Cei de la editura Nemira se pare ca s-au hotarat sa nu treaca nici-o luna fara vreo promotie asa ca au lansat actiunea “La limita suspansului“. Astfel toate cărţile din colecţia Suspans, exceptand ultimele patru noutati vor putea fi achizitionate in perioada 9-23 martie cu 35% reducere. Iar cine scrie despre o carte din colectia de mai sus primeste o alta in dar din partea editurii dupa conditiile de aici.

A fost updatat si continutul revistei Nautilus cu partea a doua din romanul lui Ciprian Mitoceanu, Amendamentul Dawson. Si mai nou are parte si de o coperta, care apropo, arata intr-un mare stil. Voi ce ziceti?!

De la Millennium Press avem antologia NEW WEIRD cu o reducere de 25%, la numai 30 lei (fata de 40 lei), in perioada 11-17 martie.

A iesit pe piata si revista Helion, numerele 1-2/2009 pe care am adaugat-o deja la aparitii. Probabil comanda se poate face pe adresa office@editurabastion.ro.

***

Cei de la Tor.com au mai dat la liber un roman. Este vorba de Spiritwalk (1992) a lui Charles de Lint, continuarea romanului Moonheart. Cel de-al doilea volum poate fi citit separat fara nicio grija avand in comun cu primul doar unele personaje si mediul in care se petrece intreaga actiune. Se pare ca publisher-ul s-a hotarat deja in privinta unei reeditari ce va aparea la mijlocul lui 2010.

***

Hyperion Books a dat publicitatii coperta care va insoti volumul cu numarul 6 din seria “Hitchhiker’s Guide to the Galaxy” publicata la noi de catre Nemira. Cartea se va numi “And Another Thing…”, si va fi scrisa de creatorul lui Artemis Fowl, scriitorul Eoin Colfer.

***

Editorul John Joseph Adams a prezentat si el coperta urmatoarei antologii ce o are in lucru, intitulata Federations. Antologia cuprinde povestiri plasate in viitorul galactic al omenirii, cu accent asupra implicatiilor sociale/religioase/tehnologice/de mediu pe care le presupune viata intr-o asemenea societate cu o intindere foarte vasta.

Din cuprins, printre altii,  putem aminti :

Mazer in Prison | Orson Scott Card (reprint)
Life-Suspension | L. E. Modesitt, Jr.
Aftermaths | Lois McMaster Bujold (reprint)
Someone is Stealing the Great Throne Rooms of the Galaxy | Harry Turtledove (reprint)
Warship | George R. R. Martin and George Guthridge (reprint)
Spirey and the Queen | Alastair Reynolds (reprint)
Pardon Our Conquest | Alan Dean Foster
Symbiont | Robert Silverberg (reprint)
The Ship Who Returned | Anne McCaffrey (reprint)
My She | Mary Rosenblum
The Shoulders of Giants | Robert J. Sawyer (reprint)
The One with the Interstellar Group Consciousnesses | James Alan Gardner

***

Jay Lake si Nick Gevers recidiveaza cu o noua antologie, Other Earths in care vor fi cuprinse cuprinse  texte ce urmaresc istorii alternative ale pamantului si va aparea la Daw in aprilie.

Dintre scriitorii alesi, avem :

“This Peaceable Land, or, The Unbearable Vision of Harriet Beacher Stowe” – Robert Charles Wilson
“The Goat Variations” – Jeff VanderMeer
“The Unblinking Eye” – Stephen Baxter
“Winterborn” – Liz Williams
“Donovan Sent Us” – Gene Wolfe
“The Holy City and Em’s Reptile Farm” – Greg van Eekhout
“The Receivers” – Alastair Reynolds
“Dog-Earred Paperback of My Life” – Lucius Shepard
“Nine Alternate Alternate Histories” – Benjamin Rosenbaum

Ideea acestui articol mi-a incoltit in cap dupa ce am citit maretul articol din New Scientist, articol in care autorul se intreaba  daca genul science fiction este pe moarte. Nu stiu de unde le tot vin ideile acestea unora. Da, nu este o chestie originala, nu este nici macar noua. Este o intrebare veche de aproape 50 de ani, care tot apare in perioadele cand economia merge prost.

In primul rand ipoteza lor de lucru este eronata. Se vehiculeaza idea ca SF-ul s-ar lua la intrecere cu stiinta, si ca, na!, stiinta a progresat asa de mult incat SF-ul este cam obsolete. Asta in priviinta lumilor sau viitorului imaginat. Cat despre SF ca literatura sau parte a literaturii, se pare ca este doar “semi-respectable”. Dar totusi sint si parti din SF in general, care par autorilor destul de selecte, si ne sint date ca exemple “Star Wars” si “Matrix”. Din pacate cam asta este la ce se gandesc cei ne-avizati cand aud de SF, Sci-Fi sau cum vreti sa-i spuneti, inclusiv cei de la New Scientist. Chestia e ca scriu despre o chestie despre care nu prea au habar…

Inca de la inceputul anilor ’60 a aparut ideea SF-ului muribund, pe fondul unei relative acalmii economice, perioada in care un mare numar de reviste de gen au disparut iar ritmul aparitiilor editoriale a scazut simtitor. Multi din autorii momentului s-au resimtit, inclusiv Robert Silverberg care a perceput fenomenul cam asa: ” un fel de mare imperiu prabusit, care a colapsat intr-o ciudata decadere provinciala”. Cred ca este elocvent faptul ca in 1961, premiul Hugo pentru cel mai bun fanzin a fost castigat de un simpozion cu titlul “Cine a omorat SF-ul?” A murit SF-ul atunci? Pai nu prea, chiar din contra. Poate selectia s-a inasprit, dar lucrarile bune au trecut, autorii talentati nu au disparut. Philip K. Dick, Poul Anderson sau Cordwainer Smith, pentru a da cateva exemple, au avut contributii importante in acea perioada. Tot atunci exponentii noului val isi faceau debutul: Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Kate Wilhelm pentru a numi cativa.

Toata treaba s-a repetat spre sfarsitul anilor ’70, o gramada de articole simandicoase sau savante explicau de ce totul s-a sfarsit pentru SF. Unii s-au panicat, gandindu-se sa treaca la mainstream. Si, iarasi, lucrari importante au aparut in acea perioada “sterila”, nume mari precum James Tiptree, Jr., Frederik Pohl, Gene Wolfe sau John Varley au avut ceva de spus. In 1991 s-a intamplat inca odata, si inca odata in 2001 (desi valurile au fost mai mici), si pe pare ca se intampla si acum. Poate se va repeta in 2021, si tot asa… Fara doar si poate, perioadele respective au avut si “victime”, asa cum probabil o sa fie si acum. Nu vreau sa dau nume, insa unii autori probabil sa o sa fie nevoiti sa-si ia si alt job pe linga scris, debuturile vor fi mai putine, publicul o sa vada ca unele premii nu sint acordate cum erau odata, etc. Cu toate acestea, cartile bune vor fi tot bune, scriitorii talentati vor scrie in continuare, si SF-ul cel muribund va fi resuscitat si de aceasta data.

Revenind la New Scientist, desi titlul pare incisiv, articolul in sine e doar barbologie, fara focus, fara directie. Mai nasol e ca si cei sase crai ai SF-ului nord american raspund cam anemic, fara convingere, poate in afara de Gibson care are totusi ceva de spus. Restul sint doar raspunsuri politicoase care nu spun nimic. Iar Margaret Atwood o face de-a dreptul lata. In acceptiunea respectivei doamne, cei care citesc SF sint doar niste adolescenti intarziati care viseaza planete cu sau fara dragoni pe ele, nave spatiale, savanti nebuni, chestii cu ochii rosii si asa mai departe. Brrrr!

