Cititor SF

Daca iti arunci ochii la textul de pe spatele volumului de fata nu poti sa nu remarci ca in linii mari povestea nu sparge niciun canon si se apropie, prin cateva elemente specifice, de un scenariu numai bun pentru un film de actiune hollywoodian. Dar aceasta este doar impresia de suprafata pe care o lasa cele trei propozitii care incearca sa ne convinga sa cumparam cartea. Pentru ca realitatea este cu totul alta, si asta in ciuda unui inceput de roman destul de tipic si de care m-am lovit des in romanele ce radiografiaza evenimente din zona diverselor teatre de razboi.

Totusi scriitorul reuseste ceea ce foarte putini sunt capabili sa duca cu succes pina la capat: sa induca o atmosfera apasatoare, realista, aproape parca sufocand cititorul prin transportarea acestuia fara pic de menajamente in mijlocul unui teatru de razboi al unui conflict fara implicatii majore la nivel planetar. Nu oricine poate sa surprinda cu acuratete drama si incrancenarea pe care o naste acest rau universal (dar inevitabil), totusi intamplarea face ca firul epic din debutul romanului, in care ne acomodam cu personajele principale si motivatiile acestora, sa-mi trezeasca o senzatie apasatoare de deja-vu. In scurt timp am reusit sa identific exact si legatura, debutul romanului de fata semana foarte mult cu unul dintre textele pe care le-am lecturat in antologia de autor “Jaguarul”, a lui Lucius Shepard, care a aparut in cursul anului trecut la editura Nemira.

Povestea are o evolutie previzibila si, desi unii ar putea spune ca e asa pina la un punct, eu as indrazni sa merg chiar mai departe si sa afirm ca in esenta este o aventura clasica marcata de finalul incrancenat marca Brussulo. Pe scurt, eroul nostru, angajat infirmier printr-o intamplare norocoasa in armata implicata in razboiul de eliberare a unor insule – nu se precizeaza in niciun moment despre ce zona a globului este vorba -, este detasat intr-o misiune cu multe necunoscute. Ajuns la fata locului impreuna cu echipa sa descopera, dupa incercari repetate esuate, ca nu reuseste sa-si localizeze colegii. Si mai grav este ca insula pare a fi stapanita de un secret mortal, situatie despre care superiorii nu-i pusesera si in tema. Si dupa cum este evident, de acum grupul nostru, nu asa de numeros, se vede nevoit sa-si depaseasca atat limitele fizice, cat si cele intelectuale pentru a face fata provocarile ascunse ale insulei si a reusi sa scape cu viata.

Stilul abordat de scriitor, povestirea la persoana intai dublata de o intensitate a actiunii ce deseori capata cote maxime, confera acestui volum o putere aparte. Afirmatia ca Serge Brussolo este Stephen King-ul Frantei mi se pare fericita, desi ar putea parea nedrept ca Serge Brussolo sa fie comparat cu Stephen King (piata franceza nu are totusi aceleasi proportii cu cea in limba engleza) atat timp cat si romanele sale par a emana aceeasi forta si aceeasi inclinatie inspirata spre o serie de intamplari cu personaje credibile, creionate foarte realist si puse in fata unor situatii limita pentru a-si dovedi ca orice obstacol poate fi trecut, scenarii care de altfel sunt atat de intalnite in opera marelui scriitor american.

Este o carte inchinata actiunii, dar cine are timp poate descoperi si unele aspecte interesante pe care autorul le abordeaza si le exploateaza inteligent. Se stie ca in cazul conflictelor, si mai ales a celor armate, pot lua nastere monstri sau cei nu neaparat implicati, dar afectati in aceeasi masura de efectele sale distrugatoare pot fi determinati sa reactioneze si sa-si arate cu ferocitate coltii.

Desi exista una sau doua ipostaze mai greu de digerat, totusi intriga este construita cu atentie pentru detaliu si credibilitate oferind o lectura antrenanta si deosebita in acelasi timp, care mie imi va ramane mult timp de acum inainte proaspata in minte.

Este genul de roman care pentru mine ar inclina balanta in mod semnificativ daca as fi in situatia de a alege intre a ma uita la un film sau a lectura o carte.

Aceasta noua intalnire, dupa “Haita”, cu universul baroc si intunecat al lui Brussolo a fost de bun augur si as minti cu nerusinare daca as spune ca romanul de fata nu a reusit sa ma acapareze cu totul, determinandu-ma sa-l citesc pe nerasuflate.

