Cititor SF

Ca tot veni vorba de frustrarile noastre, am fost surprins sa vad cum Kyo a fost injurat “explicit” de catre un adolescent intarziat, pasionat de Harry Potter si fotografiatul “la pelea goala” in oglinda, cu celularul (dar nu ala a lu’ King); si a fost injurat deoarece a avut tupeul sa intrebe pe ce baza respectivul domn a recomandat “Razboiul Reginelor” daca el nu a citit… nici macar jumatatea mea. A avut si galerie, care a apreciat corespunzator vorbele de duh si “inchiderea gurii lu’ ala”. Si mai aflam de la autoare, a nu stiu cata oara, ca ni s-a pus o pata…

Si dupa ce ca sint frustrat, m-am si enervat. Si cred ca ar fi cazul sa punem capat acestei “discutii” deraiate.

Desi am subliniat de nenumarate ori ca ce am scris este doar parerea mea de cititor, pur subiectiva, am fost luat in balon cum ca ma dau (ne dam) “experti”, “mari critici” etc., evident, la misto. Am adus argumente la care nu am primit decat replici care ne “explicau” cum ca suferim de crize de personalitate, frustrari, sintem “parveniti”, snobi culturali, ca ar trebui sa mai mergem la scoala (Hogwarts probabil), ba chiar ca sintem niste denigratori nesimtiti pentru ca nu ne-a placut cartea si am avut curajul sa spunem asta (pentru ca “unii foarte destepti si culti nici macar nu indraznesc sa critice, odata cu intelepciunea si cultura literara convietuieste si bunul simt”, sic!). Oana, plina de imaginatie, a folosit (mai corect spus manipulat) diverse fragmente de comentarii asa cum a crezut ea ca ai servesc mai bine, ne-a dedicat cateva melodii (aici am fost putin dezamagit, asteptam niste manele grele dupa cum virajul discutiei), ba chiar am fost invitati gratios sa “Scrieţi voi, că la critici sunteţi buni. Editaţi voi, tot din acelaşi motiv. Şi, cu o rugăminte majoră, nu îmi mai futeţi neuronul. Nu vă place, nu cumpăraţi şi scutiţi-mă.”. Dar m-am si amuzat un pic cu “Horia s-a referit la Tolkien doar ca gen, adică fantasy clasic, nu că aş fi cumva predecesoarea lui”, precum si cu neputinta unora in a identifica pe un anume domn Vucea.

Avand in vedere cele scrise mai sus, precum si ultima iesire la rampa a lui Shauki  cred ca numai incercarea de a citi, respectiv de a avea o opinie legata de respectiva scriere a fost o mare greseala, greseala ce nu se va repeta. Dar daca tot am comis-o m-am bagat in hora asta de Ferentari, apoi sa joc atunci si sa va explic la modul direct.

1.       “Razboiul Reginelor” este una dintre cele mai proaste carti pe care mi-am aruncat ochii (si in acest moment nu imi vine in minte nici una mai proasta de atat).

2.       In tot ce am citit scris de Oana, in “Stapanul”, “Razboiul…” sau fragmentele publicat pe blog, nu razbate nici o urma de talent, ba chiar autoarea este intr-un dur razboi cu limba romana literara.

3.       Fiecare scriitor/blogger are fanii pe care ai merita.

De aici inainte, eu si Kyo, nu vom mai discuta despre “Razboiul Reginelor”, Oana Stoica-Mujea, sau alte chestii care au legatura cu subiectele respective. This is the end of it.

PS. Probabil ca nu voi reusi niciodata sa-mi explic prezenta lui Horia-Nicola Ursu la o anumita lansare…

PPS. Despre frustrarea romaneasca – un eseu foarte fain semnat de Balin Feri. Nu are legatura cu “frustrarile” de fata…

Razboiul Reginelor – Oana Stoica-Mujea

Recunosc ca nu prea am auzit de Oana Stoica Mujea pina in vara acestui an, cand cei de la Tritonic au anuntat ca vor publica primul roman dintr-o lunga serie apartinand autoarei sus amintite. Asadar la momentul respectiv am facut un pic de research si am fost oarecum intrigat de multitudinea de epitete bombastice (printesa, regina, craiasa fantasy etc.) debitate in cantitati generoase de catre diversii comentatori pe blogul Oanei, comentarii elogioase ce m-au determinat sa tin un ochi atent catre viitoarea aparitie editoriala.

Si a venit lansarea, am aflat ca Oana planuieste o serie masiva, noua volume, am mai aflat ca primul volum a ajuns de la 700 la 200 de pagini (unora de place split-ul), si ca acesta este doar unul din multele proiecte viitoare ale autoarei. Fiind la mare distanta de Tritonic (si la propriu si la figurat), am solicitat Oanei o eventuala editie electronica, editie pe care Oana, foarte amabila, mi-a trimis-o instant. Multumesc inca odata.