Pina si recent intervievatul Alistair Rennie incurca oarecum borcanele in raspunsul  la intrebarea “vei scrie povestiri de factura science fiction?”. Oarecum incurcat, el refuza sa aiba “mai mult de cateva elemente de spatiu cosmic si stiinta” in povestirile sale, povestiri ce vor “tinde mai mult spre metafizica decat fizica”. Pai SF-ul nu se rezuma la spatiul cosmic sau fizica domnu’ Rennie. Nici macar elementele de fundal nu se rezuma la atat, chiar si un singur roman, avand mult mai multe “ingrediente” in formarea lumilor, ca sa nu mai vorbesc de partea literara.

Evident, nu iese fum fara foc. Iar focul care din cand in cand “parleste” genul, se numeste ultra-comercialism. Si din pacate, nu este vina numai lui Sci-Fi Channel, sau diverselor francize declarat comerciale gen “Star Wars”, “Star Trek” sau alte chestiuni derivate din BD (vezi invazia de filme subtirele care fac exces de efecte speciale). Este si vina unor “agenti dubli”. Poate nu stiati, dar noua serie Dune este “scrisa” la reportofon, iar schitele lui nea Frank exista doar in strategia de marketing a fiului. Orson Scott Card vrea neaparat sa aflam ce a mancat Ender la cina si cate basini a tras dupa. Sintem sufocati de mega-serii, a caror singura ratiune este sa ne determine sa scoatem banii din buzunar. Volumele incep sa se contrazica intre ele, dar nu-i bai, fanii cumpara hipnotizati. Alti autorii au devenit experti in promovare si sint implicati in tot felul de activitati pretins academice, in fond mondene, iar “operele” sint scrise in avion sau in timp ce asteapta urmatorul avion (ganditi-va ce se spune despre diverse chestii “fabricate pe vapor”). Si trebuie sa scrie mult, caci asa e modelul – anul si romanul, macar unul, dar atunci sa fie de minim 700-800 de pagini. Nu care cumva sa scrie vecinul mai mult! Poate ar fi interesant sa vedeti pe cine considera cei de la New Scientist tinere sperante ale genului. Eu am fost impresionat, dar nu in sensul bun.

Sa zicem si de premii. Se pare ca nivelul nominalizarilor a scazut an de an, precum si nivelul premiantilor. Si nu e un fenomen izolat, ci este general, foarte vizibil la premiile populare precum Nebula sau Hugo. In ultima vreme imaginea SFWA s-a deteriorat considerabil, chestie remarcata inclusiv de membrii respectivei organizatii, perceputa ca un fel de “Caritas” de marketing. Nu vreau sa mai spun nimic de Hugo si Harry Potter. Populismul de doi lei a avut multe de spus – sa fie tendinta generala descrisa in cartea lui Tevis !? Noroc cu cavalerul alb, “Pulitzerosul” Chabon, sosit la momentul oportun sa salveze imaginea terfelita a respectivelor distinctii. Da, politica este o curva in orice domeniu si la orice nivel.

Acum sa vorbim si despre situatia actuala “de la Romania”. In 2007 si 2008 au aparut cateva volume romanesti, unele noi, altele cu povestiri adunate pe parcursul mai multor ani. A fost si carti bune, si carti contestate, sau carti de care nu a auzit sau nu le-a citit aproape nimeni. Asta e.

Anul trecut a fost un an ciudat. In ciuda unei senzatii generale de relansare a SF-ului, aparitiile editoriale au fost foarte putine si intr-un ritm foarte stangaci. Anul acesta in schimb, avem o adevarata inundatie in comparatie cu 2007.

Nemira a adus autori noi precum Sawyer, McDevitt, Vinge, Wilson, Shepard, Simmons, Reynolds – concentrandu-se in special pe volume premiate sau foarte cunoscute, fara sa riste experimente radicale. In acelasi timp au fost continuate antologiile lui Dozois cu inca trei volume (de fapt jumatati de volume, cam scumpisoare). Mihai Dan Pavelescu este un tip mai tacut si cam secretos de felul lui, care nu s-a lansat in declararii de intentii sau promisiuni facute public, asadar e cam greu sa-i poti reprosa ceva, cand de fapt nu a promis nimic. Totusi, intre randuri si poate specula asupra “Revelation Space”-ul lui Reynolds, continuarea Ilionului si “Hyperion Cantos” daca renunta “aia” (sau expira), “Heechee Saga” lui Pohl (cate volume?), eventual un nou Wilson dupa reactiile si recenziile favorabile. Eu sint curios ce solutie se va adopta pentru antologiile lui Dozois, incercarea de a relua tot din urma nefiind fezabila. Si sa nu uit de seria lui Martin! Ar mai fi de adaugat ca s-a inaugurat in acest an blogul editurii, cam saracut in stiri fierbinti, insa o punte de legatura cu cititorii. Moare SF-ul la Nemira? Nu, chiar deloc (desi a murit odata), o duce chiar foarte bine, MDP il “creste” foarte frumos.

Millennium Press, stie toata lumea, este o editura mica, omul-orchestra fiind Horia Nicola Ursu. HNU este cazul tipic de editor care publica ce-i place, daca poate. Insa nu se fereste nici de chestiile comerciale daca sansele de reusita financiara sint ridicate. Insa nu va lasati inselati, nu cartile comerciale sint cele apropiate de sufletul respectivului editor. Anul acesta MP a avut cateva reusite notabile: New Weird si Viteza Intunericului. Nu stiu daca Cyberpunk sa-l trec la reusite sau la rateuri – la reusite pentru ca a aparut, rateuri pentru ca tirajul initial a fost relativ ridicol de mic iar promisul tiraj de masa se lasa inca asteptat… O alta chestiune notabila este debutul lui Scalzi in Ro, cu agreabila sa serie “Old Man’s War”. In rest cateva amanari repetate la “Jihadul…”, la “Predator”, precum si la “Antologia Millennium” (astea le bifam la promisiuni zgomotoase dar neonorate). Moare SF-ul la MP? Nu, chiar deloc, pentru ca lui Horia ai place.

Michael Haulica se ocupa de Revista Nautilus -  format electronic. Normal ar fi trebuit sa spun de ea cand am vorbit de Nemira, insa m-am gandit sa o leg mai mult de numele lui “guru’, care se pare ca trudeste si la Millennium, alaturi de Ona Franz si boss-ul HNU. Dupa debarcarea subita de pe “baporul” numit Tritonic (din motive nu foarte clare sau “de sanatate”) a avut mai mult o activitate de free-lancer, semnand diverse articole pentru Observatorul Cultural sau Ziarul Financiar, in acelasi timp pastorind revista Nautilus, obiectivul final fiind culegerea unor texte meritorii pentru un eventual almanah/antologie sau cum s-o fi numind. Imi e greu sa cred ca selectia a mers prea bine, cu mici exceptii textele fiind, fara sa exagerez, penale sau extrem de banale. In a doua jumatate a anului s-a implicat in activitatile MP, avand o contributie majora la aparitia in conditii redactionale ireprosabile a antologiei “New Weird”. Dar avem si cateva bilute negre, e drept, mai vechi. Una ar fi debandada in care s-a aflat defuncta colectie fiction.ro. prin 2007. Stim ca s-a publicat dupa cum au venit contractele sau traducerile, insa e clar ca nu a fost buna aceasta abordare. Ma rog, poate au fost presiuni si de alta natura… Ultima gaselnita a Maicului este amestecarea genurilor de fictiune. Poate a fost o idee buna ca domnul Gaiman sa apara in LIT, nu stiu. Insa Richard Calder?! Si cu coperta aia?! A fost clar o prostie, cel putin in opinia mea. Si se pare ca respectivul domn persista cu aceasta idee, care la baza nu este rea, insa aplicata aiurea poate avea consecinte nedorite. Daca si Calder ar fi fost cunoscut publicului roman in aceeasi masura in care era cunoscut Gaiman, era ok, asa insa probabil ca o sa avem un cititori de mainstream pacaliti si frustrati, precum si potentiali amatori de SF care or sa treaca pe linga raftul respectiv, fara sa acorde prea multa atentie volumului de fata. Omoara Michael Haulica SF-ul? Eu as zice ca nu, chiar daca “l-a ametit” un pic, din prea multa dragoste.

