Cititor SF

Santiago: A Myth of the Far Future (1986) este pur ÅŸi simplu un western, numai că, în loc să se desfăşoare la graniÅ£a dintre Statele Unite ÅŸi Mexic sau prin preerie, întâmplările se petrec în spaÅ£iu, pe planetele care alcătuiesc Frontiera Interioară. Avem toată recuzita: bandiÅ£i faimoÅŸi ÅŸi vânători de recompense, baruri, femei stranii, afiÅŸe cu “Wanted” etc.

ÃŽn acest decor, Sebastian Nightinghale Cain zis ÅŸi Pasărea Cântătoare – spre neplăcerea lui – încearcă să dea de urma legendarului răufăcător Santiago, un om cu o reputaÅ£ie atât de cumplită ÅŸi cu o asemenea listă de orori la activ încât mulÅ£i se îndoiesc că personajul există cu adevărat, mai ales că relatările despre aspectul lui fizic sunt contradictorii ÅŸi, evident, exagerate. ÃŽn căutarea lui, Cain se pomeneÅŸte aliat, nu întotdeauna de bunăvoie, cu tot soiul de personaje pitoreÅŸti ÅŸi nu neapărat onorabile. Printre aceÅŸtia, Virtue McKenzie zisă ÅŸi Regina Virgină, care nu-i nici una, nici alta, ci o ziaristă dispusă să riÅŸte tot ÅŸi să facă orice pentru un interviu cu Santiago, ÅŸi Jolly Swagman, un gangster colecÅ£ionar împătimit de artă care vrea moartea faimosului bandit ca să pună mâna pe obiectele unicat deÅ£inute de acesta.

Misiunea lui Cain este complicată de faptul că mai toţi vânătorii de recompense s-au pornit pe urmele lui Santiago cu un entuziasm reînnoit, iar printre ei faimosul Angel, considerat cel mai bun dintre toţi. Ca să nu mai vorbim că nici banditul nu e genul de om dispus să se lase găsit aşa, cu una-cu două.

Ei, romanul începe bine, pentru că Resnick ştie cum să stârnească omul servindu-i o enigmă învelită într-un pic de poezie. De fapt, romanul începe aşa:

They say his father was a comet and his mother a cosmic wind, that he juggled planets as if they were feathers and wrestled with black holes just to work up an appetite. They say he never slept, that his eyes burned brighter than a nova, that his shout could level mountains. That he killed a thousand men, and saved a hundred worlds.
They called him Santiago.

Åži o Å£ine tot în stilul ăsta. Personajele au nume precum Giles sans Pitie, Man-Mountain Bates, Moonripple, Altair of Altair, femeia-asasină, Schussler Ciborgul, avem inclusiv un preot-vânător de recompense cu un apetit feroce.  Fiecare capitol începe cu câteva versuri (proaste) pe care bardul Frontierei, Black Orpheus, le-a compus despre unul sau altul dintre eroi, ceea ce îţi creează deja impresia că oamenii despre care citeÅŸti sunt toÅ£i croiÅ£i din material de legendă. ÃŽn realitate (realitatea romanului, fireÅŸte), unii sunt, iar alÅ£ii nu, pentru că adesea Orpheus a simÅ£it nevoia să corecteze pe ici-pe colo faptele, atunci când nu erau destul de poetice, sau să sacrifice adevărul în favoarea unei rime. Read more…

Mike Resnick este un scriitor mişto. Şi nu numai pentru că a luat 5 premii Hugo la categoria povestiri sau pentru că este nominalizat practic anual la această categorie. Ci pentru că a găsit un fel de a povesti în care desfăşurarea imaginaţiei nu este prin nimic îngrădită de căldura şi simplitatea cu care îşi creionează personajele.

Fie că scrie despre extratereştri, roboţi, fantome sau magicieni, povestirile sale sunt, în final, despre ce înseamnă a fi om, cu bunele şi cu relele inevitabil amestecate în natura umană. Nu-i vorba atât de ceea ce spune cât de felul în care spune povestea şi de uşurinţa cu care te împinge, pe nesimţite, spre concluzia pe care o doreşte. Şi despre faptul că reuşeşte să creeze nişte finaluri în acelaşi timp triste şi pline de speranţă.

Povestirile pe care le-am ales sunt disponibile în engleză, pe Internet, unde le-am găsit şi eu. O să pun linkuri la fiecare. Scrieri ale lui Resnick au fost publicate şi în revistele româneşti de SF&F.

Travels with my cats. Prima povestire de Resnick pe care mi-au căzut ochii, la instigarea lui voicunike. O să merg şi altădată pe mâna lui, că ştie ce să recomande.

Câştigătoare a premiului Hugo în 2005, este povestea lui Ethan Owens care, în copilărie, cumpără din întâmplare o carte de călătorie în ediÅ£ie limitată. Intitulată “Travels with my cats“, cartea, scrisă de o oarecare Priscilla Wallace, îl va Å£ine treaz toată noaptea prin felul în care autoarea descria ţările exotice pe unde umblase.

Peste ani de zile, cu toate visele de glorie ÅŸi aventură de odinioară pierdute fără urmă, Ethan se stabileÅŸte într-un orăşel de provincie, fără alte aÅŸteptări decât o viaţă liniÅŸtită. Recitind la un moment dat cartea preferată a copilăriei sale,  decide să afle mai multe despre autoare… numai pentru a descoperi că aceasta a murit cu mult înainte ca el să se fi născut, la numai 34 de ani, fără să fi scris altceva. Dar, în aceeaÅŸi seară, două pisici, una albă ÅŸi una neagră se ivesc pe veranda casei lui iar în urma lor apare însăşi tânăra femeie. Read more…

“Univers” a lui Robert A Heinlein, “taticul” Starhip Troopers-ilor, si parte integranta a tridentului ce a alcatuit multi ani de-a rindul, alaturi de Isaac Asimov si Arthur C. Clarke “The big three of science fiction” este povestea ce deschide in mod fericit almanahul Sci-fi Magazin 2009. Desi, ca sa fiu cinstit, trebuie sa recunosc ca initial primul meu impuls a fost sa trec mai departe, nereusind sa ma agate dupa doua pagini, insa la recomandarea unui prieten m-am hotarat sa incerc o recitire. Ei bine, intr-adevar m-am inselat si Heinlein demonstreaza inca odata, ca uneori omul pur si simplu nu poate depasi anumite bariere ale mintii si este refractar la noi abordari care i-ar zdruncina din temelii modul personal de a privi lumea, lucru care, din 1941, de cand a fost scris textul si pina astazi, nu pare sa se fi schimbat prea mult.

Read more…