Archive

Posts Tagged ‘Orbit books’

Castigatorii 2011 British Fantasy Awards

October 4th, 2011 1 comment

BEST NOVEL (AUGUST DERLETH FANTASY AWARD): Demon Dance de Sam Stone (The House of Murky Depths)
BEST NOVELLA: “Humpty’s Bones” de Simon Clark (Telos)
BEST SHORT STORY: “Fool’s Gold” de Sam Stone (The Bitten Word editat de Ian Whates/ NewCon Press)
BEST COLLECTION: Full Dark, No Stars de Stephen King (Hodder & Stoughton)
BEST ANTHOLOGY: Back from the Dead: The Legacy of the Pan Book of Horror Stories editata de Johnny Mains (Noose & Gibbet)
BEST NON-FICTION: Altered Visions: The Art of Vincent Chong (Telos)
BEST ARTIST: Vincent Chong
BEST SMALL PRESS: Telos Publishing
BEST MAGAZINE/PERIODICAL: Black Static (Andy Cox (ed.)/TTA Press)
 BEST COMIC/GRAPHIC NOVEL: At the Mountains of Madness de Ian Culbard (Self Made Hero)
BEST FILM: Inception (Christopher Nolan/Syncopy Films)
BEST TELEVISION: Sherlock (Steven Moffat/BBC)
KARL EDWARD WAGNER SPECIAL AWARD: Terry Pratchett
 SYDNEY J. BOUNDS AWARD FOR BEST NEWCOMER: Robert Jackson Bennett, pentru Mr. Shivers (Orbit Books)

The way of shadows – Brent Weeks

December 29th, 2009 15 comments

Library Dad says it’s “a great book that gives the reader a great mix of action, adventure, love, treachery, twists, and turns.”

eat.sleep.geek says “I could not put it down…a resounding success.”

Fantasy Debut calls it “an exceptional debut novel…. The pace is fast, the secondary characters of which there are many, are as well written as the mains, the plot twists are delightful…”

Wannabe Writer says, “I was soon hooked. It’s exciting, full of action but interesting characters too, the world is wonderfully realised, the use of magic imaginative, the fight scenes thrilling…”

Fantasy Book Critic puts the Night Angel Trilogy in its Best Books of 2008, saying, “as a whole it’s the best debut trilogy since Joe Abercrombie’s the First Law.”

way of the shadowDe obicei citatele le pun la finele articolului, insa de data asta am preferat sa incep cu cateva dintre ele pentru a sublinia entuziasmul si exaltarea ce s-a instaurat odata cu aparitia primului volum, The way of  shadows din  trilogia lui Brent Weeks, The Night Angel. Tocmai aceasta atitudine pozitiva fata de volumul de fata aparut la Orbit books in 2008, care reprezinta de fapt si debutul autorului pe piata fantasy, m-a convins sa cercetez romanul.

Cu cateva aspecte despre care vorbesc cei de mai sus sunt si eu de acord. Cartea musteste de actiune, twist-uri ale plotului si personaje cu un trecut surpriza, sangele curge din abundenta si ne lovim la tot pasul de crime si intrigi planuite atent si cu finete. Adaug ca eu am citit varianta electronica cu nu mai putin de 900 de pagini la primul nivel de vizualizare al Sony-ului (cel mai mic si mai compact), aceasta beneficiind de cateva pagini bune de multumiri ale autorului, un interviu destul de lung si un capitol introductiv din volumul urmator.

Povestea este simpla, dar cu multiple ramificatii in acelasi timp. Ea se desfasoara, cu mici exceptii, in orasul Cenaria, capitala statului Cenaria, din lumea Midcyru. Azoth este un baiat orfan membru al ghildei Black Dragon dintr-un cartier rau famat al orasului de mai sus. Violenta excesiva la care este martor si cu  care el insusi trebuie sa se confrunte il motiveaza sa-si doreasca sa devina un wetboy. Wetboy-ii sunt o clasa aparte de asasini de care tuturor le este frica pentru ca sunt maestri ai crimei si ai intunericului in acelasi timp. Normal ca acestia poseda foarte multe cunostinte nu numai in ceea ce priveste armele de lupta, dar si otravurile, deghizarea, magia, si tot ce este necesar pentru a fi o masina de ucis eficienta.Si in plus cam toti sunt posesori ai unui Talent care le amplifica abilitatile si puterile cu mult deasupra rezistentei umane.

