Cititor SF

Mai intai a fost o serie de sondaje… apoi niste teasere, apoi anuntul. Noua creatie Millennium Press se numeste Galileo si arata cam asa:

Treptat-treptat am aflat amanuntele importante: revista va aparea trimestrial, va fi in format trade paperback mediu (adica 20,5 x 13,5 x 1,7 cm) si va arata… cam ca o carte, pentru ca sunt planuite 240 pagini pe numar.

Despre continut nu stim prea multe detalii – puteti vedea lista de autori pe coperta, iar aici Horia ne spune cate ceva despre ce va cuprinde revista.

Si partea cea mai importanta: cat o sa coste si de unde puteti s-o cumparati. Pretul suna bine pentru 240 de pagini – 15 lei per numar. Daca o sa arate la fel de bine pe cat se anunta, eu zic ca merita banii… e doar de 2 ori mai mult decat o revista glossy, in definitiv Cu distributia stim cu totii cum e (sublima, dar lipseste cu desavarsire), asa ca varianta cea mai simpla ramane abonamentul. 50 lei pe an, cu bonus cate o carte la fiecare numar pentru cei care se aboneaza inainte de 1 aprilie. Plata se face prin mandat postal, transfer bancar sau Paypal (detalii aici).

Eu m-am abonat… asa ca vor veni si niste pareri imediat ce o primesc.

Disclaimer: Da, aveti dreptate. Scopul meu in viata este sa distrug SF-ul si fantasy-ul romanesc, si in general orice fel de literatura care apare in tara noastra. Chiar si cand scriu ca ceva mi-a placut, de fapt e la misto, da? Concentrati-va pe partile negative, ca doar acolo sunt sincera. De fapt, nici nu va obositi – parerile mele trebuie ignorate, pentru ca nici nu am scris vreun roman, nici nu sunt critic literar. Ah, da, si am o problema personala cu Horia si de-aia nu recunosc ca toate povestirile sunt geniale si merita sa ia cel putin un Hugo si-un Nebula fiecare.

Acestea fiind spuse…

Cybervals – Mircea Coman. Din seria “mda”. Nici calda, nici rea, oarecum plictisitoare, o mai salveaza sfarsitul gandit destul de bine incat sa nu ma prind care era faza inainte de explicatie.

Duel cu ceata si lotusi – Catalin Sandu. Daca mi-a placut mie, care nu stiu nimic despre Go, sunt convinsa cei care il inteleg vor fi si mai incantati. Catalin Sandu a nimerit la fix echilibrul intre prea multe si prea putine informatii (mie imi place sa ghicesc), iar scriiturii n-am nimic ce sa ii reprosez. As face un rezumat al subiectului daca as putea, dar mi-e greu – sa zicem un fel de joc de Go care consta in crearea de peisaje cu ajutorul mintii.
Read more…

Pe cuvintul meu de pionier ca m-am bucurat cand Ursu si Maicu au anuntat ca lucreaza la aceasta antologie. Pe cuvint ca ma asteptam la macar doua-trei surprize placute care sa-mi dea motive sa le zic unora “Vedeti bai! Nu-i ca-n filme!”. Iar ilustratia copertei este, dupa parerea mea, una din cele mai atragatoare, unde mai pui ca-i si romaneasca… Horia a fost foarte amabil si mi-a trimis un ARC  pe care l-am “bagat in lucru” imediat. Multumesc.

Si a inceput dansul… Chestia aia cu “Nu-i ca-n filme!” s-a adeverit cu varf si indesat, insa exact in directia opusa fata de ce am sperat eu. Dupa tiparul consacrat…

The Good

Pentru ca e primul lucru care il vezi la o carte, o sa mai spun inca odata ca ilustratia este superba, cum mai rar vezi pe cartile romanesti. Mi-a adus aminte de seria lui Mieville…

Multe nume, multi autori – astfel poti sa-ti faci o imagine cat de cat de ansamblu asupra a ce se mai scrie in fictiunea fantastica romaneasca. Un mix interesant de nume consacrate, autori mai putin prolifici si cateva debuturi pe hartie.