Cu ocazia asta am facut trecerea la Tritonic, editura despre care s-ar putea scrie un roman fara prea mari eforturi, si ar putea fi un roman horror, sau un SF apocaliptic/distopic, poate chiar un roman de comedie… Caci nu-i asa, viata acestei edituri este mai spectaculoasa decat multe carti, chiar mai spectaculoasa decat “Blestemul Manuscrisului”, in cazul acesta putind aplica dictonul usor modificat “Viata bate cartea!”. Fara doar si poate personajul principal este domnul Bogdan Hrib, un veritabil afacerist “da Bucale”, convertit la director de editura. Ca orice afacerist din specia sus amintita, domnul Hrib cauta profitul (cel mare si facut rapid) instinctiv, fara sa se incurce cu planuri, strategii, termen lung, dezvoltare etc. (chestii din carti, pentru fraieri), fiind dispus, se pare, sa sacrifice in proces inclusiv obiectul de activitate al “afacerii”, adica cartile. O da! Se vede si se simte de la mare distanta! Cu un portofoliu de titluri si autori lasat mostenire de Haulica dezertorul, domnul Hrib crede ca nu are nevoie de un coordonator petru colectia redenumita cu multa imaginatie SFFH (sau pentru vreo alta colectie), ca lucrurile merg de la sine, iar daca nu merg, asta e, trebuie sa asteptati, ca doar titlurile sint blocate pentru Romania (Hihihi! Ciuda, ciuda!). Adevaratii oameni problema sint insa cei care cumpara de pe Amazon sau alte surse (“preferatii” de ex.). Dar nu-i bai, ca nu-s asa multi.

Cartile, hmmm, sint marfuri in cazul acesta. Unele sint grabite pe piata, altele, mai ales cele din serii, sint amanate intentionat. In pare rau ca suna asa urat, dar calitatea redactarii cartilor este direct proportionala cu calitatea redactorilor si traducatorilor implicati, calitate care este, la fel, direct proportionala cu “numerarul” in cauza, precum si cu atractivitatea locului de munca, masurata un altceva decat bani. Dar domnul afacerist se pare ca este un fan al “reducerii costurilor”, dincolo de limita in care cartile s-ar bucura de o minima calificare a oamenilor ce trebuie sa le “produca”. Ba mai mult, uneori reducerea costurilor imbraca forme dezgustatoare…Multe demisii au fost urmate de scandaluri mai mult sau mai putin “palmate”. Ultimul a fost cu aceasta persoana, cam de aceeasi factura, care, intr-un  post dorit voalat/aluziv, a mai dezvaluit ceva din ce este dincolo de gardul vopsit. Asa ca dragii mei, daca asteptati ceva volume din serii, asteptare placuta; daca asteptati o varianta decenta a “Spatiului Singularitatii”, la fel; daca credeti ca volumul 2 din Imperiul Malazan sau Gentle o sa fie traduse/redactate mai bine, luati-va gandul.

Intotdeauna am fost uimit de structura personalului angajat la Tritonic: trei redactori – trei oameni la PR. Bre, ce trust hotarat, se ia in serios cu relatiile cu publicul. Au si blog! Ba chiar au publicat si o carte numita “Unora le place PR-ul”. In aceste conditii ai zice ca cititorii sint niste rasfatati. Dar, hei, aici vorbim de Tritonic, adica chestia aia unde toate sint exact pe dos. Si lor nu le place PR-ul. Este posibil ca blogul editurii sa fie unul din cele mai pline de gafe din blogurile ce reprezinta o persoana juridica, “evar” (nici site-ul nu duce lipsa de “dude”, dar nu-i bai, nu le pasa). Posturi ridicole, mult copy/paste, gafe, gafe, gafe… “Inhabitanti”, “Harissoni”, dume grele ce si-au facut loc de pe blog direct pe copertile cartilor. Eh, si ce daca?! Si ar mai fi de povestit despre cenzura asupra comentariilor, practicata sub forma “aprobarilor” sau stergerii. Pina la un punct pare in regula, dar nu pot sa inteleg de ce unele comentarii care includ cuvinte precum: invitatie, parastas, editura, sint lasate “sa treaca” pentru ca apoi tot colectivul, in frunte boss-ul sa se isterizeze in grup si sa treaca la desfiintarea faptasului! Adica, in PLM, aveti instrumentul numit “aprobare”, what’s the god damn point in doing this ?! Chiar aveti nevoie de circ la intervale fixe? Aveti nevoie de un debuseu pentru spiritul “da Bucale”? Alfel raspunsurile sint in doi peri, la misto sau deloc…

Ca tot veni vorba de dume. Se pare ca domnul Hrib se gaseste acum intr-o faza “trilaroasa”, (cica ar fi avut si una “SeFoasa” cu ceva vreme in urma), adica o faza in care domnul respectiv crede ca profitul mult dorit se poate face numai si numai cu thriller-e (sau cu tenta de thriller in unele cazuri “irecuperabile”). So, tot ce misca in imparatia sa editoriala trebuie sa se supuna acestui trend, pina si titlurile volumelor care nu prea au treaba cu respectivul gen au suferit un proces de “manelizare”. Astfel, “Counting Heads” a devenit …”Vanatoarea de Capete” iar prima jumatate a “Judas Unchained” a devenit “Steaua Pandorei Vol.3″ in virtutea succesului volumului anterior(care au fost doua!).

Dar au fost si lucruri bune: Morgan, Harrison, Bujold (dupa atata vreme!), Zelazny, Marusek… (de Michael pornite).

Moare SF-ul  la Tritonic? Hmm, desi i se da in mod constant “la gioale”, nu moare din atat. Sic!

Oooh, ce mult am scris, nu stiam de ce ma dor destele…

Va urma.

Later edit: Datorez scuze pentru o argumentatie incompleta. Undeva in cadrul acestui post am aspus “alitatea redactarii cartilor este direct proportionala cu calitatea redactorilor si traducatorilor implicati”. Ei bine, calitatea muncii nu depinde numai de calitatea oamenilor. Nici cel mai grozav editor sau traducator nu poate resista unor conditii de munca vitrege, nemotivante. Sa fii mai mereu intr-o stare de sictir, sila, stress puternic, ajunge sa se vada in munca si rezultatele tale, mai ales atunci cand, satul de toate rahaturile, incepe “sa ti se rupa” de jobul respectiv. I’ve been there, felt that. Asadar, cei in cauza, va rog sa acceptati scuzele mele.

PS. Link la “dezbaterea” purtata pe blogul lui Horia.

Alistair Rennie

Bibliografie :

BleakWarrior Meets the Sons of Brawl – Weird Tales – 2008

A Doom of My Own – Electric Velocipede #15 – 2008

Recalled to the Wrath of Penda – Fabulous Whitby (ed. Liz Williams si Sue Thomason) – 2008

The Gutter Sees the Light That Never Shines – The New Weird (ed. Ann si Jeff VanderMeer) – 2008

The Coup De Grâce – Shadowed Realms #11 – 2006

Il Duca di Cesena – Electric Velocipede #10 – 2006

***

• Ai putea sa ne spui cateva cuvinte despre ce faci acum, daca lucrezi la ceva? Eram curios cum de te-ai hotarat sa scrii povestiri, si daca ai de gand, in viitorul apropiat sa ne delectezi cu vreun roman plasat in acelasi univers fantastic ca povestirea “The Gutter Sees the Light That Never Shines”?

