Am ajuns la Dark Tower pe un drum lung care a inceput cu o Carrie cumparata dintr-un anticariat si care a fost, cel putin partial, planuit dinainte. O serie de 7 carti parea imensa, asa ca m-am ferit multa vreme de ea, dar la sfatul unei prietene am reusit s-o fac intr-un mod oarecum productiv: am incercat sa citesc toate cartile legate de ea inainte.

Pentru “incepatori”: Dark Tower se leaga de o gramada de romane de-ale lui King. In unele cazuri legatura e foarte vaga (sfarsitul de la It sau hotelul din The Talisman, cateva mentiuni in Lisey’s Story etc.), in altele e mai stransa (Salem’s Lot, Insomnia). Am reusit sa le citesc aproape pe toate inainte de Dark Tower, ceea ce uneori a fost o idee buna, alteori nu.

Daca vreti sa abordati seria cat mai in cunostinta de cauza, doar in cateva cazuri e recomandat sa cititi cartile inainte: Salem’s Lot, pentru unul dintre personaje si The Stand, pentru o scena scurta, dar care e o surpriza placuta (bine, si pentru ca e o carte al naibii de misto). Majoritatea pot fi citite bine mersi si dupa (sau in timpul) DT, iar cateva cred ca pot fi intelese/apreciate cum trebuie doar dupa, de exemplu Insomnia sau nuvelele (Little Sisters of Eluria, Everything’s Eventual, Low Men in Yellow Coats). Probabil ca unii vor spune ca Easter eggs pe care le baga King pe te miri unde sunt inutile si doar o incercare artificiala de a consolida ideea de Dark Tower ca magmum opus, dar mie imi plac la nebunie, mai ales cand dau de ele inainte sa le citesc pe vreun site.

[Apropo de site-uri si forumuri. Evitati-le ca pe ciuma pana terminati seria daca nu vrei spoilere. Eu am aflat cu 2 volume inainte ce personaj principal va muri.]

Despre actiunea din The Gunslinger a scris Kyo asa ca n-are rost sa mai repet, si oricum nu e nimic complicat: pistolarul nostru si omul in negru se fugaresc prin desert, intalnesc diverse alte personaje, majoritatea mor, the end.

Nu mai tin minte exact ce impresie mi-a lasat volumul prima data cand l-am citit; nu am facut pauza intre el si The Drawing of the Three. Stiu ca Jake mi-a placut din prima si mai stiu ca sfarsitul filozofic nu m-a impresionat, dar ca a fost clar ca vreau sa stiu mai multe despre soarta lui Roland. Am remarcat ca majoritatea celor care au citit Dark Tower se impart in doua categorii: cei care cred ca The Gunslinger a fost cea mai buna carte si de acolo a luat-o totul la vale si cei care cred ca de-abia de la volumul 2 s-a pornit King cu adevarat. Eu fac parte din cea de-a doua… din multe motive pe care o sa le descoperiti, sper, in curand. O sa spun doar ca cei trei de care vorbeste titlul volumului urmator sunt personaje foarte misto, iar unul dintre ele chiar a devenit favoritul meu in locul lui Roland.

In rest… sa zicem ca nimic nu e intamplator. Editia aparuta in romana este cea revizuita acum cativa ani, si modificarile sunt mici, dar foarte importante, incepand chiar cu prima pagina. Varianta pe care am citit-o eu initial este cea aparuta in ’82 si intre timp musiu King se prinsese ca unele chestii nu prea se mai leaga cu ultimele volume, asa ca a luat frumusel cartea la periat, iar rezultatul este intr-adevar mai bun. Revenind, nimic nu e intamplator, detaliile sunt acolo ca sa creioneze lumea si e bine sa fii atent tot timpul… nu ca mine Unul dintre locuitorii din Tull va reaparea in volumul 4 ca personaj secundar in flashbackuri, pe omul in negru si pe Jake ii vom revedea si mai curand, chiar si iarba din final inseamna ceva. Iar, ca nota personala, mica schimbare de la inceput mi s-a parut geniala (dar nu e nevoie sa incercati sa ghiciti acum daca nu ati terminat seria, e pacat sa va stricati surpriza – placuta sau neplacuta, dupa caz – a sfarsitului.)

In final ar fi trebuit sa spun de ce mi-a placut cartea, dar toate motivele mele sunt de fapt din alte volume. Luati Pistolarul ca pe o introducere extinsa; povestea adevarata incepe abia in volumul urmator. In toamna, la Gaudeamus?

