Oneiric Press (Septembrie 1990)
In timp ce cautam informatii despre volumul de fata am descoperit ca Victor Gollancz Ltd (editura unde Wilson a publicat primul sau volum din cariera, The Outsider) a fost infiintata tocmai in anul 1927 si dupa mai multe preluari de-a lungul timpului, in decembrie 1998, Orion Publishing Group a cumparat Gollancz si l-a transformat in imprintul sau de science fiction & fantasy. Sprijinind initial stinga si curentul socialist, Gollancz au publicat, in original, autori ca: George Orwell, A. J. Cronin sau Daphne du Maurier.
Colin Henry Wilson este un autor controversat, cunoscut mai mult pentru inclinatia sa predominanta spre filozofie, pentru studiile asupra misticismului si ocultismului, enciclopediile asupra crimei ca si fenomen, dar si ca reprezentant al curentul literar Angry Young Men.
La un moment dat al carierei autorul s-a lovit, intamplator zice el, de The Outsider and Others a lui H.P Lovecraft ( scriitor de care nici nu auzise pina atunci ). Coincidenta a fost cu atat mai mare cu cat acesta avea publicat la momentul respectiv, romanul sau controversat de debut, The Outsider, o meditatie asupra filozofiei existentiale. Acest prim contact cu opera lui Lovecraft a avut drept rezultat o carte publicata in 1961 si in care afirma ca autorul intr-adevar a fost un geniu in felul sau, insa pesimismul sau nu ar trebui luat prea mult in serios. Mai pe scurt, Lovecraft ar fi fost un romantic al secolului al 19-lea, nascut intr-un timp cu totul gresit pentru profilul sau. Read more…
Da, pina la urma m-am apucat din nou de ea si am si reusit sa o si termin. M-am gindit ca daca altii au putut sa o citeasca si s-a intamplat sa le mai si placa, nu am nimic de pierdut. Desi Embassytown este impartita in mai multe capitole mari, ce, la randul lor sunt ordonate in subcapitole, penduland intre trecutul si prezentul personajelor, eu o pot structura mai simplu in doua mari jumatati, inegale din punct de vedere al cuprinsului. Una introductiva si mai stranie, in care te adaptezi la modul de expunere al povestii si la caracteristicile extraordinare ale rasei extraterestre The Hosts, si una in care lucrurile revin la normal si nu mai apare nimic iesit din comun, actiunea curgand de aici incolo dupa tiparele obisnuite. Cu alte cuvinte, mi-a luat de doua ori mai mult timp sa avansez pina la jumatatea cartii si sa cuprind cu ochii mintii imaginile descrise de autor, sa inteleg tehnologia si limbajul extraterestrilor, decat s-a intamplat cu cea de-a doua parte a romanului.
Daca ar fi fost sa fiu implicat intr-un studiu despre Mieville probabil acum am fi vorbit de cat de interesanta este obsesia lui pentru orase, vezi Perdido Street Station, The City & The City si acum, mai nou, Embassytown si cat de bine i-a si iesit cu fiecare-n parte. Dar nu suntem, si eu prefer sa rasuflu usurat ca parca, in cartea de fata, convingerile politice ale lui Mieville nu si-au mai pus amprenta asupra povestii, sau daca or exista, nu sar prea tare la ochi, autorul concentrandu-se pe constructia personajelor si pe desfasurarea actiunii. Si zic asta pentru ca nu cred ca pericolul de a evolua ca si comunitate si a renunta la obiceiuri si traditii vechi in urma interactiunii cu un alt popor total diferit din toate punctele de vedere, poate fi incadrat ca si problema politica. Cred ca mai degraba ar fi vorba de o situatie legata de aspectul social si cel cultural. Read more…
Cartea demareaza cam greu, de aici si reticenta mea initiala in a o aborda mai devreme, si primele 50-60 de pagini au rolul de a te introduce in atmosfera unei Thailande bine plasata geopolitic pe harta unei lumi aflate intr-o etapa de reconstructie. Asta pentru ca ne aflam intr-un viitor dominat de bolile genetice si in care goana dupa calorii este unul dintre principalele obiective ale corporatiilor multinationale de profil. Textul urmareste intamplarile prin care trec mai multe personaje si te cam intrebi la inceput de ce i-a pus autorul numele Windup Girl daca actiunea se concentreaza asupra unor cu totul alte personaje; Emiko, o asemenea windup de o frumusete rapitoare, creatie androida a inginerilor japonezi, apare sporadic in prima jumatate de roman. Rasa windup a fost special conceputa pentru a-si servi stapanul, androizii avand inserate in subconstient o serie de bariere mentale tocmai pentru a se respecta aceasta stare de fapt. Insa Emiko isi doreste cu atata ardoare sa poata scapa de conditia sa actuala si sa-si invinga proprile temeri si conditionari incat niciun lucru nu este imposibil.
Cel asupra caruia se concentreaza firul narativ, si in aparenta figura centrala a romanului, geneticianul american Anderson Lake, este un om-calorie, o persoana bine pregatita aflata in cautarea unor noi surse de hrana. In subordinea lui directa il gasim pe Hock Seng, un refugiat chinez, ce se traduieste cu incapatinare sa obtina o noua sansa pentru a-si putea lua viata de la capat.