Da, lucrez la ceva asemanator povestirii din antologia New Weird, un roman in care Meta-Razbonicii sunt in prim plan. Deci, cu alte cuvinte, este plasat in aceeasi lume a povestii “The Gutter Sees the Light That Never Shines”, ce o mai descriu si in povestea din editia curenta a revistei “Weird Tales” (#351), si se intituleaza “BleakWarrior Meets the Sons of Brawl”. Pot spune ca acest proiect mi-a ocupat o parte considerabila de timp in ultimul an cu aproximatie si prin urmare nu am mai scris nicio povestire scurta de ceva timp.

Modul in care am ajuns sa scriu povestiri scurte este probabil des intalnit printre cei mai multi autori ce surprind science-fiction-ul in scrierile lor. Povestirile scurte sunt o parte importanta a canonului genului. Si, prin urmare, daca citesti des sci-fi, povestirile devin o parte integranta a experientei lecturii, si, daca scrii exista o sansa destul de ridicata ca ele sa devina, de asemenea, o parte integranta a scrisului. Exista la momentul de fata pe piata o gama larga de reviste si antologii ce se concentreaza in mod special pe genuri, oferindu-ti sansa de a te putea axa pe ce te intereseaza. Cred ca am inceput sa tintesc spre asa ceva doar pentru ca era acolo, totul intamplandu-se aproape instinctiv fara a planui ceva.

• Poti numi cativa din scriitorii care ti-au placut si te-au inspirat sa scrii povestiri pe cont propriu? Iti place asa de mult sa scrii fantasy incat nu iei in calcul ca intr-o zi vei scrie povestiri cu subiecte science fiction, space opera, genul asta de scrieri ?

Am inceput sa citesc fantasy si horror de cind eram prea mic sa inteleg mare parte din ceea ce citeam. Insa acei primi scriitori pe care i-am citit au fost cei care m-au convins sa scriu, si cei mai importanti ar fi James Herbert, Robert E. Howard si Michael Moorcock.

Am citit tot ce a scris Herbert pina la “The Dark” si, in acelasi timp, citeam povestile cu Conan a lui Howard’, ce m-au introdus in cele scrise in colaborare cu Lin Carter, L. Sprague de Camp sau chiar separat de catre acestia.Citindu-l pe James Herbert am ajuns sa parcurg carti si de Guy N. Smith si Shaun Hutson. Apoi m-am extins catre un horror mai cerebral. “Salem’s Lot” a lui Stephen King’ a fost o piatra de temelie pentru mine, “The October Country” de Ray Bradbury, “King Rat” de William Kotzwinkle, si doua, trei chestii de Clive Barker ce m+au depasit la momentul respectiv. In ceea ce priveste fantasy-ul, povestile Earthsea ale Ursulei Le Guin au fost extraordinar de inspiratoare. Tot ce a scris Moorcock a fost o piatra de temelie, si inca mai este. Cam acestia ar fi scriitorii de care imi amintesc cel mai bine si care mi-au starnit dorinta de a si scrie.

Este usor de observat ca gravitez mai mult spre partea de fantasy si horror decat spre science-fiction, acestea fiind si zonele in care imi place cel mai mult sa-mi plasez povestirile. Aspir spre o scriere dark fantasy mai mult decat orice pentru ca acolo ma conduc instinctele. La momentul de fata, imi este greu sa-mi imaginez ca voi scrie ceva ce sa cuprinda mai mult de cateva elemente de spatiu cosmic si stiinta, insa sunt dispus sa incerc orice, daca la momentul respectiv sunt stapanit de entuziasmul necesar pentru a duce la capat sarcina propusa.

Si, in mod cert, cred ca intotdeauna vor fi elemente de science-fiction in povestirile mele, desi cred ca vor tinde mai mult spre metafizica decat fizica.

• Cum te-ai simtit cind Ann si Jeff VanderMeer ti-au spus ca iti vor povestirea in antologia lor alaturi de alte lucrari are unor scriitori mult mai cunoscuti si mai bine cotati decat tine? Nu ti-a fost un pic teama ca povestirea ta ar putea trece neobservata de catre cititori ?

Am fost pur si simplu coplesit. Ann a fost cea care mi-a ales povestirea dupa ce am trimis-o la revista Weird Tales, ea tocmai preluand postul de editor de fictiune.La inceput, mi-a trimis un mail in care mi-a spus ca i-a placut textul insa a trebuit sa o respinga de la a fi publicata in Weird Tales din cauza continutului ce se potrivea mult mai bine adultilor. Am fost foarte incantat de mail pentru ca stiu ca atunci cind editorii iti spun ca le place un text chiar spun adevarul. Si mi-am dat seama ca aceasta extremitate a continutul destinat in mare masura adultilor ar fi putut fi o piedica in publicarea povestirii mele in revistele mari de profil, cu cititori de toate varstele

Intre timp Ann a inceput sa se gandeasca cum ar fi putut povestirea sa contribuie lsi sa se integreze in continutul antologiei New Weird, la carea ea si Jeff lucrau la momentul respectiv. A pasat-o imediat lui Jeff sa vada ce parere are si el a fost de acord. Si astfel, la o zi sau doua dupa respingerea initiala a textului pentru “Weird Tales”, VanderMeerii m-au contactat pentru a ma anunta ca o vor pentru antologia New Weird.

Reactia mea initiala a fost undeva in genul unei uluiri ce te duce cu gindul imediat ca trebuie sa fie o neintelegere la mijloc. Ma simteam ca si cum as fi jucat fotbal pina acum intr-o liga secunda si deodata am fost chemat sa joc intr-o finala de cupa mondiala. Am fost un pic stresat, insa VanderMeerii au fost cu mine pina la capat, intotdeauna prezenti pentru mine, linistindu-ma cu fiecare ocazie.

Nu am avut niciun fel de griji ca voi trece neobservat pur si simplu pentru ca era o prea mare bucurie sa pot figura alaturi de multi dintre scriitorii mei preferati.Plus ca, Jeff si Ann mi-au explicat imediat, ca din cauza ca era vorba de o povestire noua pentru public va primi mai multa atentie fata de celelalte republicate. Insa, ca sa fiu cinstit, nu am fost niciodata preocupat de aceasta idee, sperand intr-o mica masura doar, ca voi fi citit si placut macar de cativa oameni.

• Dupa cum bine stii antologia New Weird a fost publicata vara asta de un editor roman ( Horia–Nicola Ursu, Millennium Press, 2008 ), si dupa publicare, unele persone au criticat-o, afirmand ca New Weird-ul este un current nascut deja mort, cu alte cuvinte fara niciun viitor in fata. Aceeasi persoana a afirmat ca scriitori ca M. John Harrison, Clive Barker, Michael Moorcock, China Mieville, etc… vor sa scrie fantasy insa sunt prea multi si prea neconoscuti noua astfel inca sa ne mai pese de ei. Cum ai vedea tu situatia, in calitatea ta de scriitor prezent in antologie?

Ei bine, inca de la inceput trebuie sa fim de acord ca e un pic deplasat sa afirmi ca Harrison, Barker, Moorcock si Mieville sunt necunoscuti. Se numara printre cele mai mari nume ale fictiunii dupa orice standarde i-am judeca. Esti sigur ca aceasta persoana nu se referea mai degraba la mine decat la ei?

