Cititor SF

Editorial:
DESPRE PROFESIONALISM – Horia Nicola Ursu

Ficţiuni:
UNDE RADIO – Michael Swanwick – Premiul World Fantasy 1996
ÎNGERI ŞI MOLII – Costi Gurgu
JOC ÎN DOI – Nicola Griffith – nominalizare Hugo 2010
CUMANIA 2010 – Marian Truţă
SLUJESC ZEULUI CÎINE – Ştefana Cristina Czeller
VÎNĂTOAREA DE SFINCŞI – Florin Pîtea

Viitorul anterior:
IANUS BIFRONS – Mircea Opriţă
ALFRED BESTER – Graham Sleight

Dosar Lucius Shepard:
„BIG FUCKING DRAGON” – un interviu în exclusivitate cu Lucius Shepard
DOAR PARŢIAL AICI – Lucius Shepard

Zeitgeist:
LITERATURĂ DE FURAT – Cory Doctorow
AFACEREA CLEVE CARTMILL – Robert Silverberg

Am fost surprins si fericit in acelasi timp, sa aflu ca “The Transformation of Martin Lake” face parte din volumul de povestiri fantasy “City of Saints and Madmen: The Book of Ambergris” a lui Jeff Vandermeer alaturi de inca alte trei titluri “Dradin, In Love“, “An Early History of Ambergris” si “The Strange Case of X” , pentru ca apoi in editia a doua sa se mai adauge si alte cateva. Povestea de fata a fost nominalizata in anul 2000 la British Fantasy Award, sectiunea Best Short Fiction, si, in acelasi an a fost recompensata cu World Fantasy, Best Novella .

Avand in vedere ca Veniss Underground mi-a placut foarte mult, asteptarile mele au fost destul de ridicate. Nu mi-au fost chiar inselate insa nu am mai simtit aceeasi forta si atractie, ce m-au tinut cu sufletul la gura pe cind citeam Veniss-ul. Lumea creionata este de asemenea deosebita, insa de aceasta data accentul se pune mai mult pe trairile si zbuciumul interior a lui Martin Lake bantuit de banalitatea operei sale si incapacitea de a se afirma pe plan artistic. Totodata apare de multe ori, insistent si obsesiv, in mintea personajului, imaginea tatalui ce-i planuia un cu totul alt drum in viata si nu a fost niciodata de acord cu alegerea acestuia. Textul este presarat cu mici intreruperi, in care diverse personaje isi expun parerile despre opera artistului Lake, evidentiindu-se, in principal, de-a lungul intregii povestiri, transformarea operei sale in una geniala si apreciata de public si critici deopotriva. Aceasta metamorfoza este declansata de confruntarea artistului cu un eveniment teribil, ce-i marcheaza existenta, si in mod evident si surprinzator, si clarviziunea fortei sale creatoare. De remarcat, ca aceeasi intimplare nefasta prin care trece artistul, contribuie si la impacarea cu demonii sai interiori, canalizandu-l spre a-si expune si a-si impartasi experientele cu lumea din Ambergris.

Nicola Griffith in “Yaguar” urmareste reactiile unei femei ajunsa in mediul luxuriant si miraculous al junglei nevoita a se confrunta cu realitati de necrezut. Dupa ce a fugit o intreaga viata de responsabilitati descopera dragostea unde nu se astepta si se alege cu un cadou nepretuit. M-a surprins si m-a pus pe ginduri, prezenta aceluiasi oras, Ambergris, enuntat la un moment dat, despre care vorbeste si Vandermeer in povestirea de mai sus. De remarcat si firmatia scriitoarei ca denumirea jaguarului vine de la cuvantul sud-american Yaguara ce desemneaza un animal salbatic ce-si ucide prada dintr-o singura lovitura. Si mai interesant, in continuare, spune ca el are cea mai puternica muscatura dintre toti pradatorii terestri (pag.99,jos). Am scormonit pe net si am gasit un studiu ce ii da dreptate intr-o anumita masura; din ce am vazut dintre pradatorii terestri leopardul patat are de asemenea un coeficient asemanator de forta in muscatura, comparativ cu greutatea sa, la egalitate cu leopardul. Interesant ar mai fi ca diavolul Tasmanian pe categoria lui de dimensiune are cea mai puternica muscatura. Aveti aici studiul daca sunteti curiosi.

Urmeaza, Marian Coman, ce, nici el nu da gres cu “Testamentul de ciocolata”, lasandu-mi iar, dupa “Nopti albe,Zile negre“, o impresie buna, prin modul in care a reusit sa inveleasca dramele si inocenta copilariei intr-un ambalaj patrunzator si usor de digerat. Si de aceasta data, la fel ca in Yaguar, nu totul este ceea ce pare, copii abuzati psihic si uneori fizic reusesc sa-si gaseasca refugiul intr-o lumea miraculoasa unde totul este posibil, si orice bariera sau impediment poate fi evitat sau deposit cu usurinta. Cuvintele isi gasesc locul in mod natural curgand cu usurinta sub penelul scriitorului Coman, ce-mi confirma cu fiecare ocazie talentul de care da dovada.

