Cititor SF

Editorial:
DESPRE PROFESIONALISM – Horia Nicola Ursu

Ficţiuni:
UNDE RADIO – Michael Swanwick – Premiul World Fantasy 1996
ÎNGERI ŞI MOLII – Costi Gurgu
JOC ÎN DOI – Nicola Griffith – nominalizare Hugo 2010
CUMANIA 2010 – Marian Truţă
SLUJESC ZEULUI CÎINE – Ştefana Cristina Czeller
VÎNĂTOAREA DE SFINCŞI – Florin Pîtea

Viitorul anterior:
IANUS BIFRONS – Mircea Opriţă
ALFRED BESTER – Graham Sleight

Dosar Lucius Shepard:
„BIG FUCKING DRAGON” – un interviu în exclusivitate cu Lucius Shepard
DOAR PARŢIAL AICI – Lucius Shepard

Zeitgeist:
LITERATURĂ DE FURAT – Cory Doctorow
AFACEREA CLEVE CARTMILL – Robert Silverberg

A meritat sa alerg de la aeroport la o ultima bere la Giotto: am prins nu numai niste discutii interesate, ci si primul numar din Galileo.

Prima impresia e ca arata bine. Hartia e cum trebuie (nu foarte grea, din fericire, am eu o problema cu asta), coperta e tiparita frumos… dimensiunile nu-s pe placul meu, dar am mai spus-o si faptul e consumat.

Povestirile
James Patrick Kelly – O sansa din 10^16
Am impresia ca am mai citit cate ceva de Kelly, dar probabil toate au cazut in aceeasi categorie ca O sansa din 10^16: usor de uitat. In cazul de fata, un om din viitor ajunge in viata unui pusti de 12 ani care ar putea salva lumea (ma rog, adica are o sansa din 10^16 de-a reusi). Nu pot sa spun ca m-am plictisit citind-o, dar nici nu m-a impresionat.

Liviu Radu – Doi batrani, pe o banca…
Probabil ca mi-au scapat cateva subtilitati din cauza ca nu am citit Frankenstein… in orice caz, impresia pe care mi-a lasat-o a fost asemanatoare cu povestirea lui Kelly – ok, dar nimic memorabil. Introducerea mi s-a parut prea lunga, n-am inteles de ce o persoana ar veni la aceeasi banca din parc la aceeasi ora si ar intreba necunoscutii ce carti citesc… dar speculatiile au fost interesante. Nu stiu cat de mult au in comun cu evenimentele reale cunoscute, dar nici nu ma prea intereseaza; abordarea in sine a fost destul de inovatoare ca sa ma tina curioasa pana aproape de sfarsit.

Sebastian A. Corn – Vonu
Vonu mi-a placut mai putin decat alte nuvele ale lui Corn. Imaginatia e la locul ei, idem versiunea proprie de cyberpunk… dar rezultatul nu m-a dat pe spate. Ideea cu Romania pe post de buric al pamantului mi s-a parut bine justificata, dar clonele si intentiile lor si exact de ce trebuia sa-mi pese… nu. Jimi Hendrix a fost simpatic totusi.

Norman Spinrad – Jurnale din Anii Molimei
Spinrad nu e printre autorii mei favoriti, chiar deloc, asa ca nu ma asteptam la mare lucru. Cu toate astea, nuvela s-a dovedit a fi preferata mea din revista. Intr-un viitor nu foarte incredibil, o molima se raspandeste pe cale sexuala (a pornit din Africa, s-a raspandit in comunitatile de homosexuali, dar e Molima, da? nu SIDA, ca tre’ sa fie SF), cu consecinte evidente: sexul “pe viu” e periculos, masturbarea e sport national si sexul propriu-zis se face numai prin intermediul unor prezervative si diafragme high-tech. Cateva personaje se intersecteaza in aceste conditii si salveaza omenirea. (Nu e spoiler, asta ni se spune din a doua pagina.)

Ce iese bine: societatea Molimei, violenta, viata linistita a celor care nu mai au nimic de pierdut (nu foarte realist, dar mi-a placut ideea), personajele care chiar reusesc sa aiba putina personalitate.

Ce nu iese bine: ideea de jurnale (serios, un bolnav de Molima care isi petrece viata omorand si violand scrie un jurnal?!), cliseele (crestinul fanatic, militarul nebun, doctorul care vrea sa salveze lumea, corporatiile medicale malefice), scriitura asa-si-asa. O sa imi spun ca Spinrad nu a vrut sa se ia prea mult in serios… altminteri nu-mi explic procedeele de telenovela gen “cine putea fi atat de nebun incat sa o faca…” // se termina capitolul // urmatorul capitol este cu, ghici cine, mercenarul John care e in cacat pana la gat. No shit.

Cu toate defectele, nuvela m-a prins. Spinrad in continuare nu-mi place, dar sa spunem ca mi-e putin mai simpatic acum.
Read more…

Inceputul

In octombrie 2009, Horia Nicola Ursu intreba pe blogul propriu “Ati cumpara o revista trimestriala de fantasy & science fiction?“. Era primul indiciu “oficial” ca editorul satmarean se gandea serios sa umple golul lasat de disparitia CPSFA, JSF, Lumi Virtuale sau Sci-Fi Magazin.

