Cititor SF

Editura Obit ofera drept free wallpaper coperta romanului space opera, Leviathan Wakes de James S. A. Corey.  Cartea este anuntata pentru iunie 2011 si beneficiaza (aici vroiam sa ajung) de ilustratia deosebita a lui Daniel Dociu. Aveti mai jos ce si cum.

Si cateva cuvinte despre volum:

Nu imi place space opera. Am mai nimerit cate o carte pe care am citit-o usor (Foc in adanc, de exemplu), dar in general genul ma lasa rece. Da, chiar si tata lor Hamilton m-a plictisit la un moment dat. In orice caz, nu stiu cum a ajuns cartea lui Alastair Reynolds la mine dar, surprinzator, am descoperit ca, space opera sau nu, cele doua nuvele (Cainii de diamant si Zile pe Turcoaz) nu-s rele.

Opinia generala pare sa fie de acord ca Diamond Dogs e cea mai buna dintre cele doua, si eu sunt de acord. Iei un turn misterios care are obiceiul prost sa omoare oamenii care au tupeul sa intre in el si adaugi un grup amestecat de personaje plus ceva tehnologie ultra-moderno-viitoare care permite modificari corporale extreme… si iese un fel de Cube futuristic. Nu ca as fi vazut filmul, dar din rezumat par sa aiba aceeasi idee la baza: ca sa treci dintr-o camera in alta trebuie sa rezolvi cate o ghicitoare – in cazul lui Reynolds, ghicitorile sunt matematice.

Partea mea favorita? Childe Roland to the Dark Tower Came. Unul dintre personaje se numeste Roland Childe, turnul e la locul lui (desi sangeriu, nu intunecat), si desi referinta e probabil direct la Browning, nu la King… mie mi-a placut.

Teoria mea privind Turquoise Days e ca necesita cunostinte aprofundate despre universul in care are loc (pe care il dezvolta domnul autor si prin alte nuvele si romane). Ca atare, privita separat de restul operei, ofera prea putine indicii pe baza carora sa ghicesti cam ce naiba se intampla si de ce e important. Pe mine ma distreaza sa completez spatiile goale cu deductii pe baza textului, dar in cazul asta a fost greu spre imposibil.

Pe scurt, e vorba despre Jonglerii Mintii, niste extraterestri care apar indirect si in Cainii de diamant, si despre o femeie care ii studiaza. Jonglerii par o specie foarte interesanta, dar din pacate detaliile despre ei sunt destul de putine. Cat despre personaje… am incercat sa imi pese de soarta lor, dar nu mi-a prea iesit. Pacat, pentru ca inceputul povestii, in care Naqi si sora sa inoata fara permisiune in ocean, e foarte promitator. Din fericire, in ciuda partii de mijloc cu ultranauti si grupari teroriste si oameni de stiinta care nu imi spuneau nimic, sfarsitul salveaza nuvela. Ma asteptam la un happy end, dar Reynolds a ales o solutie mai… destructiva, care mi-a placut mult.

Concluzie? Nu mi s-a parut o capodopera, dar nici nu m-a facut sa adorm sau sa injur. Buna pentru atunci cand ramai in pana de carti mai interesante, dar cam atat.

Pentru alta parere, cititi si recenzia lui Kyo.

De curind a aparut si ultimul numar din Concatenation cu stiri din vara anului 2009. Il gasiti aici. Si mai jos am selectat cateva informatii ce mi-au sarit in ochi. Normal ca mult mai multe detalii si noutati gasiti pe adresa web de mai sus.

***

In Marea Britanie cea mai vanduta carte de profil din 2008 a fost “The Tales of Beedle the Bard” de J. K. Rowling cu 856,268 de copii vandute. In acelasi timp in topul 100 al paperback-urilor a existat doar un singur titlu fantasy, si acela situat pe locul 91 cu 131,985 de copii vandute. Este vorba de “The Children of Hurin” de Tolkien.

***

Cei mai profitabili editorii Britanici in 2008 au fost : Hachette Livre (UK) din care fac parte cei de la Orion care la randul lor coordoneaza colectia SF de la Gollancz – conduc topul cu venituri de 282.5 milioane de lire cu o cota de 15.9% din piata. Insa aceasta nu a fost neaparat o veste buna pentru ca fata de anul trecut vanzarile au scazut cu 5.4% . Si totusi Orion a fost imprintul cel mai profitabil din cadrul HL(UK).

