Prefaţa: Sebastian A. Corn Selecţie: Michael Haulică

“Povestiri Fantastice” cuprinde o serie de texte selectate din lucrarile publicate de catre scriitor dupa anul 2000. Astfel din volumul “Spre Ierusalim” (2000) sunt prezente textele “Spre Ierusalim”, “El Dorado” si “In metrou”   plasate acum in deschiderea voulumului de povestiri fantastice. O serie de texte ce au calitatea de a te introduce in lumea povestirilor scriitorului Liviu Radu si de a demonstra paleta foarte larga de subiecte abordate. Prima povestire surprinde atmosfera si inaltarea religioasa caracteristica cavalierilor cruciati porniti sa elibereze pamantul sfant de necredinciosi. Un text incarcat din plin de credinta si semnificatii mistice. In “El Dorado”, dupa cum ii spune si numele avem parte de mirajul bogatiilor si al aurului ce-i bantuia pe conchistadorii aflati in cautarea acestui ideal pe un continent nou. Si ultima povestire ce incheie acest ciclu introductiv ne transporta intr-o lume a viitorului in care existenta pentru cei normali este destul de dificila, criteriile de selectie fiind acum modificate. In general dupa aceasta incursiune in lumea imaginata de scriitorul Liviu Radu nu te poti abtine sa nu constati ca atmosfera este cea care-l recomanda pe scriitor, personajele si actiunea parand ca se muleaza dupa cadru. Si cred ca acesta ar fi atuul principal al scriitorului in multe dintre textele sale, aceasta atmosfera credibila si bine pusa la punct in detrimentul unei actiuni febrile, fenomen ce poate starni reactii contradictorii cititorilor.

In continuare din volumul “Constanta 1919” ( 2000) avem selectate inca trei povestiri si anume : “Tratative la Konsstanza”, “Konstantia si Hamlet” si “Fuga din Küstangé”. Aceste texte au un pronuntat caracter istoric oferind o farama dintr-un trecut alternativ, o particica de evenimente a caror evolutie ne-au macinat tara si au silit romanii sa se ridice la lupta. Anul 1919 este elementul comun acestor trei povestiri, in schimb personajele principale se modifica de la una la alta, perindandu-se prin fata ochilor generali vestiti ai armatei romane, militari francezi care ne-au vizitat si care s-au indragostit de Romania, personalitati de vita nobila si os regesc, spirite revolutionare de dreapta sau de stanga, mari patrioti romani plus o multitudine de etnii si persoane cu interese care mai de care mai obscure sau dimpotriva mai drepte. Printre acestia a avut loc sa se strecoare si un neadaptat, mereu urmarit de esec, cel putin pina la momentul de fata, caporal in armata germana, cunoscut printre prieteni si ca Dolfie. Nu zic mai mult si  las pe cine e curios sa descopere despre cine e vorba. Multi probabil stiu deja. Avem in fata un demers bine inchegat si inţesat de detalii, cititorul avand bucuria de a descoperi oameni istorici dragi sau dimpotriva detestati in ipostaze inedite, acestia fiind nevoiti a da piept cu o avalansa usor modificata a evenimentelor.

In volumul “Babl” (2004) avem exploatate numeroase mituri, de la cele biblice pina la misterele ce au invaluit anumite crime din trecutul tenebros al Londrei, respectandu-se cat de cat intamplarile originale. Mare parte din intamplarile despre care se vorbeste in Biblie pot fi identificate in textul “Babl” in care avem trimiteri catre arca lui Noe, mitul turnului Babilonului, sau Ionas (Iona) pescarul. Urmatoarea povestire, “Descendenti” este si preferata mea din intreaga antologie, atmosfera intunecata si obscura ce se propaga si asupra eroului central, impreuna cu exploatarea reusita a mitului Sodomei si Gomorei si introducerea si altor idei si personaje originale, reusind sa ma impresioneze cu adevarat. Da, exact asta am asteptat!
“Blestem de seara cu durata nelimitata” este o alta abordare originala, in aces caz, a unei povestiri cunoscute, basmul fluierarului si a copiilor din oraselul Hameln, dar cu un final care m-a pus pe ganduri pentru ca nu i-am prins subtilitatile.
“Perle de fum insirate pe-o raza de soare” are o constructie interesanta insa nu a reusit sa ma mentina atent pina la final poate si datorita faptului ca mi s-a parut nesfarsita. Impresie data poate de pendularea permanenta intre realitate si fictiune combinata cu expunerea destinului unui singur personaj aflat intr-o neliniste si cautare permanenta.

