Cititor SF

Desi nu am inceput bine anul cu Boneshaker iata ca am facut o miscare inspirata si am luat in mina volumul lui Ray Bradbury, Cronicile Martiene aparul la editura Leda si de care auzisem numai cuvinte de lauda. Traducerea este executata de Mihai-Dan Pavelescu si la fel ca si ultimele romane pe care le-am citit traduse de domnia sa nu am avut probleme. Dimpotriva.

Dar sa revenim la carte. Eu mi l-am imaginat ca un roman stufos, insa mare mi-a fost surpriza sa descopar ca de fapt are un numar decent de pagini, mai precis 271.Volumul de fata dovedeste, nu ca nu as fi fost constient de acest lucru, ca nu este impetuos necesar ca pentru a construi imagini si a pune in aplicare idei deosebite trebuie sa te intinzi pe mii de pagini. Nimic mai fals. Bine, George R. Martin este scuzat ca lui chiar ii trebuie`jdemii de pagini si pina la urma nu cred ca aspectul asta l-a deranjat vreodata pe un fan fantasy. Ray Bradbury a construit o bijuterie de carte.

Cronicile Martiene nu urmareste evolutia unui personaj anume, si aici am fost un pic surprins, desi la un moment dat mai revine asupra unor eroi din debut, ci aduna ca intr-un dosar mai multe povestiri si intamplari privitoare la debarcarea omului pe planeta, locuita si locuibila, Marte. De fapt aceste povestiri au fost publicate la vremea lor, in anii `50, prin diverse reviste science fiction si, ca si cronologie, au loc incepand cu anul 1999 si pina hat departe, in 2026.

Omul a reusit sa-si construiasca rachete spatiale si silit, printre altele, de amenintarea unui razboi atomic pe Pamant, adevar care nu este chiar departe de zilele noastre, trimite in expeditii cosmonauti catre Marte. Doar ca martienii nu sunt dispusi sa stea deoparte si sa-i primeasca pe pamaneni cu paine si sare, din diferite motive mai mult sau mai putin subiective sau, in necunostinta de cauza, trec cu vederea peste acest eveniment milenar. Civilizatia extraterestra este descrisa foarte bine, acestia fiindde  prezentati ca niste fiinte fragile ce au constientizat si si-au inteles scopul in viata si, impacate cu natura si existenta lor, se preocupa doar de scrierea poeziilor, de spectacole, si alte evenimente cu iz cultural, intr-o totala armonie cu semenii si mediul inconjurator. Read more…

Nemira dezvaluie pe blog una din cartile-surpriza pregatita pentru targ.

Este vorba de :

Peter F. Hamilton – Disfuncţia realităţii

Prima parte din Trilogia ZORII NOPŢII

traducere de Mihai-Dan Pavelescu

colecţia Nautilus

107 X 178, 3 vol. (total de 1720 de pagini)

Nu sunt un fan soap ( ), pardon, space opera inflocat, insa imaginile celor trei volume parca ma indeamna sa nu fiu “cuminte” cu bugetul personal .

Later edit : In curand la Nemira, Frederik Pohl -  “Intalnirea Cu Heechee” –  (aproxim. 15 iulie)

Greu cu videoclipurile! Am incercat sa le urc initial pe youtube, dar dupa ce am stat o ora, m-am trezit doar cu un minut din ele asa ca m-am orientat in alta parte (erau prea mari) . Le-am uploadat pe unde am prins, doar ca nici asa nu am gasit exact cum sa fac si nu s-a materializat nimic. Pina la urma tot la youtube am ajuns, dupa ce in prealabil le-am transformat in ceva mai comprimat si apoi a trebuit sa descopar printre programele de separare din dotare ceva cu adevarat functionabil. Ce a iesit vedeti mai jos.

Asadar, in primul videoclip aveti lansarile noutatilor de la Millennium Press. Au luat cuvantul Florin Pitea, Horia-Nicola Ursu, Michael Haulica, Stefan Ghidoveanu si Mircea Pricajan. Se cam observa ca nu am avut stare si m-am miscat tot timpul, insa am incercat sa surprind evenimentele cat mai bine cu putinta. Si in plus cu cealalta mina mai faceam si cate o fotografie (multi tasking in adevaratul sens al cuvantului ). Caseta s-a oprit la interludiul Lorenei Lupu.

Dupa cele trei videoclipuri aveti lansarea Nemira in care vorbesc : Mihai-Dan Pavelescu despre colectia Nautilus, Mircea Pricajan despre “Pistolarul” lui Stephen King si Michael Haulica despre revista online Nautilus. Interesant este ca domnul Haulica aduce in discutie posibilitatea publicarii unei antologii 100% romanesti in cadrul colectiei Nautilus a editurii Nemira. Tema principala ar fi “Apocalipsa” si antologia s-ar imparti in trei subteme si anume, “molimele”, “dezastrele naturale” si “razboiul total”.

Textele se primesc pe adresa michael.haulica@gmail.com in perioada 1 iulie 2009 – 31 ianuarie 2010.  Volumul ar urma sa apara in vara viitoare, probabil lansat cu mare fast tot la Bookfest. Mai multe detalii vom afla sigur in curind, insa pina atunci puteti arunca un ochi si la videoclip pentru a descoperi mai multe informatii.