Este important de asemenea sa avem in vedere ca, in afara de Mieville, nici unul dintre scriitorii de mai sus, nu sunt prezenti in antologie ca scriitori ai curentului New Weird ci ca influente majore asupra acestuia din urma. Nu sunt sigur daca critical respective i-a introdus si pe ei in textul de respingere al curentului Weird insa locul lor nu este acolo. Fiecare din acesti scriitori luati in parte are o mare influenta intr-o varietate diversificata de zone, si in multe din cazuri, este depasit chiar si genul science-fiction si deseori chiar si fictiunea insesi.

Iar in ceea ce privestea idea ca New Weird-ul este mort, asta depinde foarte mult de ceea ce intelege fiecare ca inseamna New Weird-ul.

In mare parte eu il vad ca o descriere valida a unei tendinte in curentul fantasy ce se vrea o alternativa subversiva sau anarhica in comparatie cu formele mult mai conventionale ale fantasy-ului in forma pura, epic sau eroic. Nu prea vad situatia asa de problematica, sau ca ceva ce reprezinta o amenintare pentru formele deja existente, care, dupa cate se poate observa, trec la randul lor prin propriile faze de adaptare si modernizare. Este pur si simplu o abordare, care, ca orice alt termen generic, ofera un sumar abstract al unei game largi de lucrari individuale ce nu corespund exact cu nicio exactitate ce se doreste a fi descrisa.

Cred de asemenea ca este clar ca fantasy-ul trece printr-o faza foarte productiva de absorbtie si extindere in alte forme de fictiune in timp ce-si pastreaza forma, New Weird-ul fiind doar un simplu simptom al acestei intregi evolutii. Este o zona a fantasy-ului unde aceasta tendinta este mult mai pronuntata, desi in mod cert asemenea evolutii sunt vizibile si in alte zone.

Daca ne gindim la New Weird ca un curent, totusi, critical la care te referi are probabil dreptate. Nu este un curent si, din cate stiu eu, nu a fost niciodata unul. Ceea ce s-a intamplat a fost o intalnire a mintilor intre diversi scriitori cu o dispozitie aparte, ce au simtit ca era nevoie de a clarifica ceea ce faceau impreuna cu altii. Si, in timpul acestui act, a existat un schimb fructuos de idei ce a condus la sugestia aparitiei unei miscari ce nu s-a infaptuit niciodata. Insa firul initial al discutiei a fost foarte semnificativ prin faptul ca, in opinia mea, a semnalat o reinviere a Weird-ului ca o forta demna de luat in seama in fictiunea fantasy. In aceasta directie vad New Weird-ul ca o incarnare moderna a unei componente a fantasy-ului ce a fost intotdeauna o parte din fantasy si care,la momentul de fata, trece doar printr-o faza moderna a dezvoltarii sale.

Nu vad nimic rau in a atrage atentia asupra acestei distinctii prin acordarea unui nume sau unei categorii dupa care sa o recunoastem, si, in anumite situatii, am putea sa catalogam New Weird-ul nu pentru ceea ce este ci pentru ceea ce nu este. Se observa ca se intrepatrunde cu forme bine definite ale fantasy-ului, horror –ului si SF-ului, insa nu se inscrie in nici una dintre ele dupa vreo definitie clara. Si asta, probabil, constituie ceea ce este Weird-ul de fapt. Este un cuvant ce-l folosim pentru a descrie lucruri atunci cind ne lipsesc cunostintele si uneltele verbale pentru a le descrie cu acuratete.

Exista un alt mod de abordare pe care probabil il stapanesc mult mai bine. Cred ca lucrul ciudat la mine, personal, este ca, in multe feluri, ma gandesc ca scriu texte de spada condimentate cu magie unde aceasta din urma este inlocuita de notiuni metafizice false sau comparatii exagerate ce sunt vazute in textul de fictiune ca si conditii reale ale naturii. Daca asta se constituie intr+o specie de New Weird atunci nu am nimic impotriva, insa inca ramane o specie a genului spada si magie ( si dark fantasy si fantasy s.a.m.d.). Ideea ar fi, ca poate ceea ce numim noi New Weird nu este un gen ci doar o activitate de introducere a adjustarilor la forme deja bine conturate. Prin urmare, lucrul care este “nou” la New Weird, nu este originalitatea sa generica ci amprenta dominata cu precadere de schimbarile paradigmatice din genurile deja existente. Motivul pentru care avem un nume pentru el la momentul de fata este pentru ca asistam la o raspandire de adjustari de-a lungul intregului gen ce sunt destul de vizibile la momentul de fata pentru a le putea constientiza in intregime.

Deci, in final, poate este bine spus ca New Weird-ul este mort si nu a fost niciodata viu, in acest caz cred ca nu gresim daca-l numim un gen fantoma. Poate ca nu are o forma materiala solida, insa a creat perturbante in eter, ce au avut, si vor avea in continuare, efecte puternice si durabile.

• Ai putea sa ne impartasesti si noua, din punctul tau de vedere si din cunostintele tale, daca antologia a fost un succes printre cititorii englezi si daca a fost apreciata ca fiind una foarte buna de catre amatorii genului dark fantasy?

Da, intradevar antologia a repurtat un mare succes, si acum se afla la a doua tiparire. Am mai aflat, de asemenea, ca va si o editie poloneza in viitorul apropiat si ca povestirile din antologie sunt studiate si disecate in facultatile din S.U.A. reactiile si recenziile atat in Statele Unite cat si in Marea Britanie au fos extrem de pozitive, fiind laudata de multi sau privita cu un scepticism sanatos ce s-a adaugat acestui current de interes.

Este bine pentru curentul dark fantasy? Cred ca antologia a fost un adevarat succes din mai multe motive. Editorii au desfasurat o munca exceptionala aducandu-ne in fata o definitie concisa si un simt de consistenta la o evolutie generica, ce-i lipsea pina acum un asemenea punct de vedere critic. Pentru mine, unul dintre cele mai importante elemente ale new Weird-ului este ca nu distinge intre formele populare si literare ale fictiuni. Imbratiseaza pulpul la fel de bine ca si poezia inglobandu-le in aceeasi rasuflare a expresiei, si respectand intocmai aceste tipare, antologia fiind bine cantarita pentru ca-si pastreaza aceasta abordare prin formatul adoptat, varietatea materialelor si comentariile editoriale prezente in aceasta culegerea de texte. Se indreapta catre calitatile intelectuale si cele populare are fictiuni New Weird, si prin aceasta, ofera o gama larga de stimuli, ce nu numai ca o recomanda ca o carte buna pentru curentul dark fantasy ci si pentru fictiune, de-antregul ei.

Spun asta pentru ca este genul de text ce completeaza acele lipsuri pe care deseori le percepem ca exista intre fictiune si asa zisa literature academica sau de mainstream. Daca aceste lipsuri exista, este doar pentru ca noi ( si nu vreo autoritate omnipotenta secreta) nu le completam cind trebuie. Cred ca antologia New Weird este o carte foarte importanta ce completeaza aceste aspecte si isi indeplineste aceasta functie cu aplomb.

• Ne poti spune daca ai primit un feedback pozitiv din partea celor care te-au publicat, si daca ai observat o schimbare in reactii, un interes subit al editorilor, revistelor, media, al oamenilor, fata de tine?

Un real interes am putut observa printre oamenii ce modereaza site-urile de stiri, bloggeri, fani ai cartii si cititori ce au dezbatut online subiecte legate de textile prezente, si asa mai departe. Pot spune ca a fost extreme de multumitor pentru ca a fost ceva ce nu m-am asteptat niciodata ca se va intampla si, in mod evident, este placut sa gasesti cititorii discutand despe textele tale. Am primit si ceva atentie si din partea revistelor, ce au recenzat cartea si au dat de stire asupra lansarii antologiei. Am mai fost, de asemenea rugat, sa mai acord ceva interviuri si, prin urmare, da, a existat ceva interes, intradevar.

