Cititor SF

Piesa de rezistenta a numarului de fata o constituie nuveleta “Lion Walk” de Mary Rosenblum. Si nu, nu e vorba de povestirea(excelenta de altfel)  intalnita in Nautilus, si apoi in Dozois-ul 3 la noi, scrisa de Benjamin Rosenbaum. O mica confuzie tot a fost pentru ceva timp in mintea mea, pina am cercetat si m-am edificat definitiv.

Totusi este piesa de rezistenta propusa de editori si nu si in realitate. Sau poate asa sunt scoase in evidenta nuveletele pe coperta. Desi eu as crede mai mult in autenticitatea primei variante ca doar si “Uncles Bones” e tot nuveleta. Ei bine, nu prea m-a impresionat. E o poveste cu usoare tente ecologice, cu o eroina careia ii place foarte mult ceea ce face si nu se da in laturi sa mai sara peste principii atunci cind situatia o cere. Ne gasim intr-un viitor in care Statele Unite fura caimacul turismului european, prin rezervatiile populate de animale rezultate in urma clonarii sau manipularii genetice. Intr-o asemenea rezervatie au loc o serie de atacuri mortale ale leilor asupra unor tineri care nu aveau ce cauta in interiorul perimetrului foarte strict securizat. Pina la final misterul se evapora si aflam exact motivatiile si cei implicate in spatele acestor atrocitati. Este un text fara vreo idee neaparat inovatoare, scris bine nu zic nu, si cu destule pagini (cam multe) pina la punctul culminant. Cred ca multi nu ar avea rabdare sa-l duca pina la capat. Autoare nu s-a zgarcit deloc cu scrisul, desi se putea renunta la unele paragrafe fara vreo jena.

Larry Niven in “Pasing Perry crater base, time uncertain” ofera cu generozitate o mostra a talentului sau intr-o singura pagina de Asimov`s. Un text in care extraterestrii trec pe linga Luna si constata ca oamenii au lasat in urma o baza spatiala parasita. Asa da..

Will McIntosh in “Bridesicle” abordeaza o premisa interesanta. Ce s-ar intampla daca oamenii ar putea fi criogenati sute de ani pentru a fi treziti apoi si aruncati direct intr-o altfel de  realitate. Pe linga faptul ca nu foarte multi isi permit sa le ofere la loc o viata normala, acestia intai trebuie sa faca fata unui serviciu de matrimoniale. Ideea mi s-a parut deosebita si cel putin jumatate din povestire are un tonus intrigant, care te tine atent si conectat la evolutia lui. Spre final parca scriitorul nu s-a hotarat exact ce sa ne ofere si se mai slabeste usor-usor ritmul. Ideea nu a fost rea, dar se putea si un final mai bun. Read more…

Volumul 3 de fata este in fapt prima jumătate a antologiei si cel cu numarul 22 in State, cuprinzand pe langa o serie de scriitori consacrati si cateva tinere sperante. Dupa ce am dat gata cam jumatate de volum eram destul de entuziasmat, povestirile imi placusera aproape in intregime. Sunt si exceptii normal, oricum cert e ca tragand linie nu ma asteptam sa ma prinda asa de tare debutantii, sau ma rog, cei de care nu am auzit pina la momentul de fata..

Pat Murphy, nume, ce nu-mi spune prea multe, nu e chiar o debutanta publicand inca din anii `80, cu premiu Nebula la activ pentru romanul “The Falling Woman” si un alt Nebula luat in acelasi an de aceasta data la categoria povestiri cu “Rachel in love“. “Vorbeam din adancuri” este o povestire bine inchegata, ce accentueaza mai ales obsesia personajului principal, prin prisma experimentului la care participa, capacitatea de interactionare cu ceilalti semeni scazandu-i dramatic. Ritmul intamplarilor este alert, accentul fiind pus mai mult pe personalitatea si visurile eroinei.

Read more…