Vizionare si auditie placuta!

Read more…

Simbata, 20 iunie 2009, la ora 14:oo la standul editurii Nemira (Pavilionul 14, Complexul Romexpo) suntem asteptati sa participam la o lansare oficială a volumului care inaugurează seria Dark Tower, “Pistolarul“, in traducerea cunoscutului Mircea Pricăjan. Vor participa :

• Mihai-Dan Pavelescu, ce va deschide discutia cu ceva informatii si detalii despre colectia Nautilus (poate se va scapa si un nume doua de romane )
• Mircea Pricajan, ce ne va vorbi despre volumul de fata si seria Dark Tower, in general
• Michael Hăulică, ce va veni cu informatii despre revista online Nautilus.

Mai multe detalii despre planurile “muncitoresti” de dupa, gasiti pe blogul editurii.

Si o alta informatie IMPORTANTA : “pe toată durata târgului de carte BookFest, “Pistolarul” de Stephen King şi “Iureşul săbiilor” de George R.R. Martin vor fi disponibile în mod exclusiv doar la standul Nemira. În librării vor ajunge abia după încheierea târgului, tot atunci vor fi onorate şi comenzile online.”

Asadar ne intalnim acolo!

PS:  Si cei curiosi, prin amabilitatea editurii Nemira, pot sa-si arunce ochii pe un fragment pdf din Pistolarul aici.

Read more…

In fapt este vorba de inaugurarea unei noi rubrici. M-am gandit, adaptand un model preluat de pe blogul FantasyBookCritic, ca nu ar fi o idee rea ca personalitatile apartinand lumii science fiction-ului autohton, de la editori, scriitori si pina la traducatori, sa ne ofere anumite recomandari, sau pur si simplu sa enumere cu ce lecturi s-au mai delectat recent. Si, profitand de aceasta ocazie, putem afla si ce planuri de viitor mai exista. Acolo unde se poate divulga, desigur.

Tinand cont ca s-au adunat ceva raspunsuri este clar ca va fi vorba de o rubrica saptamanala. Le multumesc inca o data celor care au raspuns pozitiv la aceasta initiativa si au reusit sa trimita raspunsurile pina la momentul de fata. Lansez inca o data invitatia pentru cei care nu au facut-o inca. Mai am inca multe mail-uri de trimis, insa as vrea sa anunt ca orice scriitor care ne viziteaza, inclusiv cei aflati la momentul debutului, pot prelua modelul si trimite raspunsurile pe mail-ul blogului. Pina acum am primit feedback si detaliat, dar si telegrafic, cum am specificat eu, din motive evidente. Depinde de fiecare, nimic nu este batut in cuie. Aveti mai jos un exemplu, de unde se pot prelua efectiv intrebarile, pentru cine este interesat. Multumesc si colegilor pentru sprijin si idei.

Pentru a sparge gheata, si sperand sa nu se interpreteze in niciun fel, am hotarat ca in debutul acestei rubrici sa ne bucuram de raspunsurile domnului Mihai-Dan Pavelescu, coordonatorul colectiei Nautilus, la editura Nemira. Mi-am permis sa adaug si comentariile pentru a avea o mai buna imagine de ansamblu.

————————————————————————————————————————————-

Nume si prenume* : Mihai-Dan Pavelescu

Data si locul nasterii : 18.07.1956, Bucuresti

Studii : Absolvent al Facultatii de Mecanica, Institutul Politehnic Bucuresti

Ocupatii : Traducator, Redactor SF, Coordonator colectie Nautilus

Debut : 1983, in revista Vatra cu o traducere din Roger Zelazny

Edituri si Reviste din portofoliu : Vatra, Anticipatia, Magazin International, Stiinta & Tehnica, Teora, Pygmalyon, Nemira

Premii : Cel mai bun traducator, RomCon, 1993, 1994

———————————————————————————————————————————

1.Romane memorabile citite recent:

“Recent” va insemna “ultimii 2 ani”, iar “memorabil” — “care m-a surprins si determinat sa termin cartea”; lista nu-i o retrospectie deliberata, ci o combinatie ad-hoc intre cartile pe care le vad in sufragerie si pe PDA:

Neal Stephenson — Anathem
Stephane Audeguy — Teoria norilor
Tatiana Tolstaia — Zatul
Audrey Niffenegger — The Time Traveler’s Wife
R. C. Wilson — Spin
Julie Phillip — James Tiptree, Jr: The Double Life of Alice B. Sheldon (nu-i roman, dar e… memorabila)

2.Ati recomanda autorii romani de sf & f si urmatoarele lor romane :

Costi Gurgu
Liviu Radu
Danut Ungureanu
Silviu Genescu

3.Sperati sa apara publicat in Romania intr-un viitor apropiat:

James Tiptree, Jr.
Harlan Ellison (scriitor & editor)

4.Reeditari sf & f pe care le considerati necesare:

Cordwainer Smith

5.Proiecte de viitor:

Prea multe

———————————————————————————————————————————–

*Conform Wiki SF

Wow! De pe blogul editorului Millennium Press am aflat in aceasta seara o serie de vesti surprinzatoare care ne bucura nespus. Stirile sunt preluate de de la domnul Mugur Cornilă, aflat în Italia, la Fiuggi, cu ocazia “Conventiei europene de science fiction”, EuroCon 2009.