Insa nu exista nici un billet magic pentru a intra in fabrica de ciocolata (aluzie certa la filmul The chocolate factory ). Cred ca, atunci cind esti un nou scriitor, primul lucru de care te lovesti dupa primele publicari este ca efortul nu se termina aici, ci de-abia acum incepe de-aici inainte.

• Cred ca ai facut o treaba buna cu povestirea din antologia New Weird “The Gutter Sees the Light That Never Shines” ( Mancatorul de maruntaie intalneste lumina-care-nu-straluceste-niciodata, ed. romana ), care a fost si una dintre preferatele mele, alaturi de inca doua sau trei, si ma intrebam daca consideri ca ai surprins elemente in text ce ar putea atrage un cititor si care ar fi acestea? Actorii prezenti in povestire, actiunile lor, lumea baroca creata pentru ei sau mixtiunea tuturor acestor elemente la un loc.

Multumesc. Cred ca depinde pina la urma de cititor, insa cred ca daca esti adeptul partial al unui mix nesanatos de violenta, sex si metafizica, ai putea gasi ceva care sa-ti placa in textele mele.

Daca ar trebui sa privesc direct intreabarea ta si sa fiu obiectiv, as spune ca poate personajele, datorita extremitatii lor, ar putea avea o anumita forta ridicata de atractie. A fost destul de distractiv sa le creez si, uneori, placerea cea mai mare pentru un scriitor este de a anticipa ceea ce cititorului ii va placea mai mult, scrisul fiind ca o distractie, mai degraba, decat ca o interventie a unei anumite forte mistice de inspiratie sau creativitate, placerea fiind elementul determinant in eficacitatea oricarei munci.

Insa, ei bine, poate modul cel mai bun de a aborda povestirea mea este ca o banda desenata transpusa in proza, unde orice detaliu este descris grafic mai degraba in cuvinte decat in imagini. Deci, daca gasesti placere in benzile desenate s-ar putea sa-ti placa si povestirea mea. Si mai cred ca cititorilor ce le place stilul fantasy in principal, Manga si Anime-ul, stilizarea curentului cyberpunk, splatterpunk, o anumita ironie nihilistica ce o putem asocia deseori cu acestea, si probabil si cititorii ce le plac jocurile electronice vor descoperi o lectura placuta in textul meu. Sau daca esti interesat de incalcarea stranie a legilor biologice si fizice specifice naturii, povestirea din New Weird te-ar atrage cu siguranta.

• Ti-a trecut prin minte ca povestea fiind prea singeroasa si mult prea violenta ar putea afecta perceptia editorilor si a potentialilor cititori fata de scriitura ta?

Am fost destul de sigur ca multor cititori si recenzori nu le va placea din acest motiv, da, insa am si simtit ca restul o vor gasi atragatoare tocmai din aceste motive. Este genul de lucru ce poate influenta perceptiile intr-o directie sau alta, si inca, mai pot exista si alti cititori ce nu vor fi afectati deloc de acest lucru. Cred ca pentru editori problema se pune diferit pentru ca ei sunt invatati sa rasfoiasca tot felul de materiale avand un nivel foarte ridicat de imunitate la continul acestora.

Pot intelege cum multi oameni se dau la o parte in fata continutului explicit. Exista motive bune de estetica si tehnice pentru a se da la o pare violenta, motive ce le apreciez si uneori ader si eu la ele in alte texte pe care le-am scris. In fictiunea fantasy sau horror, subtilitatile si sugestia pot lucra mult mai eficace decat violenta, si acesta este un lucru pe care-l am mereu in vedere.

Insa, in acest caz, nu despre asta este vorba. Am urmarit creionarea unui haos maximizat si o stimulare si aplicare minima a unor constrangeri artistice. Am pus accent si pe fizicul extrem al personajelor, continutul sexual si violent devenind o necesitate estetica si tehnica a intregii povesti. Ar fi absurd sa nu am scene de violenta grafica intr-o poveste ce graviteaza in jurul personajelor brutale ce incearca sa se omoare unul pe altul cu orice pret folosindu-se de arme brutale intr-o lume violenta. Si, in mod cert, nu opereaza in vreun tipar moral si deci, inca odata, subliniez ca ar contrazice intregul scop al povestirii daca le-as fi lasat pe toate acestea deoparte, neintroduse in text.

• Aici, in Romania, este destul de greu pentru un scriitor sa traiasca doar din vanzarile cartilor sale si multi dintre ei lucreaza in domenii conexe cum ar fi traducerile de carti, ziaristica, etc. Cred ca este inca prea devreme sa vorbim in cazul tau ca poti trai din rezultatele muncii tale literare insa ai luat in considerare acest aspect? Scrisul e doar un simplu hobby pentru tine? Sau in viitorul apropiat ar putea deveni un mod de viata, ceva mult mai serios?

Cred ca scrisul este mai mult decat un hobby pentru oricine s-a hotarat sa scrie. Este o pasiune ce deseori tinde spre obsesie, insa este o obsesie buna de avut. Si incerc, totusi, sa nu scriu tot timpul. Cred ca este deosebit de important sa fii sigur ca-ti traiesti viata din plin pe cat poti, si cand vine vorba de scris, experientele tale sa fie o resursa primara pentru ideile tale, si cu cat sunt mai largi cu atat mai bine.

Poate pentru ca prefer sa ma concentrez la aici si acum in ceea ce fac, m-as gindi sa ma dedic scrisului ca o cariera in care sa-mi ocupe tot timpul, doar daca s-ar dovedi ca ar deveni o probabilitate realistica. Ca sa fiu sincer, totusi, cred ca mi-a placut intotdeauna sa lucrez la altceva departe de scris, macar cateva zile pe saptamana, pentru a ma intoarce apoi mult mai odihnit si montat pentru scris. Uneori simti ca te strange ceva si prin urmare ai tendinta sa scrii mult mai productiv. Nu exista nicio sursa de inspiratie mai mare decat sa te poti zbate sa scapi de constrangeri.

• Ai cunostinta de alti scriitori de darkfantasy/horror din Scotia, tara da de obarsie, sau Italia unde traiesti acum, pe care i-am putea citi?

Doi dintre scriitorii scotieni cu care sunt cel mai bine familiarizat sunt Hal Duncan si Neil Williamson si vii recomand cu incredere pe amindoi. Munca lui Hal este foarte indrazneata avand un scop nemaipomenit, iar Neil construieste si elaboreaza cu migala texte ireprosabile ce dovedesc o mare putere de stapanire a elementelor de limbaj. Neil a mai co-editat ,de asemenea, o antologie in care sunt cuprinse povestiri ale scriitorilor scotieni sau cu asemenea influente intitulata “Nova Scotia: New Scottish Speculative Fiction”. Alan Campbell este unul dintre scriitorii pe care doresc cu nerabdare sa-l lecturez fiind si foarte apreciat in bransa. Apoi ar mai fi Ian Banks, ce in mod sigur iti este familiar. As indemna ca oricine nefamiliarizat cu lucrarile sale non-Sf, ce contin trimiteri solide spre fantasy si horror, cum ar fi “The Wasp Factory” si “The Bridge”, sa-l citeasca cat mai repede. Alasdair Gray este unul dintre cei mai importanti scriitori ce au aparut in Scotia in secolul 20. Romanul sau “Lanark” este o alegorie sociala si politica de proportii uluitoare.John Grant ( cunoscut si sub numele de Paul Barnett) este una dintre figurile cele mai cunoscute din fictiunea Scotiana ale carui lucrari merita cu adevarat urmarite indiferent de genul abordat. Si pentru cei care prefera science-fiction-ul ii avem pe Ken Macleod si Gary Gibson.

