Avand in vedere ca la partea a treia am adormit cu succes si ca mi s-a sugerat de unii ca “Terminator IV: Salvation” este si el destul de slabut, desi  in acelasi timp am cunoscut si nerabdatori care doreau sa-l vizioneze, am profitat de ocazie si m-am hotarat ca trebuie sa ma conving si eu unde este adevarul.

Povestea este relativ simpla. John Connor interpretat, nu neaparat magistral de Christian Bale, dar la acest aspect voi mai reveni, conducator al unei miscarii de rezistenta umane se lupta din greu cu robotii tot mai sofisticati ai retelei Skynet. Aceasta nu se lasa cu una cu doua si construieste scenariu dupa scenariu pentru a-l prinde in plasa pe capul Rezistentei umane, primele doua filme (eu pe alea le-am vazut la nesfarsit si prin “amabilitatea” televiziunilor ce le programeaza macar odata pe an) stau marturie pentru acest fapt. Astfel, in momentul cind apare in scena “Mad Max”-ul (aproape) dezlantuit, Marcus Wright ce spulbera destui roboti in calea sa, este suspectat de catre Connor ca este minat de interese mai putin nobile .

In fapt, scenariul nu este mare gaselnita intr-adevar. Inca de la inceput mi-a fost clar, din urmaririle frenetice plasate intr-o lume viitoare apocaliptica (prea putina prezentata din pacate) ca problema nu este daca Wright este implicat in vreo conspiratie, ci daca actiunile sale viitoare vor fi in concordanta cu ceea ce simte el cu adevarat sau isi va pleca capul in fata destinului indeplinindu-si obiectivul, oricare ar fi el.

Cum spuneam, Bale mi s-a parut de sters. Nu stiu ce suflet a pus el ca actor ( a umblat si un videoclip pe net in care facea destul de urat din cauza lipsei conditiilor propice pentru a-si juca rolul), dar eu nu prea am avut parte de multa intensitate. In Dark Knight, desi film cu super erou, s-a reusit a se oferi o atentie deosebita povestii redandu-se foarte bine zbuciumul interior al eroului. Si in plus exista si un personaj negativ foarte puternic construindu-se antiteza perfecta. De data aceasta nu exista o personalitate care sa oripileze sau sa starneasca pasiuni prea mari. Desi Skynetul se afla in spatele actiunilor de prigonire a oamenilor,  nu fura prea mult prim-planul. In rest avem urmariri, explozii, terminatori dornici de lichidare a rasei umane, o aparitie surpriza pentru pentru fani, explozii si efecte pirotehnice la tot pasul, vreo doua schimbari de registru in scenariu si cam atat.

Nu am ramas impresionat nici la capitolul efecte speciale. Avem niste roboti, nave si unu-doi terminatori, lucruri care nu mi se par mari realizari la momentul de fata. Cred ca de la episodul doi in care este prezenta varianta avansata a Terminatorului T-1000, cu o capacitate de adaptare si supravietuire uluitoare,  si cu un efect hipnotizant pentru public, scenaristii seriei nu au mai reusit sa inventeze cu succes vreun adversar pentru personajul pozitiv (cel putin intr-unul dintre filme) care sa se ridice la inaltime.

Probabil cei mai pretentiosi vor strimba sigur din nas, eu sigur am facut-o, insa de data asta am rezistat totusi pina la capat datorita curiozitatii. Si dupa cum se stie si era normal, finalul lasa loc si la o continuare. Parerea mea este ca la fel cum seria Predator s-a dus pe apa simbetei incepand cu cea de-a treia parte nici seria Terminatorului traieste doar de pe urma succesului primelor doua ecranizari. Mai merita amintite aparitiile episodice ale unor actori ca Helena Bonham Carter sau  Michael Ironside.

In final, pentru mine Terminator 4: Salvation nu s-a ridicat deloc la nivelul pretentiilor de cinefil si nu consider acest fapt o mare surpriza.  Cine gaseste bucurie in cursele nebune de pe sosele post-apocaliptice si urmariri gen Rambo, cu alte cuvinte scenarii clasice deja,  sigur nu va stramba din nas. Cine nu, mai bine citeste o carte ca nu pierde prea multe.