Euroconul este conventia  de Science-Fiction dedicata profesionistilor si fanilor din Europa fiind organizat de Deep Space One, ce are la activ evenimente ca Deepcon-ul  si Italcon-ul. Desi unii din invitatii de marca se pare ca nu au mai ajuns sa onoreze invitatia, cum ar fi legenda Robert Silverberg si actrita Kate Mulgrew, cunoscuta fanilor sf  in special prin rolul din serialul de televiziune Star Trek: Voyager si a ecranizarilor dupa acesta. Totusi dintre invitati am mai aminti :

Read more…

Nevil Shute Norway (17 Ianuarie 1899 – 12 ianuarie 1960) a fost un scriitor popular dar in acelasi timp si un inginer aeronautic de succes, cel mai cunoscut roman al sau find scrierea de fata, “Ultimul tarm” (”On the beach“, titlul original) publicat in 1957 dupa emigrarea sa in Australia. Foarte multa lume considera acest roman ca fiind o lucrare majora, in special printre textele cu filoane apocaliptice. Romanul a fost serializat in mai mult de 40 de ziare ale vremii si adaptat intr-un film in care au jucat Gregory Peck si Ava Gardner in 1959. Ca un fapt interesant,  ”On the Beach” a fost primul film american expus publicului in cinematografele Uniunii Sovietice.

Subiectul romanului urmareste apropierea iminenta a sfarsitului lumii ca urmare a unor razboaie nucleare intense. Nu poti sa nu zimbesti de ironia sortii accentuata de scriitor, ca cei mici, tari ca Egiptul sau Albania le-au tras-o, ca sa ma exprim mai liber, marilor puteri ale lumii, declansand o conflagratie de dimensiuni globale. Nori de radiatii rezultate in urma diverselor bombe nucleare, la care a recurs omenirea, s-au raspindit de-a lungul marii majoritati a planetei si ameninta sa loveasca in curand si tarmurile pasnice si nevinovate ale Australiei. Cam asta ar fi fondul pe care se desfasoara evenimentele din carte, axate in principal pe doua directii, nevoia de a afla daca mai sunt supravietuitorii pe restul globului si credinta cercetatorilor australieni ca nu vor mai apuca anul urmator.

Read more…

Atentie! Articol de recesiune, lung si fara poze.

Ideea acestui articol mi-a incoltit in cap dupa ce am citit maretul articol din New Scientist, articol in care autorul se intreaba  daca genul science fiction este pe moarte. Nu stiu de unde le tot vin ideile acestea unora. Da, nu este o chestie originala, nu este nici macar noua. Este o intrebare veche de aproape 50 de ani, care tot apare in perioadele cand economia merge prost.

In primul rand ipoteza lor de lucru este eronata. Se vehiculeaza idea ca SF-ul s-ar lua la intrecere cu stiinta, si ca, na!, stiinta a progresat asa de mult incat SF-ul este cam obsolete. Asta in priviinta lumilor sau viitorului imaginat. Cat despre SF ca literatura sau parte a literaturii, se pare ca este doar “semi-respectable”. Dar totusi sint si parti din SF in general, care par autorilor destul de selecte, si ne sint date ca exemple “Star Wars” si “Matrix”. Din pacate cam asta este la ce se gandesc cei ne-avizati cand aud de SF, Sci-Fi sau cum vreti sa-i spuneti, inclusiv cei de la New Scientist. Chestia e ca scriu despre o chestie despre care nu prea au habar…

Inca de la inceputul anilor ‘60 a aparut ideea SF-ului muribund, pe fondul unei relative acalmii economice, perioada in care un mare numar de reviste de gen au disparut iar ritmul aparitiilor editoriale a scazut simtitor. Multi din autorii momentului s-au resimtit, inclusiv Robert Silverberg care a perceput fenomenul cam asa: ” un fel de mare imperiu prabusit, care a colapsat intr-o ciudata decadere provinciala”. Cred ca este elocvent faptul ca in 1961, premiul Hugo pentru cel mai bun fanzin a fost castigat de un simpozion cu titlul “Cine a omorat SF-ul?” A murit SF-ul atunci? Pai nu prea, chiar din contra. Poate selectia s-a inasprit, dar lucrarile bune au trecut, autorii talentati nu au disparut. Philip K. Dick, Poul Anderson sau Cordwainer Smith, pentru a da cateva exemple, au avut contributii importante in acea perioada. Tot atunci exponentii noului val isi faceau debutul: Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin sau Kate Wilhelm pentru a numi cativa.

Toata treaba s-a repetat spre sfarsitul anilor ‘70, o gramada de articole simandicoase sau savante explicau de ce totul s-a sfarsit pentru SF. Unii s-au panicat, gandindu-se sa treaca la mainstream. Si, iarasi, lucrari importante au aparut in acea perioada “sterila”, nume mari precum James Tiptree, Jr., Frederik Pohl, Gene Wolfe sau John Varley au avut ceva de spus. In 1991 s-a intamplat inca odata, si inca odata in 2001 (desi valurile au fost mai mici), si pe pare ca se intampla si acum. Poate se va repeta in 2021, si tot asa… Fara doar si poate, perioadele respective au avut si “victime”, asa cum probabil o sa fie si acum. Nu vreau sa dau nume, insa unii autori probabil sa o sa fie nevoiti sa-si ia si alt job pe linga scris, debuturile vor fi mai putine, publicul o sa vada ca unele premii nu sint acordate cum erau odata, etc. Cu toate acestea, cartile bune vor fi tot bune, scriitorii talentati vor scrie in continuare, si SF-ul cel muribund va fi resuscitat si de aceasta data.