Trebuie sa recunosc ca nu e prima oara cand ma lovesc de cartea de fata, mai avand o tentativa acum ceva timp de a citi varianta in engleza. Insa la momentul respectiv nu prea m-a prins inceputul si am renuntat destul de repede. Dupa ce am parcurs in sfarsit Pistolarul imi dau seama ca m-am pripit un pic cand am lasat-o din mina, dar tot nu pot spune cu exactitate daca universul Dark Tower (Turnul intunecat) este unul pe placul meu in totalitate. Totusi am gasit fascinante marturiile din prefata, in care se spune ca a primit cereri care mai de care mai ciudate de-a lungul timpului, ca exemplu oferind cazul unei batranici care simtea ca nu mai are mult de trait si isi dorea sa afle ce se va intampla in continuare in seria de fata sau acela al unui condamnat la moarte amator si el sa afle acelasi deznodamant al seriei de fata. Aceste dorinte mai iesite din comun ale fanilor se explica prin faptul ca cele 7 romane corespunzatoare seriei de fata au fost scrise intr-o perioada foarte lunga de timp, zeci de ani de zile, intre anii 1970 si 2004, pornind de la ideea lui King de a scrie un fantasy din perspectiva personala avand ca sursa de inspiratie opera marelui J.R.R. Tolkien si filmul lui Sergio Leone “Bunul, raul si uratul” cu vestitul Clint Eastwood in prim plan.

Din cate am observat eu pina acum, citind diverse impresii pe internet, cititorii Dark Tower se impart in doua tabere sa le zic asa. Cei care sunt inebuniti dupa seria fantasy a lui Stephen King si cei care nu prea au gustat seria scriitorului american, gasindu-i destule inconsistente. Si sa vedem ce am descoperit eu in primul volum.

Inca de la debut suntem transportati direct in valtoarea unei urmaririi plasate intr-un tinut aspru, desertic si neprietenos. In prim plan avem un personaj carismatic si misterios, Pistolarul Roland, perseverent si de neinduplecat in a-si duce misiunea la bun sfarsit – aceea de a-l ajunge din urma pe “omul in negru” si de a se confrunta cu acesta in speranta ca va reusi cumva sa obtina mai multe amanunte despre Turnul Intunecat. Este adevarat ca o parte consistenta din acest volum este dedicata acestei urmariri, insa au mai fost introduse, din loc in loc, si destule scene care aduc in prim plan o parte din trecutul si adolescenta lui Roland. Astfel cititorul este facut partas la transformarea sa dintr-un ucenic ambitios si hotarat intr-un adevarat Pistolar. Cu alte cuvinte, intr-un barbat in toata regula, daca ar fi sa respectam regulile tinutului de fata.

Chiar daca se gaseste intr-o cursa contra cronometru, Pistolarul nostru mai are timp sa se confrunte si cu tot felul de fiinte supranaturale, din adunatura de personaje ostile sau nu ce presara acest volum introductiv remarcandu-se cu succes demoni, animale mutante sau oameni redusi la stadiul de papusi fara minte, numai buni de a fi controlati. Cu alte cuvinte nu trebuie sa va speriati ca povestea lincezeste prea mult, cum lasa impresia inceputul, pentru ca avem parte si de ceva actiune mai intensa. Nu cat mi-as fi dorit, dar oricum indestulatoare avand in vedere si dimensiunile romanului. Lumea in care ne gasim, daca ar fi sa ma iau dupa informatiile expuse de autor, este una postapocaliptica, presarata ici-colo de ramasite ce stau marturie pentru existenta unor civilizatii trecute mult mai evoluate tehnologic fata de momentul actual.

Si ca sa trec in revista si cam ce elemente m-au nemultumit as aminti ca nu mi-a placut cum de multe ori scriitorul invaluie situatiile intr-o aura de ambiguitate si ireal, cititorul nestiind cu exactitate ce sa foloseasca din imaginile oferite. Se poate ajunge astfel chiar la mici confuzii in legatura cu acestea. Pe mine m-a incercat de cateva ori cand am simtit ca detaliile oferite erau neindestulatoare si nu prea bine finisate, trebuind sa ma intorc un pic cu lectura pentru a ma lamuri. Ca exemplu as oferi fragmentul mortului care de fapt nu era mort si pina la urma moare iar. Nu m-au dat pe spate nici explicatiile de pe final despre ce ar fi in realitate Turnul Intunecat, am ramas foarte dezamagit de intensitatea confruntarii dintre Pistolar si inamicul sau. Sincer ma asteptam la ceva mai violent, cu mult singe si mai putina poezie si “picturi” artistice despre nemurirea sufletului si centrul universului.