Datorita publicarii destul de intense cred ca orice cititor din tara noastra a auzit pina acum de scriitorul francez Serge Brussolo. Am precizat bine auzit si nu neaparat citit. Pentru ca pina la momentul de fata credeam ca ma numar si eu printre cei care doar au auzit nu si citit. Insa din fericire ma inselam. Da, l-am citit pe Brussolo inca din anii `90. Macar un roman si asta e unu lucru cert.

Motivat recent de discutia cu o prietena si in vizita de “serviciu” si recreere la o librarie, pe linga alte volume mi s-a lipit de mina si un roman de Brussolo. Din pacate altele nu mai erau ca as mai fi luat avand in vedere ca erau si la pret promotional, cam la fel ca si pe site cred. As mai preciza ca am mai vazut la un anticar o carte de Brussolo in aceeasi zi, insa deja imi depasisem cu mult target-ul initial. Am lasat-o pe alta data.

Romanul impricinat se intituleaza “Haita”, si cred eu ca este o buna introducere pentru cineva care nu este familiarizat cu stilul lui Brussolo. Cum spuneam desi eu eram ferm convins ca nu am citit nimic de scriitor cu putin timp inainte de a o lectura, citind backcoveru, m-a strabatut un sentiment de neliniste. Mi se parea cunoscut. Si surpriza mare! Da, o citisem! Doar ca memoria fiindu-mi mai scurta nu mai tineam minte finalul. Asa ca am luat-o de la capat.

In primul rand as remarca personajele foarte bine construite si redarea cu o acuratete aproape inspaimantatoare a trairilor acestora. Desi initial pare un roman horror cu accente psihologice pe final linia dintre realitate si fictiune se subtiaza foarte tare. Pe aceeasi parte de final incep sa indeseasca momentele de incertitudine si indoiala ce strabat mintea cititorului. Ritmul actiunii si suspansul capata cote tot mai ridicate pe masura ce deznodamantul bate la usa.

Romanul nu abunda in personaje asa ca nu o sa ne fie greu sa-i cunoastem in profunzime. Il avem astfel pe George baiat al unui bogatas autoritar, egoist si excentric, parasit de mama inca de mic. Ajuns la 40 de ani eroul nostru este marcat de copilaria nefericita si de cresterea in umbra mereu prezenta a tatalui. Un tata ce nu a incetat niciodata sa-si struneasca fiul, sa-l sileasca sa-si depaseasca mereu limitele si sa se ridice la inaltimea pretentiilor sale. Din acest mic rezumat si din informatiile pe care le veti descoperi ulterior in interiorul romanul este de inteles atitudinea celui de-al doilea personaj cheie al romanului Sarah, vizavi de George. Fata simpla cu un trecut tumultuos si presarat cu evenimente dureroase se angajeaza sa-l ingrijeasca si sa-l supravegheze pe fragilul si neindeminaticul George. Daca initial sentimentele pe care le nutreste sunt mila si compatimirea fata de un bolnav adevarat, pe parcurs situatia se mai schimba, semnele de intrebare devenind tot mai evidente.

Lasand la o parte constructia reusita a personajelor si atmosfera de angoasa si neliniste surprinsa in cel mai atent detaliu, avem parte deasemenea si de o actiune cu o evolutie progresiva in intensitate. Mie romanul de fata nu mi s-a parut cu nimic mai prejos fata de unul scris de Stephen King sau Dean Koontz plus ca, din cate mi s-a spus, finalurile lui Brussolo nu sunt prea incarcate de lapte si miere, personajele trebuind sa traga cu dintii pentru viata lor. Lucru vizibil si in lucrarea de fata. Si sa va prezint in doua cuvinte si subiectul. Un oras este bantuit de un maniac cu tendinte ucigase poreclit Jupuitorul. Despre identitatea, motivatia si evolutia sa ulterioara ramane sa aflati cind veti citi “Haita”.

Aceasta rememorare a lucrarii lu Brussolo mi-a trezit amintiri placute si m-a convins ca e un scriitor care merita abordat ( cel putin unele dintre lucrarile sale, din cate mi s-a soptit) mai ales ca si intinderea romanului este bine proportionata cu actiunea si subiectul sau.