The Graveyard Book – Neil Gaiman
Cred ca nu exista cineva care sa poata spune ca nu a auzit macar de Neil Gaiman, iar posibilitatea sa-i fi si citit vreo carte este cu atat mai mare, cu cat, dupa cum stiti, a fost publicat intens la Tritonic in perioada in care Michael Haulica mosea aparitiile sf & fantasy ale unei edituri cu o evolutie mai mult decat nebuloasa pina atunci.
Zeii Americani a fost un deliciu la acea vreme, chiar daca usor inegala in evolutia si coerenta actiunii, si a fost indeajuns cat sa indragesc definitiv scriitorul. Sentimente care nu s-au schimbat chiar daca am trecut printr-un volum de Anansi Boys vizibil mai slab in idei ca precedenta aparitie din serie, un Good Omens citibil, dar fara nimic spectaculos, si printr-o castigatoare Hugo, prezenta The Graveyard Book.
…Care este o carte de citit, insa parca lipsita de caracteristicile pe care le vad eu necesare unui castigator Hugo. Romanul este construit pe scheletul a 8 capitole-povestiri, ce se remarca prin faptul ca pot fi abordate si separat, nu neaparat doar ca un intreg. De altfel, si autorul recunoaste ca ideea volumului l-a bantuit vreo 20 de ani, insa abia dupa ce a scris povestirea The Witch’s Stone si fiica sa a insistat sa afle mai mult despre personaj s-a urnit la masa de lucru pentru a exploata in intregime ideea. Read more…
Recent Comments