Revenind la New Scientist, desi titlul pare incisiv, articolul in sine e doar barbologie, fara focus, fara directie. Mai nasol e ca si cei sase crai ai SF-ului nord american raspund cam anemic, fara convingere, poate in afara de Gibson care are totusi ceva de spus. Restul sint doar raspunsuri politicoase care nu spun nimic. Iar Margaret Atwood o face de-a dreptul lata. In acceptiunea respectivei doamne, cei care citesc SF sint doar niste adolescenti intarziati care viseaza planete cu sau fara dragoni pe ele, nave spatiale, savanti nebuni, chestii cu ochii rosii si asa mai departe. Brrrr!

Read more…

Ce se mai intampla prin ograda SF-ului nostru in aceste zile amortite…

Pai s-a lansat New Weird la Millennium. Cartile autografiate cred ca sint in drum spre nerabdatorii cititori. Ma astept ca in urmatoarele zile netul sa fie inundat cu pozele autografelor respective… Asta e bine.

A aparut Nautilus nr.8. Michael Haulica semneaza un editorial foarte misto. Cred ca si eu sint vizat, asta e. Am facut greseli si mi-am pus tarana in cap pentru aia. Nu sint primele, si sigur nici ultimele. Ca sint carcotas, se stie de ceva vreme. Ce sa fac, nu pot sa fiu asa bun la suflet ca Voicunike. Chiar il invidiez pentru atata bunavointa si rabdare pe acest “tata ranitilor SF”. Ma consolez observand ca dupa o vreme se mai satura si el si da in clocot… Mai imi trece insingurarea.

Chestia mai putin fericita e ca nu avem decat o povestire noua (aia semnata de Ivanescu e mai veche), pe numele ei “Siberia”,scrisa de Dario Pecarov. Inca nu am citit-o dar dupa primele paragrafe pare o chestie lucrata. De ce numai una ? Poate ca lumea a fost in vacanta, poate Mike a pus mina pe cutit si a respins multe povestiri slabe… nu stim inca. Asteptam un indiciu de la guru. Chiar daca in numarul din august au aparut si cateva povestiri slabute, asta nu a fost deloc un lucru rau. Mie chiar mi-a placut asa, diferentierea tinerelor sperante fiind mai clara si mai usoara… Si a dat sperante la publicare celor care ar vrea sa scrie (chit ca este o revista virtuala).

In schimb avem recenzii, unele ok, altele de-a dreptul proaste, de fapt niste rezumate. Speram ca stacheta calitatii s-a mai inaltat un pic dupa campania Nemira, care a produs cateva recenzii exceptionale (e drept ca au fost si multe penale). N-a fost sa fie… Pot doar sa sugerez ca autorii recenziilor bune din campania sus amintita ar putea fi “recrutati” si la Nautilus. Sint convins ca ar fi incantati sa contribuie.

Dupa ce a batut apa in piua in numarul din august, Gheracostea spune lucrurilor pe nume de data asta. Chiar mi-a placut, pasajul urmator mergandu-mi la suflet: “a scrie intr-o limba cu o circulatie mai mare decit in spatiul romanesc ar obliga o vizualizare a unui alt tip de public, cel care trebuie cucerit, nu unul pe care il ai de-a gata si pe care poti sa il acuzi de incultura, nepasare, snobism etc. Ar fi renuntarea clara la izmenita  “eu scriu pentru mine si pentru cine ma intelege” si asumarea a “I want to take on the world!”. Ne lipseste un spirit de cuceritor in literele romanesti, implicit in SF-ul romanesc.” Pentru mine e clar ca acel “alt tip de public” este deja aici, in Romania. D-aia se vand autorii de limba engleza si romanasii nu prea. In opinia mea, “ei” se ascund in spatele asa ziselor opere profunde & pretentioase, neintelese de cititori, cica! De fapt pur si simplu nu sint in stare sa scrie comercial, cu cap si coada, cu personaje credibile si intriga captivanta. Ultima tentiva de acest gen, “America One”, s-a terminat in balarii… Apropo, mi-am adus aminte de o faza dintr-un film in care un “artist” isi introducea in partea dorsala diverse vopsele, pe care le “proiecta” cu deosebit talent (actiune insotita de binecunoscutele unde sonore) pe niste panze albe, in fata audientei impresionate de actul “creatiei”. Toate gurile exclamau la unison “Wow!”, insa toata admiratia politicoasa se termina brusc cand venea vorba de a cumpara o astfel de “opera”. De fapt nimeni nu vroia sa-si faca de lucru cu niste basini, fie ele artistice sau multicolore, nici vorba sa mai si plateasca pentru asa ceva. Chestia asta este o extrema, insa ideea de baza este aceeasi.

