Cititor SF

Carti mai noi, dar tot clasici… sau in orice caz, consacrati.

James Morrow  - The Philosopher’s Apprentice, genetica, bioinginerie, clone… fara suflet, fara notiuni de bine si rau, deci complicatii, mai ales cind una din clone dispune de miliarde de dolari.

Stephen King – Under the Dome, cel mai nou ‘dictionar’, inca necitit.

William R. Forstchen – One Second After, EMP masiv care distruge orice tehnologie bazata pe energie electrica, adica cam tot.

Margaret Atwood – The Year of the Flood, sechela lui Oryx si Crake, care se pare ca va deveni trilogie pina la urma.

Gene Wolfe – An Evil Guest, SF amestecat cu Fantasy si Horror.

Nancy Kress – Steal Across the Sky, primul contact se realizeaza prin intermediul internetului, un mesaj din partea unor alieni chinuiti de remuscari.

Gwyneth Jones – Spirit, Contele de Monte Cristo in cheie SF.

Adam Roberts – Yellow Blue Tibia, invazie extraterestra camuflata intr-o conspiratie a lui Stalin.

Iain Pears – The Dream of Scipio, mainstream, greu, nu stiu cind o sa am curaj sa ma bag in ea.

Piesa de rezistenta a numarului de fata o constituie nuveleta “Lion Walk” de Mary Rosenblum. Si nu, nu e vorba de povestirea(excelenta de altfel)  intalnita in Nautilus, si apoi in Dozois-ul 3 la noi, scrisa de Benjamin Rosenbaum. O mica confuzie tot a fost pentru ceva timp in mintea mea, pina am cercetat si m-am edificat definitiv.

Totusi este piesa de rezistenta propusa de editori si nu si in realitate. Sau poate asa sunt scoase in evidenta nuveletele pe coperta. Desi eu as crede mai mult in autenticitatea primei variante ca doar si “Uncles Bones” e tot nuveleta. Ei bine, nu prea m-a impresionat. E o poveste cu usoare tente ecologice, cu o eroina careia ii place foarte mult ceea ce face si nu se da in laturi sa mai sara peste principii atunci cind situatia o cere. Ne gasim intr-un viitor in care Statele Unite fura caimacul turismului european, prin rezervatiile populate de animale rezultate in urma clonarii sau manipularii genetice. Intr-o asemenea rezervatie au loc o serie de atacuri mortale ale leilor asupra unor tineri care nu aveau ce cauta in interiorul perimetrului foarte strict securizat. Pina la final misterul se evapora si aflam exact motivatiile si cei implicate in spatele acestor atrocitati. Este un text fara vreo idee neaparat inovatoare, scris bine nu zic nu, si cu destule pagini (cam multe) pina la punctul culminant. Cred ca multi nu ar avea rabdare sa-l duca pina la capat. Autoare nu s-a zgarcit deloc cu scrisul, desi se putea renunta la unele paragrafe fara vreo jena.

Larry Niven in “Pasing Perry crater base, time uncertain” ofera cu generozitate o mostra a talentului sau intr-o singura pagina de Asimov`s. Un text in care extraterestrii trec pe linga Luna si constata ca oamenii au lasat in urma o baza spatiala parasita. Asa da..

Will McIntosh in “Bridesicle” abordeaza o premisa interesanta. Ce s-ar intampla daca oamenii ar putea fi criogenati sute de ani pentru a fi treziti apoi si aruncati direct intr-o altfel de  realitate. Pe linga faptul ca nu foarte multi isi permit sa le ofere la loc o viata normala, acestia intai trebuie sa faca fata unui serviciu de matrimoniale. Ideea mi s-a parut deosebita si cel putin jumatate din povestire are un tonus intrigant, care te tine atent si conectat la evolutia lui. Spre final parca scriitorul nu s-a hotarat exact ce sa ne ofere si se mai slabeste usor-usor ritmul. Ideea nu a fost rea, dar se putea si un final mai bun. Read more…

