coerenta la toate capitolele, mentinand un nivel ridicat al suspansului de-a lungul intregii lecturi. In ciuda lipsei rasturnarilor evidente de situatie, intamplarile sunt narate de asa natura incat esti prins inca de la inceput in jocul scriitorului si nu  poti lasa din mina cartea pina la finalul ne/asteptat. Final, in care, anumite detalii sunt trecute in revista rapid, nefiind accentuate si prefigurind, din concluzia pe care am putut-o trage dar si din alte surse (ca sa nu imi acord prea multe merite), o continuare a romanului.

Atmosfera este bine intretinuta, cititorul fiind introdus cu usurinta in problemele si viata dura a moscovitilor, luand cunostinta de greutatile si descoperind in spatele acestora adevaratele resorturi motivationale ce imping personajele sa actioneze, si sa-si ia destinul in propriile maini, renuntand la factorul intamplarii. Coperta mi se pare reusita si expresiva si este cu atata mai potrivita cu cat se reflecta cu usurinta in continutul cartii reusind o performanta pe care putine edituri tind sa o mai atinga in ziua de azi.

Actiunea este cea care primeaza, fiind alimentata, in mod evident, si cu cele mai multe resurse de catre scriitor, asa ca cineva care se asteapta la o asemenea lectura, “Coltii” lui Ciprian Mitoceanu, nu il va dezamagi in mod sigur.

Dupa cum ati observat, in perioada asta, am cam fost prins in alte treburi si situatii si nu am mai avut asa de mult timp liber la dispozitie. Insa asta nu inseamna ca am ramas in urma cu cititul. In cursul saptamanii de fata m-am hotarat sa caut prin librarii o carte despre care multi au cautat detalii si au fost redirectionati la noi pe blog. Am dat de ea printr-un noroc chior , si pe linga ea m-am mai “procopsit” si cu inca vreo cateva carti la reducere, ce nu erau in planul initial de cumparaturi. Dupa cum ati putut vedea mai sus este vorba de Cromozomul Calcutta a lui Amitav Ghosh aparuta anul acesta, 2008, la editura Taj Books& Media in colectia Taj Vintage. Ca aspect, cartea arata foarte bine, coperta este dintr-un carton nu prea gros, ce se asorteaza intr-un mod absolute incantator cu fontul de culoare verde ales iar in ceea ce priveste poza de pe coperta, din ce am cercetat, nu scrie nicaieri de unde este luata. As mai remarca prezenta in pagina finala a cartii a unei noi ocupatii in domeniul literar de la noi din tara, acea de “Cap limpede“, fiind de fapt vorba, probabil, de editorul acestei carti.

Arthur C. Clarke Award este un premiu britanic, oferit prima oara in 1987 prin deliberare a nu mai putin de trei jurii. Recunosc ca am fost curios sa vad ce alti scriitori l-au mai primit in afara de indianul Amitav Ghosh, ce a fost recompensat si el in 1997 pentru aceasta carte, The Calcutta Chromosome in original. Printre laureatii recenti se numara si China Mieville in 2001 cu Perdido Street Station si 2005 pentru Iron Council, Geoff Ryman cu Air in 2006 ( toate aparute deja la editura Tritonic) sau in 2007, M. John Harrison cu Nova Swing, in lucru la aceeasi editura. Curiozitatea in legatura cu laureatii acestui premiu a izvorat din impresia finala pe care mi-a lasat-o cartea, interesanta pina la un punct, insa inferioara ca imaginatie si tesatura scenica, comparativ cu cele doua carti ale lui Mieville, de exemplu, un adevarat regal de fantezie si actiune, pe care, da, le-am citit.

Romanul apare ca o lucrare puternic influentata de medicina prin subiectul tratat, evolutia cunostintelor de tratare a malariei de-a lungul timpului, primul mare teoretician al ideilor despre aceste metode find Sir Ronald Ross. Malaria, in caz ca nu stiati este una dintre cele mai raspindite boli cu milioane de oameni morti la activ, in special in zonele sarace din Asia, America si Africa, boala ce se transmite prin intepatura tantarului anofel. Daca punctul de pornire are radacini puternic ancorate in realitate, continuarea este o adevarata opera de fictiune structurata sub forma de cadre, ce sunt prezentate succesiv, intr-o alternare continua, actiunea mutandu-se in timp inainte si inapoi. Elemente de sci-fi sunt prezente minimal, remarcandu-se un supercalculator ce poate prelucra in detaliu orice informatie necesara omului, accentul fiind pus pe o asa zisa ipotetica conspiratie ce sta in spatele descoperirilor legate de malarie. Inlantuirea evenimentelor si secretivitatea excesiva ce invaluie actiunea impreuna cu modul in care interactioneaza personjele m-au facut sa ma simt intr-un Cod al lui da Vinci, insa dintr-o cu totul alta perspectiva. Avem in fata o lectura usoara, destul de antrenanta, ce m-a surprins prin multitudinea informatiilor istorice dar si stiintifice vehiculate, cu o inlantuire cursiva a actiunii si personaje cu lipici la cititor. Insa, raman cu regretul ca nu am putut prinde cu adevarat partea finala, am avut o imagine formata in urma modului in care s-au derulat evenimentele si directia in care a mers actiunea in ultimele pagini, autorul intervenind si complicand, de neinteles, cu un cadru final, intregul peisaj. Chiar sunt curios daca sunt si alte opinii.

In categoria nemultumiri si carcoteli, ar intra si constatarea ca Sir Ronald Ross, din ce am gasit pe internet aici si aici a luat premiul Nobel in 1902 si nu 1906, cum apare la inceputul cartii sub o poezie, poate gresesc, insa datele sunt evidente. Nu imi plac traducatorii ce folosesc unitatile de masura mila si picioare (mile, feet, eng.) alegand sa le prezinte in forma originala, ignorand echivalentele romanesti, metri sau kilometri, mai ales ca printr-o simpla introducere a unitatii de masura in engleza in casuta motorului de cautare google se ofera transformarea rapid si exact. O alta chestie sacaitoare mi s-a parut prezenta enumerarii unei pleiada de cuvinte de bine, o chestie nu neaparat neobisnuita, de altfel, pe care diverse reviste si personalitati le-au compus despre cartea de fata. Cred ca 4-6 citate ar fi fost de ajuns, dar acum depinde si de viziunea editorului.

Per total cartea este o lectura placuta, si era sa omit, la un moment dat apar si niste fantome, insa in opinia mea, cresc nivelul de ambiguitatea ce planeaza asupra scenariului, desi sunt binevenite. Daca va plac conspiratiile construite in jurul datelor medicale si cateva ipoteze surprinzatoare, daca ati dori sa aflati mai mult despre cultura indiana si in acelasi timp sa va destindeti cateva ore, Cromozomul Calcutta este o alegere buna.