La un moment dat ma preocupa ce e “Fandomul”, acest cuvint fermecat, vehiculat cu subinteles intre cei care publicau (din pacate mai ales critica) sau doar se bagau in seama cu SF-ul. Teoretic fandomul ar trebuie sa fie un fel de comunitate a celor cu interese si pasiuni comune, comunitate ce ar trebui sa promoveze si sa popularizeze respectivele pasiuni, preocupari etc. Totul suna foarte bine pina acum. Si am fost foarte bucuros sa gasesc un site intitulat “RomaniaSF Online – Portalul comunitatii Science Fiction, Fantasy, Horror din Romania”. Dar bucuria mea a fost scurta… In afara de cateva articole destul de vechi (2006) semnate de HNU, guru si inca cativa, aparute parca din greseala pe acolo, avem de a face cu un ghiveci lung si tulbure. Cred ca boss-ul de pe acolo e Mugur Cornila (omul care este in spatele ImaginaStore), si care, din pacate il regreta pe Ceausescu. Ehh, chiar nu le poti avea pe toate… Mai avem ceva speculatii la mina a treia cum ca americanii (vesticii in general) sint nefericiti si e vai de capul lor. Eu pot sa confirm ca da, sint foarte vai de capul lor, si d-aia vor sa emigreze in Romania si sa-l cloneze pe Ceausescu, si mai vor si abonament life-time la Sci-Fi magazin, dar numai daca e administrat de un comitet de SFalvare nationala. Apropo, prin februarie 2008 pe acest site se spunea ca respectiva revista este bine merci si are abonati cu miile . Mai sint ratacite si niste recenzii-rezumate-reclame la diverse volume vandute de Imagina Store, ceva anunturi matrimoniale din fandom, acelasi review pe linga subiect la “America One” semnat de Victor Martin… Cel mai tare m-a distrat meciul Catalin Ionescu vs. Cornel Secu vs. restul lumii. Pentru cateva minute bune m-am simtit ca si cum as fi fost pe blogul Mileanca! Cand am aflat ca Secu e prof de romana, si inca unul cu pretentii, mi-am dat seama de unde vine stilul literar desavarsit, citez “Două editoriale au fost ceva mai aspre, nu cred că au pus pe “jar” mai mult de 3-4 oameni, toţi găşcăriţi de multă vreme, unul dintre ei, purtător de cioc, crezându-se un fel de mafalda cyber-punk-fantasy-horror-B.D.” Sau “Nu am nimic împotriva inginerilor adevăraţi, făcuţi şi nu contrafăcuţi, tăietori de frunză la câinii oricărui sistem social, plimbători simandicoşi de hârtii şi băutori de tutun şi cafea prin cotloane şi birouaşe.” Cred ca acum stiu de unde a copiat dom’ Madularu… Si apoi, si asta zice de cluburi si gasti?! Dupa aia vine Ionescu si zice si el “Monşer Maître este de bine că încerci, cu ardoare, să-ţi transformi porecla în renume, fie prin nimicitoare cruciade împotriva deviaţioniştilor, detractorilor, trădătorilor, ereticilor etc. fie păstorindu-ţi supuşii ca un adevărat despot luminat al proletariatului helionic. Pe mine însă va trebui să mă scuzi, sunt alergic atât la dictatorii profesionişti, din liga naţională, cât şi la cei amatori, regionalii cu ifose de globalizare. Şi voi continua să acţionez în consecinţă.”

Ce zic eu de fandom: bai, daca asta e fandomul, sau “miscarea SF” sau cum vreti sa-I ziceti, cu tot respectul, cacati-va pe el (sau poate ati facut-o deja) si pastrati-l pentru voi ca noua nu ne trebe. Pfui, mi-e sila…

Update – Sep 4 : Pina in 15 octombrie posturile mele o sa fie rare si scurte din lipsa de timp.  O sa raspund la comentarii insa distractia principala o sa fie furnizata de kyodnb. In alta ordine de idei, o sa incerc sa inchid categoria numita “kkt”, implicit posturile polemice legate de “miscarea SF” romaneasca. Zic ca o sa incerc pentru ca ma cunosc… Vreau sa fac ce pot sa sustin SF-ul fara sa ma mai intereseze capra vecinului, fie ea cat de mutanta, aberanta si caraghioasa, inspirat de atitudinea lui MDP si Mike (yep, omu’ se mai schimba!). O sa ne concentram pe carti, filme, promovarea editurilor care fac treaba (mica sau mare, dupa caz ), promovarea autorilor romani care ne plac (daca si ei vor asta) si promovarea pasiunilor noastre in general. Sper sa ma tina…

…daca as fi MDP la Nemira? Pai considerand ca o parte din autorii de la Pygmalion si Teora s-au “mutat” cu el la Nemira as face asa:

Alistair Reynolds – as continua cu Revelation Space; daca piata cere m-as gandi si la Century Rain, Galactic North si Pushing Ice

Brian Aldiss – as scoate Helliconia

CJ Cherryh – Downbelow Station si Cyteen; as mai scoate ceva ce se leaga de cele doua daca piata ar cere

Connie Willis – Doomsday Book si To Say Nothing of The Dog, in functie de raspunsul pietei m-as gandi la Passage

Dan Simmons – Ilium & Olympos deja anuntate, dar as fi inceput cu Hyperion (pacat); cele doua sint cam masive pentru introducerea autorului, parerea mea

David Brin – Uplift 1 fara discutii, Uplift 2, dupa care m-as gandi la Glory Season, reeditare la Hart of the Commet

