Fast forward cateva luni mai incolo… Dupa cum ma asteptam, cartea, botezata Supravietuitorul in romana (da, stiu, e pacat ca nu avem un cuvant bun pentru “to cull”), s-a dovedit captivanta. Da, e un cliseu, dar chiar e scrisa destept si te prinde din prima. Ce e clar: o molima rade de pe fata pamantului aproape toata populatia globului. Cei ramasi se descurca si ei cum pot intr-o lume care se duce naibii pe zi ce trece. Singura evadare a oamenilor din viata mizerabila de zi cu zi este emisiunea saptamanala a lui John-Paul Rohare Baptiste, conducatorul Biserii Apostolice a Zorilor Redescoperiti, imun la Molima gratie dorintei Domnului (cica).

Pasiunea mea postapocaliptica si-ar fi dorit mai multe detalii aici, mai mult despre modul in care oamenii isi continua existenta… dar actiunea incepe atat de rapid incat chiar n-am suferit mult, si oricum am avut parte de cateva secvente satisfacatoare (de exemplu BBC-ul e la datorie chiar si cu 90% din personal mort si ingropat – sau, ma rog, ars, putrezind pe strazi etc).

Personajul nostru principal e un baiat dur, un fost agent MI6 care reuseste sa ramana mai lucid decat majoritatea supravietuitorilor dar care isi duce viata de pe-o zi pe alta fara nici un scop… cel putin pana cand primeste un mesaj de la cineva care n-ar fi trebuit sa mai fie in viata. Atunci baiatul nostru, ca un mic Van Damme britanic ce e, se hotaraste ca are putina treaba in Statele Unite, asa ca face rost de un avion si pleaca. E pacat sa dezvalui prea mult din actiune, dar sa zicem doar ca societatea americana s-a schimbat foarte mult in cei cinci ani de la declansarea Molimei, iar trimisul Domnului de care ziceam mai sus joaca un rol important. Ce poate fi mai eficient pentru manipularea maselor decat sa amesteci biserica si armata?

Un lucru e clar despre carte: te tine in priza pana la ultimele pagini. Totul se misca repede, eroul nostru are fix doza de autoironie potrivita si injura in mod corespunzator*, pregatirea speciala justifica in mare parte faptul ca reuseste sa cafteasca pe oricine ii sta in cale, iar micile mistere persista pana la sfarsit.

[*Multa lume s-a plans in recenziile de pe Amazon de numarul presupus exagerat de fuck-uri (traduse, spre bucuria mea, cu niste 'futu-i' neaose de catre Mircea). Serios, e sfarsitul lumii iar personajul principal e un tip care omoara oameni pe banda rulanta... credeti ca ar trebui sa aiba limbaj de domnisoara de pension?!]

Ce e mai putin placut: pe alocuri autorul pare ca a uitat ce incepuse (prescurtarile americane care il bulverseaza pe britanic la inceput dispar in decurs de cateva pagini si nu mai reapar), italicele sunt folosite mult prea mult (serios, nu e nevoie sa subliniezi un cuvant o data la 3 fraze!), iar unor detalii li se da prea multa importanta comparativ cu impactul lor final (cand mentionezi o data pe capitol ca e ceva dubios in legatura cu un personaj, ai face bine sa apari cu ceva chiar surprinzator la sfarsit).

Dar toate cele de mai sus sunt usor de ignorat. Ce m-a iritat pe mine a fost altceva: motivatia personajului pentru toaaata povestea pe care am citit-o. Nu ca ar fi greu de ghicit de la cine e mesajul care il pune pe drumuri (desi hm, cam mare coincidenta cu omul potrivit la locul potrivit in cele 5 secunde potrivite), dar ma asteptam la… mai mult, ceva in plus pentru care persoana respectiva e importanta. Motivul care ni se dezvaluie in final nu prea pare credibil pentru personalitatea agentului care ne-a fost descrisa pana la momentul respectiv… In orice caz, astept sequel-ul Poate urmatorul autor a gasit o explicatie mai buna (urmatoarea carte e scrisa de altcineva).

In concluzie, Supravietuitorul nu e mare literatura si nici n-are potential sa devina cartea de capatai a cuiva. Dar, judecand-o in contextul potrivit – divertisment, pur si simplu – si-a atins scopul foarte bine. Si, ca primul volum din Afterblight Chronicles/Cronicile Apocalipsei, a reusit sa creeze un decor extrem de promitator pentru volumele urmatoare. In plus, subiectele par destul de variate… din descrierile de coperta, cel putin, reiese ca nu toate vor fi despre baieti duri care omoara tot in cale, iar autorii diferiti asigura macar ceva varietate. Amatorii de fictiune postapocaliptica ar trebui sa tina urechile ciulite dupa vesti despre urmatoarele volume – numarul doi e programat pentru la toamna, la Gaudeamus.