Patru povestiri din volumul “Cifrele sunt reci, numerele`s calde” (2006) incheie antologia de scriitor, revenind la o mai veche dragoste, istoria. Ei bine, “Sub semnul lui unsprezece” ofera o frantura din viata lui Mihai Viteazul si o posibila explicatie, partial mistica, pentru moartea sa. Povestire ce mi-a adus aminte in mod inevitabil, mai ales in momentul in care banul Craiovei este prins si adus la Curtea Domneasca, de volumele de Povestiri Istorice ( si am impresia ca era si o imagine in care se reda prinderea lui) pe care le rasfoiam cu ardoare copil fiind. “Barfe inainte de lupta” ne introduce in lumea revolutiei franceze in momentele in care avocatul Robespierre si ghilotina faceau un adevarat prapad printre nobilime si cei considerati tradatori, aceste condamnari avand radacini si motive mult mai subtile in viziunea scriitorului. “Cifrele sunt reci numerele-s calde” pare un omagiu adus operei lui Lovecraft, Necronomiconul lui Abdul Alhazred canalizand atentia personajelor si dictand actiunile singeroase ale acestora. “Ziua referendumului” abordeaza pe un ton usor ironic si usor amuzant pregatirile ce preced o zi de votare, cu accent pe aspiratiile si nazuintele fiecarei clase sociale. Avem prezentate toate punctele de vedere, de la somerul permanent, imigrantul venit sa munceasca, legal sau nu, si pina la reprezentantii clasei instarite, fiecare visand la o cu totul alta schimbare. Un text antrenant la care probabil multa lume nu va ramane rece.

Nu am mentionat la inceput dar cartea este deschisa de o introducere a renumitului scriitor Sebastian A. Corn, ce mai ofera o mostra din viata si mediul in care se perinda scriitorii romani de fantastic. Totodata mai avem o serie de citate ale unor alte personalitati celebre in spatiu fantastic mioritic, Liviu Radu fiind vazut ca un scriitor al carui talent imbina in mod remarcabil grotescul spectaculos al suprafetelor cu un plan al ideilor de calitate (Mircea Oprita, Anticipatia Romaneasca) sau cea mai mare calitate a lui Liviu Radu este, fara indoiala, stiinta de a inventa povesti si de a le spune (Michael Haulica – Observator cultural ) cu care nu pot decat sa fiu de acord. Mai recomanda opera lui Liviu Radu, Dan Silviu Boerescu, Costi Gurgu, Györfi-Déak György, Radu Pavel Gheo sau Catalin Badea-Gheracostea. Marturisesc ca pina acum nu am mai avut contact cu opera scriitorului Liviu Radu din motive obiective, insa cred ca momentul de fata a fost unul prielnic, dupa ce am reusit sa strabat antologii si povestiri straine, avand acum si o punte de legatura si de comparatie mult mai clara. Lucru inevitabil nu-i asa? Per total, in opinia mea, avem parte de multe idei bune, nu neaparat impresionante, dar cu o constructie reusita. Dupa recenzia de pe blogul “teroristei” LuciaT ma asteptam la o lectura un pic mai cenusie ca si expunere si mai plictisitoare, insa trebuie sa recunosc ca povestirile au un anumit timbru local, cu stimuli foarte diferiti pentru fiecare persoana in parte. Chiar sunt curios ce impresie a lasat sau va lasa celor mai tineri, pentru ca din cate se observa scriitorii, criticii literari, editorii romani si cei cu cateva primaveri in plus fata de noi au numai cuvinte de lauda pentru scrierile lui Liviu Radu.

Cateva date despre scriitor preluate din fisa de la finalul antologiei.
Nascut la 20 noiembrie 1848 in Bucuresti. A debutat cu povestirea “Faţa reala a planetei Marte” in revista Quasar nr.5/1992. A publicat proza scurta, romane, recenzii, eseuri. Are la activ traduceri a nu mai putin de 40 de carti(!!!). A fost recompensat cu numeroase premii, cel mai prestigios find cel al Conventiei Europene de Sf din 2000 (Gdansk, Polonia).

Volume publicate :
Trip-Tic (Ed. Dacia, 1999); Spre Ierusalim (Ed. Allfa, 2000); Constanţa 1919 (Ed. ProLogos, 2000); Opţiunea (Pygmalion, 2004); Spaime (Pygmalion, 2004); Babl (Ed. Diasfera, 2004); Cifrele sunt reci, numerele-s calde (Ed. Diasfera, 2006), Waldemar (Tritonic, 2007), Blocul câş (Tritonic, 2008), Povestiri fantastice (Millennium Press, 2008). ( volume pe care le-am adaugat si pe wiki sf , proiectul celor de la Nemira)

Prezent si in volumele colective:
Nemira ’96; Plaja nudistilor (1999);
Don Quijote, prostituata şi alte personaje (2000);
Timpul eroilor (Ed. Media-tech, 2001);
România SF 2001 (Ed. ProLogos, 2001);
Alte lumi, alte legende (Ed. Media-tech, 2002);
AtelierKult: povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2005).