Frederick Pohl – Heechee dar numai primele trei

Iain Banks – as continua Cultura in functie de piata

Jack McDevitt – as scoate Hutchins si Benedict cate unul pe an (Seeker este cea mai buna alegere pentru introducerea autorului pe piata / foarte importanta prima perceptie); daca piata cere as baga si cate un standalone din cand in cand

Joand D Vinge – as reedita Snow Queen si as scoate Summer Queen rapid; in functie de piata as baga un omnibus cu World’s End si Tangled…; de gandit pe viitorul indepartat la seria Cat

Joe Haldeman – reeditari rapide la Forever War si Forever Peace; … m-as gandi la Accidental…

Kate Wilhelm – as reedita Where Late…

Larry Niven & Jerry P. – am auzit ca sint la voi; nu as rata Footfall, The Mote in…, Inferno; nu stiu ce sa zic de RingWorld daca suporta reprint…

Orson Scott Card – as lasa-o mai moale… o vreme macar

Poul Anderson – Operation Chaos & Luna, The Boat of a Million Years, si inca cateva; nu ar fi rau una pe an; poate ar merita o colectie in colectie

R C Wilson – o sa devina o piesa grea dupa Spin; dupa Spin as scoate Darwinia – > Bios ->Blind Lake – > The Chronolits – > Axis; Axis poate nu chiar ultimul dar in nici un caz imediat dupa Spin

R J Sawyer - as baga viteza cu Neanderthal Parallax; din standalone as scoate toate nominalizarile (H&N) cam cate una pe an; m-as feri de Quintaglio pentru o vreme

Robert Silverberg – reintroducere cu Roma Eterna, dupa care Majipoor, Dying Inside, Books of Skulls, Born with the Dead

Ursula K LeGuin – as reedita Deposedatii si Lumii ai…

Vernor Vinge – as continua cu Rainbow’s… dupa care A Deepness…; Realtime de vazut daca piata cere

Daca as lucra la Tritonic si as avea putere:

Charles Stross – as scoate Iron Sunrise mai iute (cu niste coperte ca lumea), m-as gandi la Accelerando si la Glasshouse

Daca aveti Hyperion, l-as face sa apara in 2 saptamani; dupa care continuarile

Elizabeth Moon – Speed of Dark si atat

Greg Bear – ati inceput ca pixu’; as fi inceput cu Darwin’s Radio, Moving Mars, Eon simultan cu Eternity (reedit + relansare de serie), Darwin’s Children si Legacy; si ar mai fi cateceva

Ken Macleod – as relansa autorul cu seriile Fall Revolution si Engine City, romanii adora seriile in general

Kim Stanley Robinson –as lasa-o mai moale

Bujold – as baga viteza maxima in Vorkosigan Saga, e vaca de muls

Richard Morgan – m-as tine de seria inceputa, 13 pe termen lung; bai, voi chiar credeti ca o sa vindeti autor nou (pacat de el ca-I bun) daca nu faceti un pic de promovare?!

Autori fara editura in RO, cred. Ce as mai lua repede, pina nu ai iau altii:

John Scalzi – Seria Oldman’s War; cine al ia da lovitura, pe gustul romanilor 100%; simt ca Zoe’s Tale o sa fie Hugo

Ian McDonald – River of Gods si Brasyl

Michael Swanwick – Station of the Tide, Bones of the Earth, Schertzo…

Neal Stephenson – Cryptonomicon & Diamond Age; nu m-as risca la Baroque fara introducere si promovare adecvata

Robert A Heinlein – nu stiu la ce editura a ajuns, dar mi-as trage minicolectie (la fel cu Poul Anderson)

Vonda McIntyre – Dreamsnake si The Moon and the Sun

Wil McCharty – seria Queendom of Sol; este super faina si a fost nominalizata toata

Ce as experimenta cu promovare adecvata si timpurie:

Chris Moriartry – Spin State & Control

Elizabeth Bear - Dust si Undertow de inceput

Karl Schroeder – Seria Virga

Kathleen Ann Goonan – Nanotech Quartet

Maureen McHugh – China Mountain Zhang & Mission Child

Nick Sagan – Trilogia aia care e

Tobias Buckel – Crystal Rain & Ragamuffin… & Sly Mangoose

Pe Chabon l-as trage la Humanitas linga David Mitchell.

Asta despre SF.

Despre Fantasy doar doua nume noi : Nalo Hopkinson si Naomi Novik. Mai mult nu ma bag.

Precizare – astea ar fi planuri pe cativa ani buni, nu peste noapte…

“Caverne de Otel” si “Razboiul Impotriva Rulilor” (editura Univers, vandute pe sub mana) mi-au deschis apetitul pentru SF inainte de Revolutie. Am pierdut ore in sir in Biblioteca Judeteana incercand ca localizez vreun volum SF insa in zadar. Imi amintesc ca un prieten mi-a imprumutat “Odisea Navei Space Beagle” si cateva zile am fost in extaz. Apoi am inceput sa vanez Almanahul Anticipatia. Am prins cateva romane faine cu aceasta ocazie, printre care “Flori pentru Algernon” si “Picnic la margine de drum”. Si inca imi aduc aminte de “Cassargoz”.