Bacigalupi porneste de la o serie de intamplari simple si cu pricepere strange neincetat ite narative intr-o adevarata pinja de paianjen in care actiunile, in aparenta aleatorii, ale personajelor, au consecinte fatale pentru restul celor implicati. Asta la un anumit moment, pentru ca initial toate sunt bune si frumoase, insa nimeni nu realizeaza ca dupa colt te poate lovi foarte usor trenul. Scriitorul lasa impresia ca este un adevarat maestru al loviturilor de scena, nu de putine ori destinul actorilor volumului de fata suferind o evolutie sinusoidala. Read more…
De ce am mai adaugat si expresia “una rece”? E simplu. Pentru ca volumul doi din serie, Contagious, nu se ridica nici pe departe la nivelul predecesorului sau. Acum, privind in urma, imi dau seama ca este destul de greu sa cumperi o serie a carei volume sunt total inegale din punct de vedere al valorii. Sau cel putin al impresiei pe care o lasa asupra unui cititor, pentru ca la urma urmei nu sunt in masura sa judec cu precizie de metronom, avand la baza anumite constante studiate, adevarata valoare a volumelor. Nici pe departe. Pot doar sa-mi detaliez in amanunt impresia lasata de romane. Din pacate pentru autor, atitudinea mea fata de el, dupa cartea de fata, s-a schimbat radical.
Era limpede ca povestea din Infected se va putea continua cu usurinta, insa din cate am observat Scott Sigler a fost coplesit de miza. Poate ca nici nu si-a ales prea bine forma de expunere, cititorul primind in Infected un volum aproape exclusiv concentrat pe persoana intai, mai precis fostul jucator de fotbal american Perry Dawsey (personaj fictiv, evident). In fine, nu vreau sa mai vorbesc de prima carte ,pentru ca deja am facut-o. Si mai ales la superlativ. Asta doar pentru ca intr-adevar merita. Read more…
Diseara la National TV la ora 22:15 ruleza filmul horror, Imaginea morţii (Japonia, 2005, - Gimme Heaven, titlul japonez; Synesthesia, denumirea internationala- ).
Doi tineri, Shinsuke şi Mari, suferă de aceeaşi afecţiune rară, pe care amândoi o ascund chiar şi faţă de cele mai apropiate persoane cum pot mai bine. Numai că atunci când ies din izolarea pe care singuri şi-au impus-o şi drumurile lor se intersectează, descoperă o serie de morţi suspecte, dar şi un personaj misterios care are legătură cu acestea.
Sursa: Port.ro
Si la 23:10, pe TVR 2 avem Impostorul (SUA, 2002, – SF -), o adaptare reusita (in opinia mea) dupa povestirea lui Philip K.Dick, “The Impostor”.
Si citeva cuvinte de pe Port.ro despre film:
Într-un viitor îndepărtat, viaţa unui om de ştiinţă este complet bulversată atunci când este acuzat că ar fi posedat de un extraterestru.
Povestea începe în anul 2079, când oraşele sunt protejate de uriaşe scuturi electromagnetice care ţin la distanţă invadatorii extratereştri.
Omul de ştiinţă Spencer Oldham (Gary Sinise) se trezeşte bine dispus, după o noapte romantică petrecută cu soţia, dr. Maya Oldham (Madeleine Stowe). Mai târziu în acea seară, cuplul are programată o întâlnire cu un diplomat de rang înalt. Lucrurile nici că puteau sta mai bine. Însă savantul se trezeşte legat de un scaun şi acuzat că ar fi un impostor extraterestru care i-a colonizat trupul adevăratului Spencer. Un individ sinistru îl anchetează cu brutalitate, încercând să afle dacă Spencer are ascunsă în inimă o bombă care îi este destinată diplomatului.
J.G.Ballard (15 Noiembrie 1930 – 19 Aprilie 2009) a debutat in 1961 cu romanul “Vântul de nicăieri”, specializandu-se in asa zisa ”literatură apocaliptică”, detestând eticheta “ştiinţifico-fantastic”, pentru ca în 1973 să dea lovitura cu romanul “Crash”, transpus pe marele ecran de excentricul regizor David Cronenberg, 23 de ani mai târziu.
Romane :
The Wind From Nowhere (1961)
The Drowned World (1962)
The Burning World (1964; also The Drought, 1965)
The Crystal World (1966)
The Atrocity Exhibition (1969, also Love and Napalm: Export USA, 1972)
Crash (1973)
Concrete Island (1974)
High Rise (1975)
The Unlimited Dream Company (1979)
Hello America (1981)
Empire of the Sun (1984)
The Day of Creation (1987)
Running Wild (1988)
The Kindness of Women (1991)
Rushing to Paradise (1994)
Cocaine Nights (1996)
Super-Cannes (2000)
Millennium People (2003)
Kingdom Come (2006)
Surse : Cotidianul, Wikipedia. Pentru curiosi am linkuit citeva din romanele recenzate de Florin Pîtea pe blogul dansului .
Recent Comments