“Univers” a lui Robert A Heinlein, “taticul” Starhip Troopers-ilor, si parte integranta a tridentului ce a alcatuit multi ani de-a rindul, alaturi de Isaac Asimov si Arthur C. Clarke “The big three of science fiction” este povestea ce deschide in mod fericit almanahul Sci-fi Magazin 2009. Desi, ca sa fiu cinstit, trebuie sa recunosc ca initial primul meu impuls a fost sa trec mai departe, nereusind sa ma agate dupa doua pagini, insa la recomandarea unui prieten m-am hotarat sa incerc o recitire. Ei bine, intr-adevar m-am inselat si Heinlein demonstreaza inca odata, ca uneori omul pur si simplu nu poate depasi anumite bariere ale mintii si este refractar la noi abordari care i-ar zdruncina din temelii modul personal de a privi lumea, lucru care, din 1941, de cand a fost scris textul si pina astazi, nu pare sa se fi schimbat prea mult.

Read more…

“Wastelands” e prima carte pe care o citesc in anul 2009,  si ce carte a fost! La inceput de an, dupa ce m-am delectat cu revista Weird Tales, m-am simtit stapanit de o lipsa de chef atroce, orice as fi vrut sa incep si imi planuisem, neatragandu-ma deloc. Asa ca, sub impulsul de moment, am ajuns la antologia editata de John Joseph Adams, editor despre care am mai scris un pic pe blog la antologia “The Livind Dead“. Antologia de fata insa nu se ocupa cu oamenii morti si nici nu aduce in discutie scenarii in care extraterestii cuceresc pamantul, dupa cum si editorul spune in introducere, dorindu-se o prezentare a diverse viziuni ale unui viitor posibil al omenirii, post-apocaliptice, lumea confruntandu-se, de la o povestire la alta, fie cu un cataclism natural, un virus mortal, cu un razboi total intre natiuni, cu foamete, sau pur si simplu cu propria-i decadere.

“The End of the Whole Mess” -1986- a lui Stephen King deschide seria povestirilor antologiei intr-un mod cum nu se poate mai fericit. Si, probabil, nu deageaba este si prima din carte cum la fel de cert este si ca Stephen King este la momentul de fata unul dintre cei mai buni scriitori din intreaga lume. Modul de abordare mi s-a parut original, nemaintalnindu-l de-a lungul antologiei, una dintre persoanele responsabile cu dezastrul, cel ce a cauzat sfarsitul lumii, prezentandu-si povestea. Insa constructia este de asa natura incat ai impresia ca ti se vorbeste direct tie, tonul abordat fiind presarat cu momente si constatari ce-ti pot starni zimbete, povestea impingandu-te de la spate, aproape invizibil, spre finalul neasteptat. Si chiar daca sfarsitul nu este placut pentru omenire, modul de expunere al povestirii te impiedica sa te intristezi si te indeamna la meditatie si la descoperirea moralei in jurul careia este tesuta intreaga relatare.

Read more…

Volumul 3 de fata este in fapt prima jumătate a antologiei si cel cu numarul 22 in State, cuprinzand pe langa o serie de scriitori consacrati si cateva tinere sperante. Dupa ce am dat gata cam jumatate de volum eram destul de entuziasmat, povestirile imi placusera aproape in intregime. Sunt si exceptii normal, oricum cert e ca tragand linie nu ma asteptam sa ma prinda asa de tare debutantii, sau ma rog, cei de care nu am auzit pina la momentul de fata..

Pat Murphy, nume, ce nu-mi spune prea multe, nu e chiar o debutanta publicand inca din anii `80, cu premiu Nebula la activ pentru romanul “The Falling Woman” si un alt Nebula luat in acelasi an de aceasta data la categoria povestiri cu “Rachel in love“. “Vorbeam din adancuri” este o povestire bine inchegata, ce accentueaza mai ales obsesia personajului principal, prin prisma experimentului la care participa, capacitatea de interactionare cu ceilalti semeni scazandu-i dramatic. Ritmul intamplarilor este alert, accentul fiind pus mai mult pe personalitatea si visurile eroinei.

Read more…