Si au venit anii 90’… SF-ul era in floare in RO. Nautilus facea tiraje mari, densitatea de titluri bune era relativ ridicata, aveam cateva reviste de SF care se vindeau bine, aveam chiar si un saptamanal (Jurnalul SF). Ca foarte tanar cosumator de SF am fost tentat sa-mi incerc talentul si am trimis cate ceva la Jurnalul SF si la Anticipatia. De la Jurnal nu am primit raspuns nici in ziua de azi, in schimb MDP mi-a raspuns foarte politicos si mi-a scos talentele din cap. Era si normal ca un tip la varsta majoratului sa nu produca te miri ce. MDP m-a sfatuit sa frecventez un cenaclu. Si i-am urmat sfatul. Pe vremea aia la BZ functiona Pozitronic, cica unul din cele mai tari din tara la acel moment . Am fost la intalnirile lor. Ba am ajuns si pe la emisiune radio la un moment dat. Dar dupa o vreme scurta mi-a fost clar ca se promova stilul “scrie mult fara sa spui nimic”, ba chiar se dadeau exemple scriituri fara cap si coada si se tot vehiculau numele autorilor respectivi cu adanca veneratie. Si asa am lasat balta respectiva activitate. Mi-am vazut de citit si de viata.

Dupa care SF-ul a intrat in “evul mediu” pentru o vreme…

Si a venit 2007. Lucrurile s-au urnit dar nu fara bocete si zbateri si poticneli. Eu nu am de lucru si-mi fac blog, nu de creatie (apropo creatia mea e in acelasi stadiu ca si acum 10 ani) ci de opinie. Si atunci au inceput si nervii…

Tot cautand stiri pe net incep sa realizez ca ma lovesc constant de aceleasi nume scoase la inaintare acum 10-15 ani, aceeasi experti SF care isi afisau ternele si gaunoasele creatii ca etalon in SF-ul romanesc. Mie mi-a ajuns si o sa dau in ei ca-n tabla in randurile ce urmeaza.

Daca cautati pe net o sa observati urmatorul paradox: avem foarte multa critica si foarte putina creatie. Pentru ca e muuuult mai usor sa critici, chiar si cand nu ai ce critica. S-au inventat chiar si meserii precum “critic F&SF” (Cătălin Badea-Gheracostea), sau “expert SF” (A.Mironov care ma scoatea pe mine din pepeni cu editorialele sale neo-comuniste pro-Iliescu in fiecare numar din Anticipatia). Avem si premii multe si marunte, insa unul are parte de mai multa vanzoleala. Ma refer la premiul “Vladimir Colin”. Desi se zice ca e cel mai important premiu pentru literature SF, nu exista criterii clare de intrare si departajare. Sau exista si sint secrete. Presupun totusi ca votati, onorat juriu, si nu “o dati la pace” la o bere… Acum cateva ore am mai aflat ceva foarte tare: “Premiul „Vladimir Colin“ NU este un premiu al publicului. Echilibrul în comunicare trebuie să vină din ambele direcţii. Sindromul „strugurii sînt acri“ e anacronic în secolul al XXI-lea.” Eu inteleg de aici ca de fapt nu prea ar trebui sa ne pese, chiar de loc, ca, deh, literatura nu se scrie pentru public, se scrie pentru juriu, ca numai ei stiu ce-i aia. Stati linistiti domnilor, chiar nu pe pasa. Poate sint cativa fani hardcore care au facut gura (adica v-au injurat pentru lipsa de transparenta), si “ceilalti” experti care nu sint in club (pentru ca exista un CLUB, sau mai bine zis o SLEAHTA dar o sa revin…). Noua cititorilor, clientilor chiar nu ne pasa, verificati-va vanzarile si o sa simtiti nepasarea. Pina acum doar MDP a avut curajul va v-o spuna verde in fata: “De-a lungul anilor, „Nautilus“ a încercat diverse variante de publicare a autorilor români: reeditări, antologii colective sau volume individuale. Din păcate, nici una n-a avut succes, strict comercial vorbind”. Adica puteti sa va impartiti premii intre voi si va lustruiti posterioarele, dar banu’ e la noi. Pentru ca uitati ca nu sintem doar cititori, sintem si clienti. Si din lupta cu clientii nimeni nu a iesit invingator pina acum. Inca ceva, ne spuneti ca acest premiu este doar pentru SF si ati respins niste volume pentru ca erau “prea fantastice”; dar “Retetarium” e Fantasy si totusi… poate nu e destul de “fantastica” pentru a fi respinsa…