Ar mai exista multe de spus despre bogatia universului Dark Tower, despre cuvintele inventate sau pur si simplu culese de scriitor pentru romanul sau din diferite limbi si folosite pentru a accentua anumite situatii sau discutii, despre amanuntele raspandite in intreaga sa opera ce fac trimitere la universul Turnului Intunecat, insa le las pentru alta data si ma opresc aici.

Din punctul meu de vedere primul volum nu m-a entuziasmat nespus, desi el este de felul sau antrenant in mare parte. Si ar trebui sa recunosc ca prologul incheie volumul cu o mostra de fantastic King-ian foarte apetisanta.
Si ca tot veni vorba de prolog, totusi imi vine cam cam greu sa imi imaginez ca un Pistolar lipsit de aportul a doua degete va reusi sa tina piept cu succes dusmanilor ulteriori… Doar poate totul nu este decat un vis, sau poate nu?!

Probabil ca dupa ce voi fi parcurs volumul doi voi sti exact unde stau cu seria Dark Tower a lui Stephen King. Pina atunci insa sunt curios ce alte pareri mai exista despre acest prim volum. Da?! Aveti ceva de comentat? Cum sa nu, chiar va rog…

Simbata, 20 iunie 2009, la ora 14:oo la standul editurii Nemira (Pavilionul 14, Complexul Romexpo) suntem asteptati sa participam la o lansare oficială a volumului care inaugurează seria Dark Tower, “Pistolarul“, in traducerea cunoscutului Mircea Pricăjan. Vor participa :

• Mihai-Dan Pavelescu, ce va deschide discutia cu ceva informatii si detalii despre colectia Nautilus (poate se va scapa si un nume doua de romane )
• Mircea Pricajan, ce ne va vorbi despre volumul de fata si seria Dark Tower, in general
• Michael Hăulică, ce va veni cu informatii despre revista online Nautilus.

Mai multe detalii despre planurile “muncitoresti” de dupa, gasiti pe blogul editurii.

Si o alta informatie IMPORTANTA : “pe toată durata târgului de carte BookFest, “Pistolarul” de Stephen King şi “Iureşul săbiilor” de George R.R. Martin vor fi disponibile în mod exclusiv doar la standul Nemira. În librării vor ajunge abia după încheierea târgului, tot atunci vor fi onorate şi comenzile online.”

Asadar ne intalnim acolo!

PS:  Si cei curiosi, prin amabilitatea editurii Nemira, pot sa-si arunce ochii pe un fragment pdf din Pistolarul aici.

***

Si cateva detalii despre Bookfest luate din regulament :

Desfasurare – de miercuri, 17 iunie, pina duminica, 21 iunie, inclusiv
Program – miercuri, 17 iunie – între orele 10:00 şi 20:00
joi, 18 iunie – între orele 10:00 şi 20:00
vineri, 19 iunie – între orele 10:00 şi 22:00
sâmbătă, 20 iunie – între 10:00 şi 20:00
duminică 21 iunie – între orele 10:00 şi 18:00.

Inca o informatie interesanta. Se pare ca dupa ce se scrie la articolul 8.1 biletul de intrare in valoare de 5 lei va putea fi oferit ulterior oricarei edituri din cadrul targului la momentul achizitiei unei carti. Yupiii!

Pentru a pune capac surprizelor destinate cititorilor sai, si dupa ce ne-a perpelit la foc incet, Nemira a anuntat, intr-un guest post semnat de traducatorul Mircea Pricajan, ca va aparea in curind primul volum, Pistolarul (The Gunslinger), din seria Dark Tower a lui “the one and only”, Stephen King.

De pe blogul editurii Nemira aflam o veste fantastica!

La targul de carte Bookfest din Bucuresti de la sfarsitul lunii iunie, va fi lansata continuarea ciclului “Cantec de gheata si foc”  de George R.R. Martin,  si anume volumul “Iureşul săbiilor” (2000). Traducerea ii apartine doamnei Laura Bocancios, iar cartea, de aproximativ 2 400 000 de caractere, a fost impartita in 3 volume.

Mai multe informatii si pagini din carte puteti gasi pe adresa binecunoscuta a  blogului Nemira.

Later update – Iata si coperta volumul I al cartii “Caderea lui Hyperion” de Dan Simmons, disponibil in curind pe site-ul Nemira + postul dedicat aparitiei iminente a romanului :

]]> http://www.cititorsf.ro/2009/05/26/teaser-%e2%80%9ciuresul-sabiilor%e2%80%9d-de-george-r-r-martin/feed/ 52