Durzo Blint, cel mai renumit si mai titrat dintre acesti asasini este un personaj intr-adevar complex, mai uman decat pare la prima vedere, ce si-a incalcat propriile reguli (sa nu te indragostesti niciodata) si a platit pentru acest lucru cu varf si indesat. Blint deseori face servicii celui mai puternic consiliu al lumii interlope din Cenari, Sa’kagé-ul, cel mai important jucator din economia Cenariei (era de asteptat, nu!?) si, aproape, singurul obstacol in calea invaziei armatei Godking-ului din Khalidor. Azoth reuseste pina la urma sa-l convinga pe Blint ca merita sa devina ucenicul sau pentru a se transforma ulterior, dupa ani de antrenament in Kylar, The night angel. Read more…

Blood of elves – Andrzej Sapkowski

August 17th, 2009 5 comments

Blood of ElvesAndrzej Sapkowski, nascut in 1948, este unul dintre cei mai importanti scriitori polonezi de science fiction ai ultimelor decenii. Povestirea “The Witcher” (Wiedźmin), a fost publicata pentru prima oara in Fantastyka, in 1986, devenind in scurt timp un succes national. Cartile lui Sapkowski au fost traduse in numeroase limbi cum ar fi ceha, lituaniana, rusa, germana, spaniola, franceza, ucrainiana si portugheza. Insa consacrarea a venit odata cu lansarea jocului “The witcher” de catre un studiou polonez si cu editia in engleza a volumul “The Last Wish” (Gollancz, 2007) in care sunt cuprinse 7 povestiri. Ceea ce impresioneaza la o prima vedere este ca varianta in limba poloneza a volumului “The Last Wish” a aparut pentru prima oara in 1993(!). Iata ca a trebuit sa treaca mai bine de 13 ani pentru ca acesta sa reuseasca sa patrunda pe piata vorbitorilor de limba engleza si nu numai. Seria “The witcher” cuprinde nu mai putin de 3 volume de povestiri si 5 romane.

Scriitorul se poate mandri si cu castigarea a nu mai putin de 5 premii Zajdel (“Janusz A. Zajdel Award” oferit in fiecare an de catre fandomul polonez incepand cu 1984 si pina in prezent !!!). Este vorba de trei distincii pentru povestirile “Mniejsze zło” (Lesser Evil) (1990), “Miecz przeznaczenia” (Sword of Destiny) (1992) si “W leju po bombie” (In a Bomb Crater) (1993), si doua pentru romane “Krew elfów” (Blood of Elves) (1994) si “Narrenturm” (2002). A mai fost distins cu premiul spaniol Ignotus , pentru cea mai buna antologie, “The Last Wish“, in 2003, si pentru cea mai buna povestire straina, “Muzykanci” (The Musicians),  in acelasi an.

Desi nu ma dau in laturi din a lectura volumele la PC (“The Hallowed Hunt” intrand in aceasta categorie) si nu-mi face neaparat o deosebita placere, totusi de aceasta data m-am putut delecta cu varianta paperback aparuta la cei de la Orbit in 2009, volum care, dupa cum stiti, a castigat premiul David Gemmel pentru cel mai bun roman fantasy din 2009. De altfel si acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa comand cartea.

Blood the Elves” isi are povestea plasata intr-o lume in care oamenii traiesc alaturi de dwarfi, gnomi, haflingi, elfi si alte specii fantastice. Daca la inceput taramul era controlat de elfi, la un moment dat si-a facut aparitia rasa umana care nu a intaziat sa-si manifeste fatis intentiile mai mult decat expansioniste. Majoritatea elfilor s-au retras din calea oamenilor, sperand ca aceastia nu vor sta prin zona pina cind se vor intoarce ei. Doar ca acestia au fost subestimati si si-au construit in tihna incet-incet regate intinse, civilizatia umana prosperand in mod evident. Insa timpurile s-au cam schimbat si tensiunile au inceput sa se amplifice tot mai mult intre rase.

Romanul debuteaza cu un fragment in care sunt surprinse imagini dintr-o batalie singeroasa contra enigmaticilor Nilfgaardieni si in urma careia Witcher-ul Geralt de Rivia, prototipul asasinului perfect, se procopseste cu fata imparatesei regatului, tocmai trecut prin foc si sabie de Nilfgaardieni. Desi chiar nu este genul de persoana responsabila si prin prisma ocupatiei sale, Geralt o ia sub aripa lui pe fata si o ascunde de cei ce urmareau sa puna mina pe ea. De fapt, ceea ce nu stie el este ca fata are anumite puteri magice si, dupa cum suntem avertizati, in ea sta puterea de a schimba lumea – in bine sau in rau. Pe masura ce anii trec si amenintarea unui nou razboi bate la usa, vanatoarea pentru a o captura pe copila se inteteste, insa dupa cum stiu si urmaritorii sai (dar se incapatineaza sa nu tina seama), Geralt de Rivia nu este genul de persoana care sa accepte vreodata infrangerea.

Read more…