Cei de la Random House se mentin aproape de cei de la HL(UK)’s cu venituri de circa 262.7 milioane de lire si o cota in crestere cu 0.4%.

In continuare avem Penguin cu 177.2 milioane (10% din piata) in timp ce vanzarile au scazut cu 0.9%.

Harper Collins a obtinut 147.5 de milioane de lire (in crestere cu 2.9%), renumiti pentru imprintul fantasy Voyager.

Si ultima dintre editurile mari, Pan Macmillan (ce se ocupa de Tor (UK)) a avut venituri de 57.9 milioane de lire, in scadere cu 6.6%.

Si o strategie demna de luata in seama si care se observa ca da roade este cea aplicata de cei de la Gollancz care se pare ca in ultimul timp, in mod regulat, scot editii noi la volumele mai vechi.

***

Si ca tot vorbeam de reeditari, se pare ca la Gollancz este vara Space Opera.
S-au reeditat pina acum hard SF-ul “Tau Zero” de Poul Anderson (publicat initial in 1970), multidimensionalul “Eon” de Greg Bear (publicat in 1985), “Rendezvous With Rama” de Arthur C. Clarke (publicat in 1973), “The Centauri Device” de M. John Harrison (1975), Eternal Light de Paul J McAuley (publicat initial in 1991), celebra “Ringworld” de Larry Niven (publicata in 1970),”Century Rain” de Alastair Reynolds (2004), “Stone” de Adam Roberts (originally published in 2002), “Ilium” de Dan Simmons (2003) si clasicul din 1930,  “Last and First Men” de Olaf Stapledon. Mai multe detalii aveti si in articolul lui exty, de aici.

***

Si umbla zvonul ca La HarperCollins va aparea o noua carte de J.R.R. Tolkien, “The Legend of Sigurd and Gudrun” care va fi o readaptare dupa alte povestiri mai vechi.

***

Sa incep cu ce e mai important. Desi imi notasem greselile intalnite in text, cuvinte mai ciudate, litere mincate, vorba altora, virgule in plus sau aiurea pe la pagina 100 am renuntat. Si nu o sa insist nici in recenzie pentru ca asa cum a precizat si Assassin cartea e citibila si nu cred ca s-a pierdut mult din feeling-ul original. Asadar daca tineti neaparat sa o aveti nu ar trebuie sa va sperie o litera, doua mincate. Poate traducatorul/redactorul este la inceput, o fi avut probleme. Cine stie?!Pentru mine oricum nu era pe lista de prioritati asa ca vorbesc din ipostaza celui care a primit-o, fara sa-si mai cheltuie fondurile cu ea. De mentionat ca mi-a placut si coperta fiind chiar legata de subiectul romanului.

Sa trecem si la impresii legate de subiect. Mie unul, Lumina nu mi-a placut de nicio culoare.Am mai citit de Harrison doar Viriconium-ul care, chiar daca este mai incarcat literar, a reusit sa ma atraga, insa abordarea se face pe ramura dark fantasy. Ei bine, aici avem un semi-space opera, am folosit semi pentru ca actiunea alterneaza de pe un pamant al zilelor noastre, la planete si nave adanc ingropate in viitorul luminos al galaxiei. Mai precis anul 2400 DC. Modul in care alterneaza povestirile celor 3 eroi mi-a amintit de constructia lui Ian McDonald, diferenta facandu-se la nivelul temporal si la faptului ca acestea, desi legate unul de altul, nu stiu exact de existenta celuilat.

Avem un cercetator usor debusolat mintal, ce in timpul liber mai ucide cate o persoana, o fiinta umana transformata intr-o constiinta de nava si un fost pilot spatial aflat, pentru o perioada mai scurta de timp, intr-un mediu asemanator cu cele din matrix. In fapt o lume virtuala cam in acelasi stil. Pe mine nu m-a dat pe spate originalitatea ideilor si nici actiunea, care pina pe la pagina 100 si ceva parca e ca si inexistenta. Mai bine de jumatate din carte am avut impresia ca ma poticnesc, ca parca urc un deal al carui capat nu reusesc sa-l intrezaresc. Intr-adevar, recunosc ca space-opera nu se numara neaparat printre genurile mele preferate insa Alastair Reynolds, incadrat cam la aceeasi categorie, mi s-a parut interesant. Desi si aici parerile au fost impartite. Depinde cred si de subiectivismul persoanei si de factorii de stimulare pe care ii cauta fiecare la o carte.