Sa vedem ce am citit… Varianta primita nu are decat 147 de pagini, aproximativ 90500 de cuvinte si este in proportie de 99% ce s-a publicat, dupa spusele autoarei. Asadar, din capul locului am facut abstractie de eventualele greseli gramaticale, litere in plus sau in minus sau alte probleme pe care orice redactor normal le-ar fi eliminat. Cu toata indulgentele insa, “Razboiul Reginelor” a fost pentru mine o carte a performatelor negative.

In primul rand nu am reusit sa trec de pagina 70 (din cele 147). Povestea respectiva nu a reusit sa ma prinda mai deloc, influentele Potter-iste si Tolkien-iste fiind mult prea evidente. Personajele sint din cartonul cel mai ieftin, nereusind sa fie nici macar coerente in actiuni sau trairi (descrise foarte… “chinuit”), credibilitatea fiind undeva sub zero. Multe paragrafe se contrazic intre ele, unele chiar pe aceeasi pagina. In cel mai bun caz povestea poate fi caracterizata ca dezlanata si puerila, lipsita de sare si piper.

In al doilea rand, volumul de fata a reusit ca nici un altul sa ma trimita la DEX. Va spun cu mana pe inima ca m-am speriat citind aceasta carte care, in anumite momente m-a facut sa cred ca am devenit un fel de Raducioiu. Ei bine, nu eu sint “Raducioiul” in acest caz. Dorind sa-si imbrace creatia intr-o haina cat mai lirica, Oana face exces de adjective si comparatii, din aceasta cauza multe fraze pierzind sensul iar unele propozitii nu au subiect sau predicat. Si iarasi avem contradictii grave (ex. Personajul principal ba este incapabil de a avea emotii, ba avem de aface cu explozii de sentimente acumulate de catre respectiva), tocmai din cauza constructiei prea incarcate. Mai grav este ca unele adjective nu prea  se potrivesc cu substantivele (sau ideile). In sfarsit, citind o fraza de 2-3 ori ajungi sa intuiesti ce a vrut sa exprime autoarea. Undeva Oana spunea: “Imi place sa ma exprim mai ciudat, sa zicem ca e amprenta mea.”. Unele ciudatenii sint bune, cum ar fi New Weird, altele insa… nu pot masca evidente carente de exprimare, bagaj de lectura sarac, planificare inadecvata din care rezulta inconsecventa, inconsistenta, ba chiar situatii ilogice.

Oarecum speriat (a doua oara!) in fata “macelului” de fata, am cerut ajutorul lui Kyo, stiut fiind faptul ca este mai moderat (si probabil mai indulgent), insa dupa cateva ore dupa ce i-am expediat fisierul “cremenal”, bunul Kyo m-a anuntat fara prea multa ceremonie sau introducere ca a citit cateva zeci de pagini si “am renuntat ca m-am gindit ca am CARTI de citit si timp de pierdut mai putin”. Ghinion.

Una peste alta, concluzia mea este ca “Razboiul Reginelor” pare scrisa de un adolescent/a cu ceva timp liber, sub influenta puternica a Lord of the Rings, Harry Potter, poate si Eragon (filmele, nu cartile). Scriitura este greoaie, inegala, fara ritm, arida si in cele din urma neatractiva. Din pacate nu trece de nivelul de compunere, lunga ce-i drept. Daca volumul ar fi fost trecut la categoria “tineri cititori” (adica fictiune pentru adolescenti mai pe romaneste) este posibil ca povestea sa fi avut o sansa (desi concurenta este mai mult decat acerba), insa felul in care este spusa/scrisa este catastrofal. Nici o surpriza aici, avand in vedere diversele fragmente publicate pe blogul autoarei… Si mai cred ca lucrurile nu prea au cum sa se schimbe in partea a doua a cartii. Sorry. But hey! It’s just me.

PS. Inca o parere aici, insa tin sa-l contrazic pe autorul recenziei respective in privinta rolului redactorului. Parerea mea este ca redactorul trebuie sa corecteze inerentele tipo-uri, probleme gramaticale, impartire pe capitole, asezare in pagina. Un redactor cu experienta poate oferi sfaturi autorului in privinta structurii cartii, dozarii actiunii sau misterului, eliminarii sau rescrierii unor capitole, insa cel care efectiv scrie tot autorul ramane. In nici un caz redactorul nu va rescrie o carte fraza cu fraza, proces atat de necesar in cazul de fata. Cat despre redactorul “Reginelor”, este aceeasi persoana care a redactat si “Vanatoarea de Capete”(aia cu “inhabitantii”), volum fara bube (e drept ca cel din urma a fost tradus de Ghidoveanu si in acest caz nu prea stiu cat a avut de lucru redactorul).

Cu titlu de curiozitate, in “tarile calde” un volum in stare bruta venit de la un autor (care nu este King sau alt elefant), daca necesita mai mult de 10% corectura raportat la numarul de cuvinte, este fain frumos respins si trimis la rescris fara prea multe discutii.

Astept cu interes parerea celor care au terminat cartea.