Cititor SF

Desi la noi apare ca fiind primul volum al “Antologiei McSweeney“, de fapt si de drept dintre volumele publicate in aceasta antologie peste Ocean el este numarul zece, explicatia fiind destul de simpla, prima traducere in Romania = primul volum pentru noi. Coperta este destul de bine realizata cu imagini alb negru si color, culese de prin filme cred, ce alcatuiesc un tot unitar uniform si hipnotizant. Machiajul clovnului, nu stiu de ce, dar de fiecare data cind ma uit la el imi aduce in minte de It-ul din filmul cu acelasi nume, ecranizare dupa scriitura lui King. Ciudat, si de neinteles pentru mine, raman prezentele reclamelor americane de-a lungul povestirilor, traduse in limbajul nostru neaoş, ce devin destul de agasante la un moment dat. Nu cred ca este vorba de o obligatie contractuala, suntem in Romania, reclamele au valoare si target doar pe taram American, si alte explicatii favorabile pica din moment ce am observat ca legaturi cu povestirile nu au, sau poate sunt prea subtile si nu m-am prins eu. Ma gindesc ca a fost un zel din partea traducatoarei si astept cu nerabdare ziua in care vor fi traduse si numele autorilor, vezi Stephen Regele, Kelly Legatura sau Rick “Cel cu toane” ( Moody ), ca sa dau doar cateva exemple.

Trebuie precizat ca intradevar unele povestiri cuprinse in antologie pot fi catalogate ca facand parte din categoria celor thrillings, incredibile, altele prin cumintenia scenariului mai putin. Si, nu in ultimul rand, trebuie sa avem in vedere a nu compara antologia de fata cu cea “New Weird”, cum mi s-a intamplat mie destul de des pe parcursul lecturii, pentru ca nu s-ar inscrie chiar in aceleasi registre generice, desi ciudat, termenii de incredibil,ciudat, supranatural s-ar putea completa cu brio in orice titlu de antologie.

Nume mari au fost stranse in acest numar al antologiei McSweeney, dintre care i-as aminti pe Kelly Link ( care poate in urma premiului Hugo din 2005 a ajuns in aceasta antologie, publicata cam tot in acea perioada), Stephen King, Neil Gaiman, Michael Chrichton, Michael Chabon, Michael Moorcock, stransi sa faca echipa cu alti scriitori care mie imi spuneau prea putine, insa se pare ca nu sunt chiar la prima tinerete cum am crezut initial. Multe nume mari ce contrasteaza cu efectele cam reduse pe care ti le lasa povestirile alese. Remarcatii se dau in cu totul alte barci. Dar sa nu disperam, si sa-i luam la tocat, nu neaparat in ordinea numerelor de pe tricou.

Kelly Link in “Blana de pisica“, ne propune o poveste exclusiv pentru adulti, cu imagini destul de dure in care isi dau concursul vrajitori si vrajitoare impreuna cu copiii si pisicile aferente gospodariei, in care vrajile contribuie din plin la o actiune de razbunare, in jurul careia este tesuta toata intriga. Neil Gaiman, genial in unele carti de altfel, mi s-a parut destul sters cu o povestea subtirica si cam simpla inspirata parca din filmele americane de suspans cu buget redus. Daca in volum McSweeney cu numarul doi, de la noi, Stephen King prefata cu o povestire viitorul sau roman “Lisey Story“, de aceasta data, sper sa nu ma insel, cred ca este o povestire din universul ciclului “Dark Tower “( nu am citit-o, dar am banuit prin prezenta pistolarului si a altor elemente) in care trebuie sa te inarmezi cu un grad ridicat de atentie si rabdare pentru a putea urmari actiunea sub influenta negativa a unei abundente destul de mari de denumiri de personaje si locuri prezentate. Cel putin eu, am avut o problema. Michael Moorcock a gasit un titlu “Cazul canarului nazist” mult mai intrigant decat povestirea din antologia de fata, ce urmareste defacerea itelor crimei nepoatei lu Hitler de catre un detectiv metatemporal (?!), cu inspiratie in cazul real al sinuciderii, nepoatei acestuia, cu care se si banuia ca ar fi avut o legatura amoroasa, Angelika Maria “Geli” Raubal, si o poveste retrasa de la tipar a lui John Buchan, un romancier scotian. Nici Crichton si nici Chabon, ultimul ce incheie si antologia, nu aduc nimic senzational sau deosebit in peisaj. Sa nu ma intelegeti gresit, povestirile nu sunt rele, insa nu au suflul de incredibil sau puterea de a te transporta intr-o lume cu elemente fantastice, de a te face sa tremuri si sa te infiori, cu cartea`n mâna, alaturi de personaje.