Scriitorul Costi Gurgu a avut bunavointa de a ne oferi textul povestirii “Minunata Caoara” spre a-l posta pe blog. Ii multumim din suflet si va invitam la lectura.

Eu cred ca si aceasta povestire confirma imaginatia debordanta pe care o poseda si capacitatea de a jongla credibil cu mai multe forme ale fantasticului. Chiar sunt curios ce impresie o sa va lase si voua.

Bio:

Romane

Retetarium (Tritonic, 2006)

Colectie de povestiri

Ciuma de Sticla (ProLogos, 2001)

Antologii editate

Vremea Demonilor (Omnibooks, 2001),

Cronicile Singelui (ProLogos, 2002)

Radharc  (Millenium, 2005)

A cistigat 21 de premii  printre care Marele Premiu la Colocviul National de Science Fiction de la Calarasi pentru povestirea “Ciuma de Sticla”, premiul Uniunii Scriitorilor, Alexandru Odobescu, pentru debut in volum, pentru “Ciuma de Sticla” si locul II la premiile Vladimir Colin, pentru acelasi volum. Locul II la premiile Nemira si premiul Atelierului Kult pentru “Retetarium”, precum si premiul Conventiei Nationale de SF&F pentru nuvela “Copiii Domnului”, publicata prima oara in antologia “Vremea Demonilor”. Cu “Retetarium” a cistigat si premiul Vladimir Colin in 2008.

Click aici pentru povestire sau o mai puteti gasi si la paginile de sus.

Antologia de povestiri strabate intreaga lume, din indepartatul Orientul pina-n exotica Africa a triburilor de pigmei, din Londra anilor `20 si pina la America colonistilor dinainte de secolul XX, inspirandu-se din multe dintre miturile locale, temerile stravechi ale omenirii si nu numai. Din cate se spune multe din povestirile lui White au ca sursa de inspiratie si cosmarurile ce-l bintuiau pe acesta. Avem blesteme, pigmei si samani africani, vampiri si creaturi fantastice inspirate din folclorul unor diverse tari, spectre ale mortii, urme ale existentei vietii de dincolo, ce le regasim in cotidianul de zi cu zi, sau pur si simplu fenomene inexplicabile.

Povestile nu sunt menite sa socheze, ci mai degraba sa atraga atentia, sa te puna pe ginduri si sa-ti sadeasca in suflet indoiala ca multe dintre fenomenele expuse de scriitor se pot intampla si in realitate. Exista anumite doze de suspans insa bine gestionate, imaginile nu sunt niciodata macabre, parand a fi construite in tonuri de alb si negru, conferind mai multa substanta subiectului abordat. A fost interesant sa-mi fac o idee despre modul in care vedea o persoana de la inceputul secolului douazeci multe situatii inexplicabile atunci, dar si acum, chiar daca-n zilele noastre acestea sunt banalizate, cultivate si raspandite de televiziune si romanele de inspiratie fantastica.

Majoritatea textelor antologiei sunt de scurta intindere asigurand o lectura placuta si antrenanta. In mod cert nu este o carte pentru cei care-si doresc si cauta explicatii la toate fenomenele si situatiile ciudate, cam toate povestirile incheindu-se in note induse de tulburare si incertitudine. Sincer ma asteptam la ceva mai intunecat, mai sumbru, in stilul lui H.P.Lovecraft, insa abordarea lui E. Lucas White este mult mai temporizata, fara sperieturi prea mari, fara peisaje macabre, lipsind chiar si acea nota de anxietate specifica, des intalnita in textul lui H.P.Lovecraft.

Per total mi-au placut foarte mult textele scriitorului al carui principal merit este ca a reusit sa ma trezeasca din letargia ce ma cuprinsese zilele astea, dovedindu-mi ca fantasticul are radacini mult mai numeroase si mai indepartate in timp decat ar putea presupune cineva.