Scotia a fost cruciala in dezvoltarea fantasy-ului si horror-ului in secolul 19, si daca vrei sa citesti materiale mai vechi ii avem pe Robert Louis Stevenson, Andrew Lang, George MacDonald, J. M. Barrie, Arthur Conan Doyle, Walter Scott and James Hogg. “Confessions of a Justified Sinner” a lui Hogg este un roman teribil si este vazut de multi ca uunul dintre cele mai bune romane scrise vreodata. Unul dintre romanele mele favourite este “The Bride of Lammermoor” de Walter Scott, ce are un element de fantasy proeminent si este unul dintre cele mai gotice romane pe care le-am citit vreodata. Scott este un scriitor de neratat pentru oricine adora sa citeasca fictiunea gotica.

Itali este mai putin prolifica la capitolul fantasy si horror, insa tinde sa fie foarte buna la thrilere, desi si fantasy-ul si horror-ul sunt destul de populare. Un om se distinge aici, asociat si el ,de asemenea,cu New Weird-ul in Italia, si anume Valerio Evangelisti, ce a lucrat la o serie excelenta de carti ce au in centru un membru al inchizitiei numit Nicholas Eymerich. Il recomand si pe el si sunt sigur ca ar fi putut fi trades pina acum in romana, tinand cont si de legaturile stranse dintre Romania si Italia. Apoi, ii avem pe marii scriitori, Italo Calvino si Umberto Eco, ce merita cercetati, daca nu ai facut-o deja.

• Citesti ceva in perioada asta sau ti-a trezit vreo carte sau un scriitor interesul in mod special ?Ai putea numi ultimele carti care ti-au placut si de ce?

Acum citesc “Thunderer” a lui Felix Gilman. Este o carte fantastica, mustind de idei marete, fiind complexa fara a fi prea inteligenta si inteligenta fara a fi prea complexa. Este o carte ce reuseste sa indeplineasca un truc destul de greu de realizat , acela de ea fi amuzanta fara a-si pierde din seriozitate. Inainte de asta am citit “The Road” a lui Cormac McCarthy ce este foarte impresionanta. Mi-a placut foarte mult stilul, proza inselator de simpla, ce, in anumite momente devine vizionara sau poetica aproape fara a se observa tranzitia. Si am mai citit de curand “The City in the Autumn Stars” de Michael Moorcock si nu cred ca am mai intalnit un scriitor modern ce scrie intr-un stil asa de arhaic atat de convingator sau mult mai frumos decat o face Moorcock. Citindu-l pe Moorcock, pentru mine, este ca si cum m-as conecta intr-un spatiu electric si as primi o unda de energie mentala. Urmatorul pe lista este Michael Cisco cu “The Traitor” ce, dupa spusele tuturor, este o carte fantastica, si prin urmare abia astept sa o pot parcurge.

Trebuie sa ajung la zi cu romanele contemporane, si prin urmare nu ma concentrez pe un scriitor anume, si de aceea imi croiesc drum printre exemplele recente sau curente de fictiune.

• Sperand ca o sa mai auzim mai multe despre tine si munca ta iti doresc mult noroc si iti multumesc ca ai avur rabdare, timp si dispozitia sa-mi raspunzi la intrebari.

Si eu iti multumesc. A fost si pentru mine o placere. 

Cam asta a fost surpriza de care tot ziceam la cele 1000 de comentarii. Pentru mine a fost o reala placere si sper ca si pentru multi dintre voi. Acum ramane de vazut. Si daca tot m-am lovit zilele astea si de numarul gratuit din iulie/august al revistei Weird Tales, transmit si linkul mai departe, poate va fi cineva interesat, click aici. Am mai pastrat si interviul in original si l-am postat sus, adica aici. ( for the english readers, avem si de-aia:) ) A se scuza, sau nu, eventualele greseli mai mici sau mai mari de interpretare.

]]> http://www.cititorsf.ro/2008/11/25/interviu-alistair-rennie/feed/ 5 http://www.cititorsf.ro/2008/10/17/new-wierd-si-bookblog/ http://www.cititorsf.ro/2008/10/17/new-wierd-si-bookblog/#comments Thu, 16 Oct 2008 21:56:12 +0000 kyodnb http://cititorsf.wordpress.com/?p=617 Din cate s-a putut observa, dupa densitatea posturilor, zilele astea am fost prins in mai multe situatii si ocupatii, unele pe care le voi dezvalui la momentul oportun, altele care vor ramane doar in constiinta mea pentru totdeauna fara a fi divulgate vreodata publicului larg.

Recent Cristi Mitran din echipa bookblog mi-a propus sa-mi posteze articolul de la recenzia Antologiei New Weird coordonata de Jeff VanderMeer pe site, la sectiunea “”Scrie pe blog”", avand in vedere ca el a tradus si ceva povestiri pe acolo si lumea ar fi putut interpreta parerea lui, sau ma rog, nici el nu a vrut sa existe niciun fel de dubiu.

Astfel, joi, 17 octombrie, a aparut pe bookblog, recenzia la New Weird, corectata cu diacritice si retusata pe ici pe colo de Cristi Mitran.Promit, ca data viitoare sa corectez eu recenzia cu diacritice si sa o cosmetizez pentru a putea fi publicata in conditii bune, asta daca voi mai avea ocazia.

Si, daca mai am in vedere si mentionarea in articolul domnului MIchael Haulica din Observatorul Cultural, atat a blogului cat si a recenziilor prezentate, nu numai aici, dar si pe nemirabooks , nu poate decat sa ne bucure si sa fim flatati de atentia acordata, dar, si ne intareste convingerea ca stradaniile noastre nu sunt in zadar.

]]> http://www.cititorsf.ro/2008/10/17/new-wierd-si-bookblog/feed/ 6 http://www.cititorsf.ro/2008/09/18/new-wierd-ann-jeff-vandermeer-millennium-presss2008/ http://www.cititorsf.ro/2008/09/18/new-wierd-ann-jeff-vandermeer-millennium-presss2008/#comments Thu, 18 Sep 2008 07:32:26 +0000 kyodnb http://cititorsf.wordpress.com/?p=431

Antologia New Weird reprezinta un regal pentru orice fan al literaturii de tip straniu, constituindu-se in literatura horror a noului mileniu cu influente science fiction si fantasy, avand ca surse de inspiratie opera lui H.P. Lovecraft sau Clark Ashton Smith, cel care este cunoscut prin prisma colaborarii fructoase la revista de benzi desenate “Weird Tales“, si nu numai.
Precursorii acestui “curent” sunt considerati a fi Mervyn Peake cu ciclul Gormenghast ramas neterminat, M.John Harrison, Michael Moorcock si J.G Ballard, carora li se adauga Jack Vance cu ciclul Dying Earth. Mai recent avem “Books of blood” (1980) a lui Clive Barker, publicate la Nemira in 1998 ce se inscrie pe aceeasi linie a acestui gen de fictiune, descrierile lui Barker depasind cu mult viziunea inaintasilor sai si oferind un suflu nou literaturii de acest gen.
Antologia este fericit structurata in mai multe sectiuni, trecand de la introducerea editorului Jeff VanderMeer la “Stimulii” literaturii de acest gen, in care ne sunt prezentate exemple din perioada “New Wave” a lui Harrison si Moorcock, o sectiune de “Dovezi” in care au fost stranse povestile lui Mieville, Bishop sa-i amintesc pe cei tradusi la noi, o “zona” de dezbatere despre New Weird cu discutii de pe un forum online si lucrari de analiza a influentelor si modificarilor suferite de curent, “Laboratorul” in care mai multi scriitori si-au pus pe hartie ideile despre acelasi subiect la rugamintea editorului si ultima parte in care ni se ofera scrierile vesnicelor sperante locale considerate ca facand parte din adaptarea New Weird la noi in tara, ce, din punctul meu de vedere nu confirma, dovedind inca odata ce diferenta este intre “ei” si “noi”, cel putin la nivel imaginativ.

