Bookfest (horror?!) meeting
Haha! This will be fun to watch! Read more…
Haha! This will be fun to watch! Read more…
Cred ca nu exista cineva care sa poata spune ca nu a auzit macar de Neil Gaiman, iar posibilitatea sa-i fi si citit vreo carte este cu atat mai mare, cu cat, dupa cum stiti, a fost publicat intens la Tritonic in perioada in care Michael Haulica mosea aparitiile sf & fantasy ale unei edituri cu o evolutie mai mult decat nebuloasa pina atunci.
Zeii Americani a fost un deliciu la acea vreme, chiar daca usor inegala in evolutia si coerenta actiunii, si a fost indeajuns cat sa indragesc definitiv scriitorul. Sentimente care nu s-au schimbat chiar daca am trecut printr-un volum de Anansi Boys vizibil mai slab in idei ca precedenta aparitie din serie, un Good Omens citibil, dar fara nimic spectaculos, si printr-o castigatoare Hugo, prezenta The Graveyard Book.
…Care este o carte de citit, insa parca lipsita de caracteristicile pe care le vad eu necesare unui castigator Hugo. Romanul este construit pe scheletul a 8 capitole-povestiri, ce se remarca prin faptul ca pot fi abordate si separat, nu neaparat doar ca un intreg. De altfel, si autorul recunoaste ca ideea volumului l-a bantuit vreo 20 de ani, insa abia dupa ce a scris povestirea The Witch’s Stone si fiica sa a insistat sa afle mai mult despre personaj s-a urnit la masa de lucru pentru a exploata in intregime ideea. Read more…
Detalii AICI.

Nu pot decat sa adaug ca exista si dreptate pe lumea asta.
Plus in pregatire :
Am mai vazut si un Card, dar ma cam lasa rece autorul asa ca nu mai aduc aminte.
Ieri la Seattle s-au decernat premiile Locus. Iata si lista castigatorilor :


Recent Comments