In ceea ce priveste strategia aleasa de editura nu pot decat sa constat cu tristete ca pretul ridicat al cartilor din seria propusa de Leda, nu poate fi justificat de ambalajul bine realizat, contand mult si numele scriitorului, notorietatea lui. Ma intreb cati dintre voi au auzit de el, pina acum? Si, tinand cont de vechimea scriitorilor inclusi in colectie, poate se merita un pret moderat de lansare pe piata. Nu judec pe nimeni insa de ce sa dau aproape 20 lei pe o carte, cand, daca ma chinui un pic pot gasi cartile scriitorilor de copiat legal de pe internet, cu anumite exceptii desigur. Si am gindit bine din moment ce am luat destul din colectie la pretul fantastic de 5 lei. Sunt curios daca va mai aparea ceva in viitor in colectia “Galeria fantastica“. A auzit cineva vreun zvon?

Antologia incepe in forta cu Oana Frantz si “Eu si un caine” ce te prinde rapid, si prin usurinta comunicarii ideilor te conecteaza cu naturalete in universul semirobotizat imaginat de aceasta. In “Ispitirea calugarului Chapta“, Liviu Radu continua in acelasi ton, insa de aceasta data cu o povestire plasata intr-o lume a zilele noastre si cu un subiect, actual chiar si la momentul de fata, subiect exploziv la propriu si la figurat. “Soiurile de peste” a lui Florin Pitea nu m-au prins in mod special, mai ales datorita limbajul folosit, insa trebuie sa recunosc ca finalul este bine lucrat si gandit. Paul Tudor in “Modelul” construieste una dintre cele mai consistente lumi din antologie, cei drept a si folosit mai mult spatiu decat restul, imbinand elemente usor erotice, indeajuns cat sa nu devina suparatoare, cu o intriga destul de originala si un final pe masura. Eduard Pandele aproape nici nu-l simti cand trece pe linga tine cu “Privindu-l murind“, una dintre cele mai scurte povestiri ale antologiei, insa numai bine te pregateste pentru “Ultima versiune” a lui Silviu Genescu, ce combina cu dexteritate elementele de cibernetica cu teoriile lui Stephen Hawking despre timp, urmarind soarta si reactiile unui asemenea calator temporal confruntat cu o problema neasteptata.

Daca pina acum au predominat subiecte presarate de elemente futuristice, gen roboti, androizi, computere evoluate, creionandu-se lumi cu radacini puternice in curentul cyberpunk, registrul se schimba venind si randul povestirilor fantastice prin Catalin Sandu aflat “In cautarea zborului” si Bogdan-Tudor Bucheru cu “Iroquis“. “In cautarea zborului” accentueaza discriminarea la care sunt supuse deseori persoanele cu anumite handicapuri si destinul tragic pe care il pot avea uneori cind societatea nu le intelege nevoile si unicitatea.Iroquis introduce cititorul intr-o lume a cautatorilor de aur si comori dispusi la orice pentru a-si atinge visul de inavutire, localizata geografic in zona Montreal-ului si temporal in perioada in care povestile vracilor indienii inca mai puteau fi crezute. “Cyclone” de Bogdan Gheorghiu revine in acelasi univers cibernetic, asemanator celui construit de William Gibson, cu mesageri de date copiate pe softuri neuronale, insa modul de expunere ales, nu stiu daca este cel mai fericit, cu o predominanta a propozitiilor si ideilor de constructie foarte scurta. Dupa Ben Ami, ce schiteaza o povestire scurta in care nu avem ocazia sa ne convingem cu adevarat de talentul sau, suntem introdusi in universul “Femeii de succes” a Roxanei Brînceanu, o poveste cu cap si coada, ce analizeaza aspectele emotionale ale unei femei ce a reusit in viata prin munca neintrerupta, intr-o societate viitoare. Despre Marian Coman am mai vorbit recent, scrierea “Sevăn” e reusita si intriganta, te atrage prin necunoscutele ei, insa nu stiu cat de inspirata este prezenta sa aici, ea fiind de fapt punctul final al cartii “Nopti albe, Zile negre“, avandu-se in vedere ca poate restul cititorilor nu o vor intelege cu adevarat daca nu au citit cartea. Cartea se incheie cu “Vremea zapuselii” a lui Michael Haulica, ce apare sub forma unui tribut inchinat lui William Gibson atat prin subiectul abordat cat si prin numele personajelor.

Tragand linie, avem in fata o antologie bine construita cu texte atragatoare si elaborate cu migala, ce familiarizeaza cititorii romani cu scrierile de ordin science fiction si fantasy ale scriitorilor autohtoni. Procentajul povestirilor reusite fiind de peste 85% cred ca putem conchide cu usurinta succesul antologiei si situatia in care nimeni nu va regreta ca o are in biblioteca sa. Trebuie, de asemenea, sa mai precizez ca, daca pina acum aveam o serie de reticente fata de scriitorii romani, lecturile din ultima vreme mi-au deschis o lume complet noua, si au reusit performanta de a nu ma dezamagi pina la momentul de fata. Vom vedea in continuare ce va mai fi.