Povestirile remarcate, si implicit autorii lor ar fi, “Dansul nalucilor” de Sherman Alexie, in care spiritele celor morti pornesc sa vaneze rudele urmasilor unui razboi demult trecut, “Cazul Solnitelor” de Aimee Bender, unde un detectiv duce la bun sfarsit elucidarea unui caz de dubla omucidere, “Galeata lui Chuck” de Chris Offut, ce urmareste eforturile scriitorului de a-si termina povestirea pentru antologia de fata si sansa nesperata pe care o primeste de la un prieten cercetator, “Altfel, Haosul” de Nick Hornby, ce-si imagineaza intruziunea in existenta unui tanar a unui video casetofon cu functii deosebite, si efectele ulterioare pe care le are asupra acestuia. “Generalul” de Carol Emshwiller avea potential, insa sfarsitul este prea brusc si cam dramatic. “Tedford si Megalodonul” de Jim Shepard este, de asemenea, o poveste in care necunoscutul si suspansul sunt bine intretinute si care vorbeste despre propria himera ce ne bantuie pe toti, si idealurile greu de atins pe care ni le propunem, si, uneori, ne condamna la sacrificii extreme .

In final, daca as trage o linie as constata ca scriitorii care nu-mi spuneau nimic mi-au lasat o impresie mai buna fata de cei consacrati si nu pot decat sa regret ca antologia nu a avut succesul scontat la noi ( si probabil numarul doi a fost si ultimul), insa ma gindesc ca si pretul destul de ridicat si acum, sa nu vorbim de 2005, a avut o mare influenta. Ambele volume, vol. 1 si vol. 2 al antologiei, le gasiti pe adresa de web a editurii Nemira la reducere 50%.

McSweeney`s Enchanted Chamber Of Astonishing Stories, 2004 (orig.)

Ca o mica paranteza, la inceput de recenzie, desi probabil multi stiti deja, Michael Chabon, cel care a “pus umarul” la alcatuirea acestui numar al culegerii de texte de suspans, a castigat anul acesta premiul Nebula pentru romanul “The Yiddish Policemen’s Union”, Premiul Locus pentru cel mai bun roman de SF in 2008 si Premiul Sidewise pentru cea mai buna istorie alternativa dintr-un roman, si sa nu uitam de premiul HUGO pentru cel mai bun roman in 2008.

Deci, cu un asemenea “culegator” medaliat succesul pare asigurat. De citit, se parcurge usor, desi cartea e destul de voluminoasa, probabil ajuta si faptul ca se trateaza subiecte diferite si uneori autorul nu se intinde pe prea multe pagini.
In culegere sunt prezentate 15 povestiri ale unor scriitori, marea majoritate necunoscuti mie, cu mici exceptii insa. Acestea ar fi cei doi monstrii sacrii ai suspansului, Stephen King si Peter Straub, care nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru fanii genului, dar si uimitorul si extraordinarul China Mieville, sau Joyce Carol Oates castigatoare a numeroase premii, printre care as aminti in 1996, “Bram Stoker Award for Superior Achievement in a novel – Zombie“.

Culegerea incepe bine cu “Lusus Naturae” de Margaret Atwood, povestire scurta si la obiect, bine inchegata si relatata, despre situatia unei fete ce a suferit mutatii la nastere si modul in care este vazuta si inteleasa de familie si societate. “Ceea ce nu stii ca-ti doresti”, de David Michell, ne aduce in vizor o picatura din civilizatia japoneza si cultul acestora pentru ritualul seppuku, totul imbinat cu stropi de suspans si mici arome de deja-vue pentru cei care au vazut filmul/citit povestea 1408 a lui Stephen King. Cel putin, mie asa mi s-a parut in unele momente, plus ca am fost total nemultumit, ca s-a ramas cu unele personaje cam in aer, neexplicandu-se ce si cum, insa, poate asta e si farmecul la proza scurta.”Vivian Relf” de Jonathan Lethem, nu stiu pe ce criterii a fost selectata insa nu cred ca isi avea locul pe aici. Are o nota de anxietate si necunoscut insa intr-o masura foarte mica, chiar infima. Povestirea urmatoare, “Boisteanul” de Ayeley Waldman, prezinta existenta unei sotii, ce, confruntata cu drama unei nasteri premature a unui copil cu posibile complicatii de sanatate si al carui sanse de supravietuire erau minime, este bantuita de decizia luata si nu numai. O lectura placuta si multumitoare.