Este adevarat ca majoritatea actiunilor eroilor sunt motivate de factori sau elemente din trecut ascunse cititorului. Da, se aduce in discutie problema lipsurilor care ne pot conduce viata, a golurilor personale ce apar in urma unor insatisfactii si ne determina la luarea unor decizii radicale. Cum este cazul Seriei Mau Genlicher. Frica de a da piept cu viata, cu problemele ei, cel putin la inceputul romanului, l-a izolat pe Ed Chinezu in lumea sa virtuala. Sau aceeasi teama ireala, amestecata cu elemente partiale de paranoia in cazul cercetatorului, mai mult cu numele, Kerney, mi-au aratat ca in afara de poveste romanul trateaza si aspecte de viata, analizand cu atentie detaliile existentiale ale subiectilor. Ca si originalitate daca ar fi sa compar acum cu Nemuritorul lui Roger Zelazny de care a adus aminte Bebe recent, si care m-a impresionat la vremea respectiva, Acum chiar daca e un pic fortata comparatia, as spune ca Harrison stie sa scrie dar uneori asta nu este de ajuns. Plus ca dezvaluirile finale nu reusesc parca sa aiba niciun dram de surpriza si mai mult, parca nu sunt construite pe modul clasic. Adica fie un elemente ascuns din trecut iese la iveala, fie revelatia finala este asa de mare ca ramai un pic uimit de ideile scriitorului. Fie, fie…Cartea se termina exact in acelasi stil si abordare cum se si desfasoara. Fara pic de elemente originale din punctul meu de vedere. S-au mai scris asemenea carti si se vor mai scrie. Mie mi se pare un pic deplasata afirmatia lui Ian M. Banks, un alt scriitor de care mi s-a vorbit de bine, desi inca nu am citit cum ca ” Lumina este geniala” .

Cred ca este si o mutare riscanta din partea editurii sa continue cu Harrison pentru ca exista in mod cert pe piata autori mult mai abordabili si mai apreciati de catre public, dar si de specialisti.  Insa daca romanul era intr-adevar genial lua mai mult decat premiul James Tiptree JR. in 2002. Poate lumea il tine minte de la Viriconium, poate si place si are vanzari. Totusi nu ar fi fost rau daca am fi avut vesti si de opera lui Jeff Vandeermer, City of Saints and Madmen: The Book of Ambergris (2001), ale carui drepturi stiam ca sunt la Tritonic. Pacat ca asemenea bunatati sunt trecute la naftalina. Am mai citit recenzii ale lui Harrison si pe blogul lui dremingjewel si am observat ca ea intotdeauna a reusit sa-i gaseasca aspectele apetisante ale scrierii sale. Cine e curios poate consulta link-ul. Ei bine, eu unul am avut niste banuieli ca nu-l voi gasi prea digerabil pe Harrison. In final asa a si fost .

Despre Alastair Reynolds se spune ca este specializat in scrieri space opera avand o viziune dark hard science fiction adica un amestec intre stiintele mai materiale si cantitative, gen fizica, chimie, biologie si astronomie, dintre exemplele de alte scrieri incluse in acelasi registru putand fi amintita cunoscuta Trilogia Martiana, a lui Kim Stanley Robinson din care fac parte “Red Mars” (1992), “Green Mars” (1993), “Blue Mars” (1996)- aparute la Nemira, Vernor Vinge, “Fast Times at Fairmont High” (2001) sau Nancy Kress, “Beggars in Spain” (1993).

Cartea cuprinde doua povestiri fara nici o legatura aparenta intre ele, situate in acelasi univers, The Revelation Space ( Spatiul Revelatiilor, cred), univers ce i-a fost consacrat nici mai mult nici mai putin de cinci romane, doua nuvelete si opt povestiri scurte ce se intind pe o distanta de mai multe secole de-a lungul unei perioade cuprinsa aproximativ intre anii 2.200 si 40.000. Daca ar fi sa fac o comparatie as spune ca Alastair Reynolds, prin viziunea si puterea creatoare este pentru genul space opera ceea ce a fost VandeerMeer acum cativa ani in afara pentru genul fantasy si continua sa fie, motorasul capabil sa sustina si sa revigoreze o ramura a sci-fi-ului cam plafonata si statica in idei, if you ask me.