Se remarca povestirile “Testamentul de ciocolata” si “Plimbarea de seara”. Sa detaliem un pic:

-                          “Testamentul…” este probabil cea mai buna povestire romaneasca scrisa in ultimii ani. Are tot ce-i trebuie si mixeaza foarte inspirat doze de mister si indicii echilibrate si bine asezate, personaje foarte misto si detalii care fac diferenta, toate acestea contribuind la constructia unei atmosfere de exceptie. Desi din prisma ideei poate fi considerata “doar o alta poveste cu fantome”, mestesugul lui Marian Coman o transforma in “altceva”.

-                          In “Plimbarea…” Florin Pitea incearca sa prezinte in mod plastic o idee care parea uzata, …am impresia ca dinsul o duce un pic mai departe. La baza este prezumtia ca viitoarele inteligente artificiale nu vor reusi sa asimileze notiuni ce tin exclusiv de lumea organica cum ar fi nasterea, moartea, sentimentele sau dorintele. In cazul de fata este vorba despre o astfel de inteligenta care isi indeplineste sarcinile la infinit, desi scopul, obiectivul urmarit prin indeplinirea acestor sarcini a disparut demult datorita ciclului natural al vietii organice… Cel putin asa am interpretat eu. Se vede ca autorul e in bransa – scriitura e frumos construita si curgatoare. Toate merg bine pina la un punct cand…

The Ugly Truth Read more…

***

SRSFF va decerna la standul 37 al Librariei Nautilus, tot pe data de 28.11.2009, la targul de carte Gaudeamus, cind va fi lansat si volumul “Alte tarmuri” premiile SRSFF. Castigatorii sunt :

***

Premiul pentru autor – Florin Manolescu

Premiul pentru teorie şi critică literară – Mircea Opriţă

Premiul pentru promovarea literaturii science fiction – Michael Haulică

Premiul pentru cel mai bun periodic science fiction – Revista Helion

Premiul pentru cea mai bună editură de science fiction – Millennium Press

***

Mai multe detalii si informatii despre juriu, initiativa si altele, aici.

***

Michael Haulică (editor)  - DANSÎND PE MARTE
ŞI ALTE POVESTIRI FANTASTICE

Editura Millennium Press |  Pret 30lei

272 pagini, format 125×195 mm

ISBN 978-606-8113-06-7

CUPRINS

Mircea Coman – Cybervals
Cătălin Sandu – Duel cu ceaţă şi lotuşi
Liviu Braicu – Heptozaur
Roxana Brînceanu – Saltul pisicii
Robert Coller – Între ceşti de capuccino
Ioana Vişan – Sufletele arborilor
Aron Biro – Valori familiale
Liviu Radu – Vînătoare de vulpi
Mircea Pricăjan – Radio Live
Marian Coman – Testamentul de cicolată
Cătălin Maxim – Dansînd pe Marte
Bogdan-Tudor Bucheru – Zalm per Oxis
Ana-Veronica Mircea – Fără doar şi poate
Andrei Gaceff – Evidenţa unor promenade
Ben Ami – Probabilitatea fiBANară
Dumitru Cl. Stătescu – Pulbere în vînt
Ştefana Czeller – Băieţelul cel fierbinte şi Hîrca Pămîntului
Florin Pîtea – Plimbarea de seară
Mioara Musteaţă – Legenda menestrelului

Intr-un post recent va aduceam la cunostinta ca pe blogul Millennium Press au loc o serie de sondaje. Cu scopul final de a anunta aparitia (iminenta) a unei noi reviste de science-fiction. Cel putin asta se intelege din comentariile si informatiile culese de pe blogul sus numit.  Ca va fi la anul sau peste doi ani, asta nu mai stim. Cert e ca ar pluti multa dezamagire in aer ca dupa aceste sondaje sa nu se materializeze mai nimic.Vorbesc in numele meu. Insa, probabil, nu as fi singurul afectat.

Pina acuma la noul sondaj au raspuns un numar de 33 de cititori. La cel de simbata trecuta, (cu intrebare („Aţi cumpăra o revistă trimestrială de fantasy & science fiction?”) au existat conform datelor oferite pe blog, 143 de raspunsuri, din care 90 au fost afirmative, 7 negative si 46 dubitative.