Seria de intrebari adresate fanilor avea sa duca la un portret-robot publicat in Nautilus (“Cum trebuie sa arate o revista F&SF?“) si, patru luni de tacere mai tarziu, la dezvaluirea numelui si copertii revistei (“In martie, la Millennium Press“). Daca titlul mesajului era oleaca inselator (revista avea sa apara abia in mai, nu in martie) continutul era suficient de apetisant ca sa ma faca sa fug la posta si sa devin unul dintre primii abonati.

Si unul dintre primii cititori, bineinteles

Pe scurt

240 de pagini, format A5

20% autori romani (Liviu Radu, Sebastian Corn)

50% autori straini (James Patrick Kelly, Norman Spinrad, Joe Haldeman)

30% articole (Mircea Oprita, Graham Sleight, Cory Doctorow, Paul Di Filippo, Peter Watts, Joe Haldeman)

Pe lung

“O sansa din 10 la puterea a saisprezecea” e povestirea cu care James Patrick Kelly a castigat premiul Hugo in 2000.

In 1962, anul crizei rachetelor cubaneze si cea mai fierbinte perioada a razboiului rece, Ray Beaumont are 12 ani, o biblioteca intesata cu carti SF si un adapost antiatomic in curtea din spatele casei. Asa ca atunci cand un om din viitor ii cere ajutorul, Ray il ascunde in buncarul improvizat si incearca sa faca tot ce poate ca vizitatorul sa-si poata duce misiunea la bun sfarsit. Dar va putea Ray sa fie acea sansa din 10 la puterea a 16a de care omenirea are nevoie ? Read more…

H.P.Lovecraft reuseste sa ma surprinda cu fiecare ocazie. Pe masura ce-i citesc tot mai multe dintre lucrari, constat ca a produs texte de un suspans si o inspiratie remarcabile si ca nu degeaba este vazut de catre multi ca unul dintre pilonii de baza ai genului horror de astazi.

Volumul de fata cuprinde un numar de 16 povestiri: Prizonierul faraonilor, Strada, Oroarea de la Red Hook, Tranzitia lui Juan Romero, Azathoth, Descendentul, Cartea, O aparitie pe clar de luna, Sarbatoarea, El, Cabana din ceata, Fiara din pestera, Pastorul blestemat, Cavoul, Alchimistul, Intre zidurile din Eryx, plus un cuvint inainte al traducatorului si criticului Mircea Opriţa. Este si normal sa te astepti de la Lovecraft ca textele sa musteasca de orori inimaginabile, de stari amplificate de anxietate si teroare carora li se adauga o gama larga de fenomene dincolo de orice explicatie rezonabila, fie ea logica sau stiintifica. Nici povestirile volumului de fata nu fac exceptie, avand in mod cert atributul de a putea incanta toate categoriile de cititori, indiferent de gusturi sau pretentii.

Si totusi, in conditiile in care eram sigur ca volumul de fata nu o sa ma dezamageasca, nu m-am asteptat sa intalnesc o povestire, scrisa in colaborare cu Kenneth Sterling, care mi-a dezvaluit o latura a lui Lovecraft de care nu m-am mai lovit pina acum. Intentionat sau nu, aceasta se afla la finele volumului si se intituleaza Intre zidurile din Eryx. Ce o face asa speciala pentru mine este ca a fost scrisa in maniera science fiction, beneficiind de aceeasi incarcatura de necunoscut si insolit prezenta in majoritatea textelor scriitorului american. Ne aflam intr-un moment in care omenirea a pasit pe planeta Venus, si personajul principal al povestirii se afla intr-o misiune de descoperire si sustragere a cristalelor ce pot fi intalnite pe planeta. Pe linga fauna locala, presarata de plante otravitoare cu efect halucinogen (acesta fiind doar un exemplu dintre multe aspecte exotice ce populeaza junglele de pe suprafata planetei Venus), si aerul imposibil de respirat pentru om, mai exista si o populatie locala ostila pamantenilor.

Este vorba de o specie bipeda de sopirle, care incearca sa-si protejeze rezervele de cristal dupa care tinjeste omenirea, cristal dorit cu atata ardoare de catre oameni deoarece s-a dovedit ca poate fi folosit cu succes pentru a extrage o cantitate importanta de energie. Exploratorul Stanfield, in incercarea de a sustrage un cristal impresionant ca marime, se confrunta cu o situatie in care sansele de scapare par intr-adevar nule si asta in ciuda aparentei usurimi initiale a cadrului general. Scriitorii se concentreaza cu rabdare si atentie tocmai asupra trairilor si gandurilor ce il framanta pe exploratorul pamantean pus intr-o situatie limita. Acestia nu se inghesuie neaparat in a oferi explicatii si o serie de raspunsuri pertinente si concise la intrebarile ce macina cititorul, in schimb accentueaza ideea sortii care ne poate juca feste oricind si a necesitatii de a nu renunta niciodata la lupta, oricit de fara iesire ar parea situatia respectiva. Read more…