Desi “Cainii de diamant” ( Diamond Dogs orig. ) este invelita intr-un aliaj de tehnologii ultramoderne la nivelul la care ne-am astepta ca acestea sa existe in anii respectivi, in esenta prima povestire se concentreaza asupra motivatiilor fiintelor omenesti, nevoia de a-si masura puterile si a-si afla propriile limite, de a atinge cu orice pret si orice mijloc scopul propus. Astfel pentru unii, banii reprezinta totul, pentru altii, prietenia si dorinta de competitie pot fi un stimul indeajuns de puternic alaturandu-se lipsei provocarilor intelectuale si dorintei de afirmare ce se pot transforma in imbolduri de nestapanit, toate acestea coroborate cu dorinta de a gasi perfectiunea in organismele vii prin interventia in alcatuirea anatomica, dau nastere unui tot unitar ce-si uneste fortele in atingerea misterului de nepatruns al unui turn fantastic de origine extraterestra.

Avem parte de fiinte ce degaja unicitate si spectaculozitate, de la personaje alcatuite in intregime din servomecanisme, placi articulate, cabluri, adevarati cyborgi moderni, la hackeri, specialisti in infiltrari si retele de spionaj pentru companii private, ciberneticieni mult prea indragostiti de transformarile fizice sau chiar oameni remodelati mintal cu sistemul nervos profund transformat prin contactul indelungat cu civilizatiile extraterestre, in special cea numita Jonglerii mintii. Asemenea vechilor eroi din povestile de capa si spada, sau asemeni celor din epopeele grecest, acestia se inteleg si purced la drum, avand de partea lor un aliat pretios si perfid, in acelasi timp. Daca grecii antici ii aveau pe zei sau eroi in tabara lor, iata ca tehnologia de ultim moment este cea care da tonul acestei expeditii, subordonata intr-o mare masura unor minti desavarsite. Se cade a observa ca, totusi, unii degeaba au acces la tehnologia de ultima oara si la capacitati extrasenzoriale deosebite daca ratiunea ramasa in mare masura intacta suprima, uneori, dar nu definitiv, spiritul de sacrificiu. Daca inceputul este un pic mai lent, pe masura ce inaintam in povestire si cortinele pica una dupa alta actiunea se inteteste intr-un ritm alert si sutinut culminant intr-o punere in scena finala atipica unde toate cartile sunt aruncate pe fata. Recunosc ca nu ma tragea inima sa citesc povestirea stiind ca sunt la mijloc implicate si niscaiva elemente si puzzle-uri matematice, cunoscandu-mi afinitatile si afectiunea pentru aceasta materie. Insa nu trebuie sa va ingrijorati, exista intradevar anumiti termeni si insiruiri matematice dar intelegerea sau vizualizarea diferitelor scheme propuse de autor nu este obligatorie a fi una perfecta, neavand un rol primordial in desfasurarea actiunii. Si pentru a intari acest lucru va pot prezenta si dovada, autorul afirmand la un moment dat, ca primele patru numere prime sunt unu, trei, cinci, sapte, insa se pare ca primele patru numere prime cu adevarat sunt doi, trei, cinci si sapte.

In “Zile pe Turcoaz” ( Turquoise Days orig. ) latura morala sau studiul caracterului uman sunt trecute in plan secund, accentul de aceasta data punandu-se asupra studiului si prezentarii fiintelor extraterestre ce populeaza planeta Turcoaz sub forma unor entitati vegetative marine numite Jonglerii mintii ( Pattern Juggler orig. ). Actiunea se petrece in anul 2541 iar Planeta este de fapt o colonie umana destul de inapoiata tehnologic ce se ocupa exclusiv de studiul Jonglerilor si urmeaza sa se confrunte cu vizita unei nave, Glasul Noptii, ce apartine ultranautilor.

De remarcat ar fi si coperta deosebita a cartii ce mi se pare mult mai buna ca originalul, la care a contribuit Prof.dr.ing Corneliu Alexandrescu de la Universitatea Politehnica Bucuresti ( sper sa nu ma insel, alte date nu am gasit despre el). As mai aminti de pastrarea si cultivarea aceluiasi aspect asemanator al intregii colectii relansate Nautilus ce dispune de un adeziv si un finisaj impecabil. Cartea poate fi comandata la reducere si prin urmare mult mai ieftin ca in librarii, direct de pe adresa editurii Nemira, la distanta de un click pe numele acesteia.