Pentru cei care nu stiau, Marian Coman are un trecut plin de reusite, in masura in care le putem numi asa, in domeniul literar debutand intr-un supliment al ziarului Evenimentul de Iasi ( pe vremea cand era, este vorba de Supernova) inca din anul 1995. Notabile sunt aparitiile din “Romania SF 2001” (editura Prologos, 2001), “Quasar 001″ (Media –Tech, 2001, acest James Bond al sf-ului iesean, doar ca de aceasta data fara alte sequel-uri), si articolele din revistele electronice “Noesis” si “Liternet” in anul 2002, si “Alte lumi, Alte legende” (Media- Tech, 2002), si a continuat cu “AtelierKult: Povestiri fantastice” (Ed. Millennium Press, 2005), “Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri” (Ed. Tritonic, 2006) şi “Millennium Est” (Ed. Millennium Press, 2007). Aparitiile cele mai recent ar fi, “Nopti albe, zile negre” in 2005, cartea de fata, pentru care a si primit “Premiul Kult” in 2006, “Testamentul de Ciocolata” in 2007 si “Teoria flegmei. Apel la mitocănie” in 2008, toate la Editura Tritonic. De mentionat ar mai fi ca a mai primit si “Premiul de incurajare” al “Conventiei Europene de Science-Fiction Eurocon 2006“, ce s-a tinut la Kiev, in Ucraina.

Pentru mine nu ar fi chiar primul meu contact cu scrierile lui Coman, recent a fost publicata electronic pe site-ul revistei Nautilus, povestirea “Usa de la baie“, in limba engleza, in care suspansul si necunoscutul se imbina intr-un mod destul de fericit, obtinandu-se o atmosfera apasatoare, ce, in opinia mea a ramas, one of the best, so far. “Aventura” lecturarii “Nopti albe, zile negre” nu a inceput prea bine, de fapt, mare deranj nu a fost dar se merita amintit cand dintr-o carte lipseste o pagina de la Cuvantul inainte semnat de Michael Haulica ( pisici nu am, de fapt nu personale, si postasu` nu cred ca era chiar asa de indragostit de carte incat sa-mi fure pagina). Trecem peste.

Din cate am observat de-a lungul lecturii, scriitorul poate gasi surse de inspiratie in orice situatie, in orice fapt neinsemnat al cotidianului romanesc. De la pacienti din spitale psihiatrice, taranii puternic inradacinati in rutina satului, prieteni vechi din studentie, biciclete demonice, spirite din baie, personaje desprinse din universul cyberpunk avem conturata o lume stranie ce prin actiunile si trairile actorilor te pune pe ginduri. Meritul scriitorului Marian Coman este ca in cateva cuvinte reuseste sa creioneze lumi si situatii mai mult decat credibile, populate de personaje ale caror zbucium interior si nazuinte sunt puse in prim plan. Mi-a ramas in minte povestea cu mosul senil pe care-l compara copii mereu cu omul gogoasa, al carui sfarsit se ridica la inaltimea nebuniilor ce-l chinuie pe saracul om, in acelasi timp Degetele ( pe care o si puteti citi online) proiectandu-ma direct in lumea copilariei mele intr-un univers demult uitat. Stiinta scriitorului sta in viziunea de a construi povesti avand ca surse de inspiratie un fapt concret o situatie, un eveniment, neincercand sa sparga tipare sau sa ne impuna un stil literar vizionar lipsit de esenta, totul fiind imbracat in imagini bine cladite.

Acum, am mai cautat si alte pareri si am vazut ca nu toata lumea a inghitit cartea si unii au capitulat dupa primele pagini. Intradevar constructia capitolelor, impropriu spus capitole, e un pic mai deosebita, exista unele insemnari, gen mici interludii in care sunt prefatate sau nu evenimentele din povestile ce urmeaza, insa este important sa ajungi pina la final pentru a intelege legatura si a observa intreaga panorama. Din punctul meu de vedere a fost o carte buna care nu a avut timpul sa ma plictiseasca si nici nu mi-a trezit imboldul de a o lasa din mina, punctul de atractie fiind, recunosc, invelisul de supranatural si fantasy prezent la discretie. Insa, dupa cum spunea un mare filosof, De gustibus et coloribus, non disputandum, opiniile putand diferi de la o persoana la alta.