Intrebarea de saptamana asta este : “Ce format ar trebui sa aiba revista de F&SF ideala?” . Si posibilitatile de raspuns ar fi :

• format mare, ca de-aia e revista
• format de carte, ca sta mai bine in biblioteca
• nu conteaza

Avand in minte aluziile (directe sau nu) de pe blog, eu nu prea vad decat un singur aspect care ar indreptati un asemenea serial de intrebari. Pentru ca daca eu as fi “patronul” si as sugera ca aparitia unei reviste este iminenta ar insemna ca deja m-am hotarat asupra tuturor aspectelor. Cel putin asa ar fi logic. Si intrebarile le-as pune pentru a-mi face ceva promovare inainte. Dar se poate foarte bine sa ma si insel. A nu se intelege de aici ca nu as sprijini sau sunt impotriva aparitiei unei asemenea reviste. Dimpotriva, tot ce exista in zona blogroll-ului reprezinta promovare fara vreo obligatie din partea celor prezentati, si zic asta ca sa nu existe niciun fel dubii.

Ramane de vazut ce va mai fi in continuare. Pina la urmatoarea intrebare eu nu pot decat sa va indemn sa va exprimati opinia si sa bifati ce credeti voi ca v-ar prinde cel mai bine.

Recent, pe 1 octombrie mai precis,  s-a incheiat si etapa 24 a concursului de povestiri organizat de cei de la Arsfan.ro. Textele premiate vor avea sansa de a fi publicate in revista Helion.

Vroiam sa atrag atentia asupra unei initiative care a luat o amploare destul de mare. Florin Leodor Dănilă, administratorul site-ului web, a oferit un exemplu de proza concentrata la extrem intr-un text de maxim 6 cuvinte.

Asemenea incercari, insa mai mari, de pina la 140 de semne, in romana, pot fi gasite pe adresa proiectului initiat de Michael Haulica.

Si din momentul in care a aparut primul exemplu al unui cititor s-a pornit tavalugul. Aveti mai jos doar o mica selectie din multele texte aparute pe adresa postului respectiv.

Knock! Knock!
-Who’s there?
-Extinction!
-Shit!

Stanislaw Read more…

Nuvela “Adrenergic!” este o scriere revolutionara pentru vremea ei si a aparut pentru prima oara in 1994 intr-un numar al “Jurnalului SF” . Este greu de digerat si acum, la ani buni dupa trecerea boom-ului curentului cyberpunk in care William Gibson, Bruce Sterling sau  Pat Cadigan au facut istorie. Fara a citi alte recenzii sau a folosi alte materiale inspirationale pot spune cu certitudine ca in “Adrenergic” scriitorul Sebastian A. Corn a reusit sa surprinda intr-o masura foarte mare si precisa o parte din subiectul filmului The Matrix, 1999. Nici Being John Malkovich, 1999, nu ar fi strain de o serie de elemente-cheie prezente in nuvela, si fac referire aici mai ales la momentele in care eroul principal, Tamerlan Banks, Directorul onorific al unei mari si puternice Companii a viitorului, United T-Skell Spaces, se insinueaza in reteaua virtuala existenta in mintile operatorilor Companiei. Adica in reticulosistem, lumea construita cu grija din turboskelli, in sinapsele si cortexul operatorilor, denumiti inspirat, spatiofori.

Nemultumit ca a fost trecut pe linie moarta – titulatura de director onorific impunea doar respect si ii recunostea meritele, insa din punct de vedere executiv nu putea lua nicio decizie – si orbit de un pic de gelozie, Tamerlan isi planuieste cu grija intoarcerea pe scena in lumina reflectoarelor. Hugh Secada, un “fost emigrant columbian, fost somer si fost spatiofor, care a renuntat la cinci ani din viata pentru a sta cite saisprezece ore pe zi cufundat” in cuvele din care te lansai in spatiul virtual al turboskellilor si noul Director al United Spaces, va incerca sa i se opuna. Astfel, intregul roman este o cursa contracronometru initiata de Companie pentru a descoperi si a dejuca planul imaginat de Tamerlan. Pe parcurs intriga se complica si mai tare prin aparitia spatioforilor mercenari ce urmaresc sa-si extina spatiul virtual la nesfarsit. “Adrenergic!” are un ritm de desfasurare foarte bun, si chiar alert in partea finala a actiunii cind ne apropiem de deznodamant. Final care, de altfel, nu mi-a adus rasturnarea de situatie mult asteptata, insa acest aspect nu scade cu nimic din farmecul nuvelei.