Steve Erickson ne poarta in “Zeroville” printr-un periplu al istoriei si al tehnicilor cinematografiei Hollywoodiene, intr-o urmarire deliranta a unei usi fantomatice si atotprezenta. In “Lisey si Nebunul” de Stephen King, dupa cum banuiam si dupa cum mi-a si fost confirmat in prezentarea autorilor de la sfarsitul culegerii, este construit un mic prolog la Povestea lui Lisey (pe care nu am citit-o, inca), aparuta deja la Nemira, si, momentan aspectele fantastice si supranaturale au fost date la o parte pentru o mai buna prezentare a cadrului ce precede actiunea romanului sau, si de a descrie relatia scriitorului Scott Landon cu sotia sa Lisey. Nimic iesit din comun sau fantastic nici pe aici.Cu rabdare, incercam mai departe. Numai bine ne lovim de Jason Roberts in “7C” ce reuseste sa stearga pacatele editorului si ne aduce o mostra de cum ar trebui sa fie povestirile alese sa faca parte dintr-o asemenea antologie. Dupa cum si aflam anterior povestea este castigatoarea “Premiului August Van Zorn”, la categoria “Poveste Fantastica Scurta“, scrisa de un scriitor necunoscut in traditia povestirilor lui Edgar Allan Poe si continuata de August Van Zorn. Povestea a fost selectata dintr-un numar de 600 asemenea scrieri. Pe scurt, totul porneste de la o mica cicatrice insesizabila a unui astronom si escaladeaza intr-un ritm alert intr-o situatie mult mai tensionanta si mai grava decat anticipa acesta din urma. In “Miniaturista” de Heidi Julavits, doua surori incearca sa ajunga la nunta sororii vitrege nou aparute in sinul familiei ca urmare a impartirii unei mosteniri, aceasta urmand sa se casatoreasca in curand. Sora, ce a dezvoltat o adevarata obsesie pentru casele si papusile in miniature. Mai mult nu va dezvalui.

Roddy Doyle in “Copilul” ne tine in suspans pina la sfarsitul povestirii impiedicandu-ne sa-i intrezarim lovitura de teatru finala aruncata in joc de autor, cu abilitatea unui adevarat regizor de film.Un barbat incepe sa fie urmarit de aparitia unui baietel, pe care initial il crede un copil normal, de prin zona, insa adevarul este mult mai complex si mai ciudat. Rapiri, barmanite cu spirit de observatie dezvoltat si inclinatie spre a rezolva situatii imposibile, un viitor fost candidat la primarie putred de bogat, insa cu probleme in casnicie se intersecteaza, legandu-se si apoi descalcindu-se in “Delmonico” de Daniel Handler.

“Ordinea lucrurilor” de Charles D`Ambrosio putea fi mult mai mult decat ce a iesit. Un cuplu de tineri viziteaza oraselele Statelor Unite, dandu-se drept membrii unei organizatii de protectie a copiilor, pe numele ei, “Copii Dependenti de Droguri”, si, folosind banii de donatii in interes propriu. Daca mentionez ca domnisoara poseda anumite abilitati paranormale se poate spera la ceva mai distractiv insa nu prea a fost cazul.Urmatoarea povestire ne vorbeste despre o serie de intamplari stranii ce au loc intr-o casa a unei familii sarace si cu frica de Dumnezeu, gen zgomote suspecte, obiecte ce leviteaza si la un moment dat chiar o semiposedare. Povestirea se numeste “Diavolul de pe strada Delery” de Poppy Z. Brite si are un nume mult prea fioros pentru ce ne-a pregatit scriitoarea. China Mieville nu mi s-a parut deosebit de inspirat in lucrarea sa, “Rapoarte asupra anumitor evenimente”, in care au loc aparitii misterioase de strazi in toata lumea, pentru ca apoi sa dispara tot asa de neasteptat dupa cum au aparut.

“Farul legendar de la Vina Del Mar” de Joyce Carol Oates este inspirata dintr-un fragment al unui manuscris ce a apartinut lui Edgar Allan Poe, si analizeaza reactiile si comportamentul omului atunci cand acesta ramane izolat pe o insula pustie de dimensiuni reduse. Modul in care se incheie cred ca va fi pe placul oricarui fan al literaturii de supans, spargand toate tiparele si aducand in discutie ipocrizia inradacinata adanc in constiinta omului ce se considera inca de la nastere o fiinta superioara fata de celelalte vietati pamantesti. Pentru final este pastrat Peter Straub, care nu reuseste insa sa ne capaciteze suficient pentru a parea ca antologia se termina in forta.

Daca adunam si tragem linie, observam ca sunt si “calde si reci”, cert este, ca nu cred ca va exista cineva care sa regrete timpul pierdut pentru citirea cartuliei de fata.Si, daca tot mi-am adus aminte acum, la prezentarea scriitorilor la finalul povestirii apare si Mike Mignola, care nu prea este prezent prin carte. O mica scapare as zice:)