Despre “Maldoror in lumea larga “a scriitoarea K.J.Bishop, povestirea ce incheie antologia, nu as putea spune prea mult. Mi s-a parut un pic incalcita si greoaie, si, tinand cont ca nu ma numar printre fani, nu o sa insist, desi eu mi-am dat silinta.

Pina la urma este normal ca dintr-o antologie de mai multe povestiri, una -doua sa nu te prinda ca celelalte, lucru probat pe pielea mea si la alte culegeri de texte, ale caror recenzii sunt postate si aici. As avea si o recomandare de facut, cei care nu au citit, inca, nimic de Jeff Vandermeer, le-as sugera sa inceapa cu povestirea de fata si abia apoi sa continue cu Veniss Underground, si de ce nu, antologia New Weird pe care a coordonat-o, pentru a putea observa cu usurinta adevaratul progres pe care l-a facut Vandermeer in scrierile sale, si nu numai.

“Rîul linistit” a fost publicat pentru prima oara in anul 1995. Acesta este al doilea roman al scriitoarei, premiat in 1996 cu Nebula Award, avand printre contracandidati nume ca Neal Stephenson cu “The Diamond Age” sau Robert J. Sawyer cu “Starplex“. La noi a fost publicat de editura Millennnium Press in anul 2005, fiind, din cate am inteles, prima traducere majora a doamnei Roxana Brînceanu.

Romanul ne introduce intr-o lume a viitorului in care se acorda o atentie deosebita etapelor de purificare a apei, piata fiind dominata de companii gigant, ce invart sume uriase de bani si detin uzine de purificare a apei si lucrari pe acest domeniu in multe zone fierbinti ale globului. Actiunea are un fir principal ce urmareste prezentul si surprinde intamplarile eroinei, de-a lungul caruia alterneaza calupuri de imagini si alte evenimente din copilaria si perioada adolescentei cu necunoscutele si neimplinirile caracteristice, pentru a intregi peisajul intrigii si a oferi motivatiile si actiunile ce determina comportamentul acesteia.De fapt, in spatele imaginii schitate dominate de elementele specifice purificarii apei pe care autoarea le descrie cu lux de amanunte, trecand in revista destul de detaliat modul de curatare al pinzelor freatice, caracteristicile si lupta cu bacteriile, virusii, algele sau alti compusi organici, stau incercarile unei tinere de a scapa de statura sa sociala si de a reusi in viata prin fortele proprii dar si de a evita confruntarea directa cu demonii trecutului si povara propriului nume. Peisajele si imaginile generate de autoare sunt destul de reusite imbinand fericit elementele tehnologice de ultima generatie cu notiunile specifice bioremedierii si pastrarii calitatii apelor freatice si a celei potabile, supuse pericolului continuu de atacuri din partea diversilor agenti mutageni ce se pot forma ca urmare a reactiilor chimice intre substante, si nu numai.

Daca ar fi de reprosat ceva, as spune ca inceputul este mai greoi pina te acomodezi cu multiplele planurile puse pe tava de scriitoare iar uneori peisajele, actiunile, obiectele vii sau neinsufletite sunt descrise intr-o abundenta de detalii ce nu m-au incantat in mod deosebit, stilul aducandu-mi aminte de K.J.Bishop. Sunt un om ce-i place actiunea, si, din fericire, desi nu este un ritm frenetic, ea exista, intretinuta prin oferirea periodica a cate unei piese din puzzle-ul intrigii. Aceasta la rindul ei este bine construita, cu un final neasteptat, in ciuda presupunerilor mele pe baza evolutiei pina la momentul respectiv, reusind sa ma surprinda. Lore van de Oest, pionul principal, este dezvoltata si prezentata intr-o maniera asa de convingatoare incat de multe ori simti ca traiesti alaturi de ea si-i impartasesti durerile si necazurile ce-i bantuie existenta. Cartea este presarata cu descrieri si scene mai fierbinti, inlantuite cu bun gust si schitate, atat cat sa nu se transforme in cu totul alt tip de roman. Mi-a placut si calitatea hartiei pe care este tiparita cartea, in ciuda scrisului de font mai mic nu am intampinat mari probleme la identificare a literelor. Coperta mi se pare si ea una reusita, desi initial, am crezut ca am in fata o inlantuire de linii si nuante fara un sens anume, la o analiza mai atenta am observat contextul real al imaginii.

Din ce imi pot da seama cred ca avem in fata un roman al carui premiu Nebula este meritat din plin. Atmosfera obtinuta, imaginile prezentate, personajele ce interactioneaza, totul este creionat atent, cu rabdare, degajand un aer de un realism debordant. Desi multi au etichetat-o ca apartinand ramurii sf-ului cu nuante de lesbianism (ati citit bine!) castigand si un premiu pe acest segment, cred ca reuseste pe deplin sa-si depaseasca din toate punctele de vedere aceasta conditie si incadrarea un pic malitioasa, dandu-le peste nas tuturor carcotasilor. Cartea poate fi comandata de pe site-ul editurii Millennium Press, aflat momentan intr-un proces de facelifting.