Cert este ca scriitorul a reusit intr-un manunchi de pagini sa creionez un univers credibil si functional si a continuat construind premizele unui al doilea spatiu virtual de care veti fi in mod cert fascinati. Si nici personajele nu sunt cu nimic mai prejos, actiunile si personalitatile electrizante care populeaza nuvela constituindu-se intr-un alt puncte forte al scrierii alaturi de elementele inovatoare de tehnologie surprinse de-a lungul nuvelei.

De fapt ,eu unul nu am avut impresia ca ar exista vreo slabiciune evidenta, nuvela fiind proportionata exact pe masura subiectului abordat, scriitorul stiind cind sa se opreasca pentru a evita o eventuala plictisire a cititorului. Poate nu ar fi fost rau sa fi existat undeva un scurt glosar cu termenii folositi in nuvela, pentru ca cel putin la inceput te misti mai greu pina reusesti sa ai o imagine generala asupra intregului si asta si datorita abundentei – firesti de altfel – a elementelor de factura cyberpunk care populeaza “Adrenergicul”.

Combinand abilitatea unui scriitor profesionist cu o constructie reusita a personajelor cu un univers capabil sa trezeasca interes, dar si uimire, si alaturandu-le un fir narativ coerent si precis Sebastian A. Corn a reusit sa ne ofere noua, cititorilor romani, propria noastra varianta de lume cyberpunk. Este genul de lucrare pe care o citesti si, daca nu ai sti ca scriitorul este roman, ai crede ca in mod sigur este opera unui britanic sau american. Este cu adevarat o lectura speciala.

Am lipsit o vreme, motivat si nemotivat (vacanta si lene). Vor urma cateva recenzii ale unor carti citite acum cateva luni, deci vor fi mai scurte pentru ca nu imi mai aduc aminte toate detaliile, ci doar lucruri generale si senzatii.

Prima pe lista, Millennium Fantasy & Science Fiction, editata de, evident, Millennium Press, si care contine 10 nuvele scrise de autorii publicati de editura.  Recunosc ca nu ma asteptam la foarte mult, pentru ca majoritatea celor din volum mi-erau ori necunoscuti, ori familiari doar ca autori de romane. Rezultatul… cu plus. Nu excelent, dar bun.

Inceputul e foarte promitator: Cerul inghetat de Jeff Carlson e o nuvela SF cu extraterestri, primul contact, chestii d-astea. Echipa de explorare si costumele inteligente nu-s nimic nou, dar rasa/rasele de amfibieni au fost ceva deosebit, cel putin pentru mine. Per total nimic inovator, dar actiunea curge cum trebuie, personajul e in regula… o lectura placuta. Tinand cont si de jumatatea de roman de Carlson pe care am citit-o, probabil o sa mai dau cu ochii de scrierile autorului, dar n-o sa le caut in mod expres.
Read more…

Acum cateva luni Horia mi-a zis ca o sa publice o carte “din alea care imi plac mie” – in traducere, o carte in care mor o gramada de oameni dintr-un motiv aleator, iar supravietuitorii trebuie sa se descurce cum stiu. Ajunge doar sa aud “post-apocaliptic” si mi se intind antenutele, iar The Culled suna bine din descrierea de pe site-ul editorului american.

