Cititor SF

Probabil că v-aţi dorit, măcar odată, să puteţi citi gândurile altcuiva. David Selig, telepat din naştere, află însă că un asemenea dar nu este întotdeauna o binecuvântare şi că nu aduce numai un plus de cunoaştere sau avantaje faţă de ceilalţi, ci şi o cruntă singurătate.

“Dying inside“, romanul scris de Robert Silverberg în 1972, relatează de fapt momentul în care puterile extrasenzoriale ale lui David Selig intră într-un declin ireversibil. Este o povestire tristă, în mod egal patetică ÅŸi atunci când Selig îşi plânge de milă ÅŸi atunci când glumeÅŸte în mod forÅ£at pe seama sa ÅŸi a jalnicei sale vieÅ£i. Personajul nu inspiră aproape nicio urmă de simpatie, nici când îşi reaminteÅŸte greÅŸelile sale, nici când suferă de telepatie ca de un păcat, nici când încearcă să îşi imagineze dacă există o viaţă după pierderea darului. Mie cel puÅ£in mi-a fost extrem de greu să îl compătimesc pe acest om dar am fost cumva atinsă de melancolia ce se degajă din întregul roman.

La 40 de ani, Selig este un ratat, fără o ocupaÅ£ie stabilă, fără familie, fără prieteni ÅŸi fără rost în lume. RelaÅ£ia sa cu propriul talent este una extrem de complicată: Selig îşi urăşte darul, însă urăşte în mod egal pierderea acestuia, pentru că telepatia era singurul lucru care îl făcea special. Talentul său ascuns l-a izolat de oameni dar i-a oferit în acelaÅŸi timp momente de extaz privat. L-a pus în contact cu bogăţia minÅ£ilor umane dar ÅŸi cu laturile întunecate ale acestora, laturi de care uneori nici posesorii minÅ£ilor respective nu erau conÅŸtienÅ£i. Dovedind că ÅŸtie mai multe decât ar fi fost firesc sau neputând el însuÅŸi să suporte ceea ce “citea” în minÅ£ile altora, reuÅŸeÅŸte să ruineze orice relaÅ£ie, de orice tip, cu alt semen. Read more…