Sa vorbim de CLUB acum. Da, dragi fete si baieti, exista un club cu granite invizibile dar foarte bine trasate, exista outsideri care se oftica si exista oameni carora nu le pasa. Cred ca personajul emblematic pentru club e Michael Haulica. Acest tip este fara dar si poate interesant, trecut prin multe edituri, a facut reviste, emisiuni (toate cu viata scurta), cunoaste pe toata lumea din club si din afara. Ca orice scriitor fara cititori, prima grija a sa a fost sa-si publice eternul si unicul roman la editurile la care a lucrat. Nice! Sa nu uitam de auto-mangaierea “Nu sint guru” – sint pe spate cu aceasta afirmatie prin negatie. A fost redactor sef la Tritonic, dirijand editura spre cateva (mai mult de 50%) alegeri neinspirate, imprimand in acelasi timp o directie preponderent Fantasy pentru colectia fiction.ro. In aceeasi perioada ai introduce in club pe Bogdan Hrib si Horia Nicola Ursu ca patroni de edituri bune sa promoveze scriiturile clubului. Acum s-a mutat la Nemira unde (vai!) tine haturile revistei Nautilus. Pentru o vreme… In acelasi timp scrie in draci si realizeaza interviuri cu “membrii” la Observatorul Cultural. Desi suna a conspiratie, nu e chiar asa, este doar bunul si batranul “o mana spala pe alta”, sprijin prietenesc, reciproc avantajos. Ce activitati avem in cadrul clubului, sa vedem: laude reciproce, interviuri reciproce, imparteala de premii, editari reciproce (sau directe!), invitatii la diverse lansari, cuvantari etc. toate prietenesti si reciproce! Ce semtiment placut si caldut ai cuprinde pe acesti domni la festivitatile organizate pentru ei insisi! Dar dincolo de club lucrurile sint gri ai au dinti ascutiti, si vanzarile sint proaste. Hai sa vedem ce membrii mai avem in afara de domnii numiti mai sus: Florin Pitea (redactor la Diasfera – ghici ce autor a aparut la aceasta editura?), Liviu Radu, Radu Pavel Gheo, George Lazar, Marian Coman si mai sint… Ce se mai barfeste pe site-ul Observatorului Cultural: cica unele edituri sint din lumea a treia, alea “neafiliate” mai ales; se face resumat la ” Arta de a muri pe timp de pace”, spoiler total, oricum nu o cumpara nimeni; ne povestim cariera de expert SF etc. Hopa, uitam de clubman-ul meu preferat Sebastian A Corn, aka “Patrick Herbert”. Acest nene cu pretentii de anti-ciumec ne-a tras-o acum vreo 9 sau 10 ani cu acea jalnica “Dune 7”. Eu am fost printre cei pacaliti, dezamagiti de o carte din care nu am reusit sa citesc mai mult de 70 de pagini. Convins fiind ca Frank Herbert a avut copii tampiti, am dus volumul la tara unde producatorii agricoli locali au gasit-o nu foarte utila pentru anumite necesitati. Si a fost mai scumpa decat Zewa.

Outsider-ii si-au tras site-ul Pro-Scris (ce joc de cuvinte au unii in ei) si mai ridica glasul cateodata. Printre ei este recent exclusul din club Voicu Bugariu care a avut, sa zicem curajul sa publice un volum de critica (iarasi critica!) in care in mod subtil credea el, fara numea, atingea anumite aspecte sensibile legate de viata fandomului (clubul se crede un fel de comitet central al fandomului, exact ca pe vremea cand mergeam la intalnirile Pozitronicului). Insa surpriza! Subtilitatea nu a fost destul de subtila ca sa zic asa, si pedeapsa s-a infaptuit cu ocazia decernarii premiului VC. Dealtfel cam toti tipii care au avut ceva de zis pe respectivul site au fost taiati de pe lista. Sic! Asa incat peste tot pe unde apare un post sau o stire despre premii, apar imediat si scancetele “celorlalti”.

Din pacate acesti domni experti au dirijat si activitatile editoriale legate de SF, ca doar sint experti ce dracu’. Pot sa inteleg nevoia de ati publica propria opera, insa nu inteleg experimentele cu autori straini cand alegerile corecte sint atat de evidente. Si aici vorbesc de aspectul comercial si nu numai. Tritonic este cel mai bun exemplu recent. Au experimentat si cand vanzarea a mers prost concluzia a fost fie ca nu exista cititori, fie ca exista dar sint niste prosti. Concluzia mea e ca prostii sint de partea cealalta, si da! pentru anumite carti chiar nu exista cititori. Nici aici, nici in alta parte. Vezi colectia Nautilus “resuscitata” de MDP, care merge foarte bine. Insa nu vreau sa-i laud prea mult pentru ca au partea lor de vina pentru coma pietei de la sfarsitul anilor 90. De fapt cea mai mare vina, dar imi place sa cred ca au primit ce au meritat si au invatat lectia.

Cam asa se vede peisajul SF romanesc prin ochii unui cititor, care nu intra in categoria fan sau activist, dar care este un mare consumator de SF. Creatia SF romaneasca nu e mai buna sau mai rea, ci la fel de slaba si viciata ca si acum 10-15 ani. Din fericire cititorii au mai multe si mai variate posibilitati de informare acum, nu mai pot fi pacaliti la fel de usor de apostila SF trantita pe orice maculatura. Si nu va imbatati cu apa rece: daca Robert J Sawyer, Vernor Vinge si altii ca ei fac acum tiraje bune in RO, asta nu inseamna ca e meritul SF-ului romanesc, sau ca semnifica “trezirea” SF-ului romanesc, o noua sansa sa ne faceti parul cret. Inseamna doar ca cititorii asteaptau astfel de carti, astfel de autori, pe care i-ar fi cumparat si acum 5,10 sau 15 ani. Doar ca nu v-a dus capul stimati “experti SF”, editori SF si alte specii. Exista exceptia numita MDP, insa cu o floare nu se face primavara…

Va urma.

PS. Cred ca mi-am distrus toate sansele a fi publicat vreodata in revista Nautilus.