Fast forward cateva luni mai incolo… Dupa cum ma asteptam, cartea, botezata Supravietuitorul in romana (da, stiu, e pacat ca nu avem un cuvant bun pentru “to cull”), s-a dovedit captivanta. Da, e un cliseu, dar chiar e scrisa destept si te prinde din prima. Ce e clar: o molima rade de pe fata pamantului aproape toata populatia globului. Cei ramasi se descurca si ei cum pot intr-o lume care se duce naibii pe zi ce trece. Singura evadare a oamenilor din viata mizerabila de zi cu zi este emisiunea saptamanala a lui John-Paul Rohare Baptiste, conducatorul Biserii Apostolice a Zorilor Redescoperiti, imun la Molima gratie dorintei Domnului (cica).

Pasiunea mea postapocaliptica si-ar fi dorit mai multe detalii aici, mai mult despre modul in care oamenii isi continua existenta… dar actiunea incepe atat de rapid incat chiar n-am suferit mult, si oricum am avut parte de cateva secvente satisfacatoare (de exemplu BBC-ul e la datorie chiar si cu 90% din personal mort si ingropat – sau, ma rog, ars, putrezind pe strazi etc).

Personajul nostru principal e un baiat dur, un fost agent MI6 care reuseste sa ramana mai lucid decat majoritatea supravietuitorilor dar care isi duce viata de pe-o zi pe alta fara nici un scop… cel putin pana cand primeste un mesaj de la cineva care n-ar fi trebuit sa mai fie in viata. Atunci baiatul nostru, ca un mic Van Damme britanic ce e, se hotaraste ca are putina treaba in Statele Unite, asa ca face rost de un avion si pleaca. E pacat sa dezvalui prea mult din actiune, dar sa zicem doar ca societatea americana s-a schimbat foarte mult in cei cinci ani de la declansarea Molimei, iar trimisul Domnului de care ziceam mai sus joaca un rol important. Ce poate fi mai eficient pentru manipularea maselor decat sa amesteci biserica si armata?
Read more…

Later edit : In curand la Nemira, Frederik Pohl -  “Intalnirea Cu Heechee” –  (aproxim. 15 iulie)

Greu cu videoclipurile! Am incercat sa le urc initial pe youtube, dar dupa ce am stat o ora, m-am trezit doar cu un minut din ele asa ca m-am orientat in alta parte (erau prea mari) . Le-am uploadat pe unde am prins, doar ca nici asa nu am gasit exact cum sa fac si nu s-a materializat nimic. Pina la urma tot la youtube am ajuns, dupa ce in prealabil le-am transformat in ceva mai comprimat si apoi a trebuit sa descopar printre programele de separare din dotare ceva cu adevarat functionabil. Ce a iesit vedeti mai jos.

Asadar, in primul videoclip aveti lansarile noutatilor de la Millennium Press. Au luat cuvantul Florin Pitea, Horia-Nicola Ursu, Michael Haulica, Stefan Ghidoveanu si Mircea Pricajan. Se cam observa ca nu am avut stare si m-am miscat tot timpul, insa am incercat sa surprind evenimentele cat mai bine cu putinta. Si in plus cu cealalta mina mai faceam si cate o fotografie (multi tasking in adevaratul sens al cuvantului ). Caseta s-a oprit la interludiul Lorenei Lupu.

Dupa cele trei videoclipuri aveti lansarea Nemira in care vorbesc : Mihai-Dan Pavelescu despre colectia Nautilus, Mircea Pricajan despre “Pistolarul” lui Stephen King si Michael Haulica despre revista online Nautilus. Interesant este ca domnul Haulica aduce in discutie posibilitatea publicarii unei antologii 100% romanesti in cadrul colectiei Nautilus a editurii Nemira. Tema principala ar fi “Apocalipsa” si antologia s-ar imparti in trei subteme si anume, “molimele”, “dezastrele naturale” si “razboiul total”.

Textele se primesc pe adresa michael.haulica@gmail.com in perioada 1 iulie 2009 – 31 ianuarie 2010.  Volumul ar urma sa apara in vara viitoare, probabil lansat cu mare fast tot la Bookfest. Mai multe detalii vom afla sigur in curind, insa pina atunci puteti arunca un ochi si la videoclip pentru a descoperi mai multe informatii.

Vizionare si auditie placuta!

Read more…