M. John Harrison incepe antologia cu “Norocul din cap” o poveste destul de greoaie la inceput, ce se dovedeste a avea radacini in aceasi lume din Viriconium cu care se si aseamana si din punctul de vedere al constructiei literare, pe care multi nu au digerat-o din ce am putut constata pe blogul Tritonicilor. Povestirea lui Clive Barker “Intre dealuri, Orasele“este o veche cunostinta din “Books of blood” si o consider o alegere buna, in a-l aduce in fata celor care nu au citit pina acum nimic de el, nu neaparat reprezentativa, insa vorbeste despre imaginatia debordanta a scriitorului. “Traversand Cambodgia” a lui Michael Moorcock, nu m-a impresionat chiar daca este bine construita, cred ca din lipsa acelui sentiment de straniu si deja stacheta fusese ridicata de Barker. Una dintre surprizele cartii pentru mine, o reprezina “Decerebrarea Maicii Lamprey” (1990) a lui Simon D Ings, care din pacate este un outsider pentru acest curent, lucrarea de fata fiind singura de acest gen din cariera lui, cel putin in universul de fata, sper sa nu gresesc ( am mai cautat pe internet insa nu i-am mai gasit ceva asemanator ). Kathe Koja in “Gradina Neingrijita” ne vorbeste despre dragostea dusa la extrem si impreuna cu Thomas Ligotti in “Soapte Dulci vorbind despre neant” incheie seria “Stimulilor” acestui curent literar.

“Dovezile“, incep cu cine altul decat China Mieville si universal sau fantastic Bas Lag , detaliindu-ne viata justitiarului pRefacut Jack-Juma-de-Rugaciune prezent si intr-unul din romanele sale ( posibil “Iron Council” ).”Soparla din Ooze“ este al doilea univers, creeat de Jay Lake, din care nu as mai fi vrut sa ma desprind, varianta in engleza putand fi downloadata si de pe net, si se pare ca nu este singura povestire de acest gen, ce bucurie pe capul meu. Povestirea “The God-Clown is Near“situata in acelasi univers, a fost publicata in antologia Steampunk, editata de aceiasi omniprezenti Ann si Jeff VanderMeer in anul de gratie 2008. Brian Evenson cu “Baiatul lui Watson” are o idee interesanta dar nu m-a agatat prea mult timp iar K.J. Bishop in “Arta de a muri” situata temporal in acelasi univers ca al cartii “Orasul Gravat” ne confirma ca scrie bine, insa mie imi intareste convingerea ca nu se afla printre preferatii mei. Jeffrey Ford si “La Reparata” are ceva substrat fantastic si straniu intr-o masura mai cuminte, Leena Krohn si “Scrisorile din Tainaron” vorbind despre o lume stranie asemanatoarea cu cea din Noul Crobuzon in care alaturi de oameni traiesc si alte fiinte ce au suferit mutatii, urmarindu-se cu precadere ciclul de viata al acestor stranii existente. Seria “Dovezilor” se incheie cum nu se putea mai bine cu “Mincatorul de Maruntaie intalneste Lumina-care-nu-Straluceste-Niciodata” scrisa de Alistair Rennie,  cu o lume atragatoare si o poveste pe masura, singura “chestie” sacaitoare fiind replicile pe care le dau cele doua surori, ce mi-au adus in minte de fiecare data de personajele feminine din diverse anime-uri cu precadere Slayers si chiar Sailor Moon. Totusi, ramane un scriitor care promite si merita urmarita evolutia sa in viitor.

Urmeaza “Zona de dezbatere”, ce, pe linga faptul ca ne prezina nasterea termenului New Weird si discutiile ce au avut loc pe internet pe aceasta tema are si meritul de a aduce in discutie si restul cartilor ce se inscriu in acest curent ce sunt de mare ajutor pentru cei nefamiliarizati cu autorii respectivi, si doresc sa cunoasca mai multe, cum e si cazul meu. “The light ages“de Ian R MacLeod, “A year in the liniar city”de Paul Di Fillipo, “The year of our war” de Steph Swainston, “City of Saints and Medmen” de Jeff Vandermeer, “Stranger Things Happen” de Kelly Link ( ce o puteti gasi si online, doar la distanta de un click pe numele cartii), sunt doar cateva aduse in discutie.

In continuare, “Vietile Festivalului“, reprezinta experimentul propus de editori prin care le-au oferit sansa unor scriitori de fantasy de a scrie o povestire specifica curentului New Weird, si, desi nu se urmarea ca rezultatul sa fie o poveste completa s-a reusit in mare masura indeplinirea acestei sarcini. Paul Di Filippo incepe acest regal fantasy cu o poveste reusita, predand, din pacate prea repede, stafeta urmatorilor scriitori care totusi reusesc sa se adapteze si sa improvizeze cu naturalete povestirile urmatoare. “Per total” este o lectura placuta insa cred ca daca Fillippo ar fi continuat ar fi iesit ceva si mai spectaculos.

Si, ajungem in final, la cei doi reprezentanti ai straniului romanesc, Danut Ivanescu si Ana Maria Negrila cu povestirile “Asteptandu-l pe Corban“si respectiv, “De acum si Pina-n noapte” cu actiunea petrecandu-se in universul Radharc. Fara suparare, dar nu am avut rabdare sa citesc povestea nici unuia dintre ei pina la capat, cea a lui Ivanescu mi s-a parut destul de greoaie si ciudat construita, iar cea de-a doua tinand cont ca  nu am dus-o la bun sfarsit nu ii pot contesta valoarea literara, pe care o are in mod sigur, insa comparativ cu ce gasim in antologia New Weird mai avem mult de lucru, si mai mult nu spun.

Antologia New Weird are o evolutie sinuoasa, cand o povestire te incanta cu lumea creata si ramai cu buza umflata ca s-a terminat prea repede, cand nu stii cum sa treci la urmatoare, fiind o situatie normala, de altfel, aceasta evolutie depinzand de gusturile fiecaruia. Ceea ce conteaza cu adevarat este, insa, impresia finala, aceea a unei colectii de povestiri horror-dark fantasy-stranii de cea mai buna calitate cu reprezentati de prima mina ai genului, fiind laudabila si initiativa de a ne promova cu aceasta ocazie si valorile proprii. O recomand cu caldura oricarui cititor,  indragostit de Noul Crobuzon si China Mieville, de povestile horror a lui Barker, suspansul lui Stephen King sau diversitatea abordata de Richard Matheson.

Cartea poate fi comandata  de pe site-ul editurii Millennium Press sau de pe blogul lui Horia Nicola Ursu.

Lectura placuta!

PS: din cate vad nu toata lumea intelege fenomenul, si nu “digera”  prea bine aparitia antologiei pe piata noastra…aveti articolele, aveti argumentele si contraargumentele, aveti comentariile, voi hotarati…

In alta ordine de idei, daca faceti precomanda (via e-mail, aveti datele in postul oficial), aveti sansa de a fi fericitii proprietari ai unui exemplar autografiat. Eu unul o sa am o carte foarte “mazgalita”, pentru ca vreau autograf si de la Vandermeeri, si de la Mike, si de la Ursu… La mai multe!

PS. Stiu ca ma repet, insa cred ca este foarte important: volumul acesta a avut prima editie la mama lui in Ianuarie 2008 – EXTRA FRESH!