Cititor SF » Marian Coman

Marian Coman – Fingers and other fantastic stories

kyodnb — Wed, 26 Oct 2011 15:26:25 +0000

1 edition (August 9, 2011)

Fingers and other fantastic stories [Kindle Edition]

Marian Coman (Author),

Carmen Dumitru (Translator), Raluca Chirvase (Translator)

Stories: 4

Millennium Fantasy & Science Fiction

Jen — Wed, 23 Sep 2009 09:52:13 +0000

Am lipsit o vreme, motivat si nemotivat (vacanta si lene). Vor urma cateva recenzii ale unor carti citite acum cateva luni, deci vor fi mai scurte pentru ca nu imi mai aduc aminte toate detaliile, ci doar lucruri generale si senzatii.

Prima pe lista, Millennium Fantasy & Science Fiction, editata de, evident, Millennium Press, si care contine 10 nuvele scrise de autorii publicati de editura. Recunosc ca nu ma asteptam la foarte mult, pentru ca majoritatea celor din volum mi-erau ori necunoscuti, ori familiari doar ca autori de romane. Rezultatul… cu plus. Nu excelent, dar bun.

Inceputul e foarte promitator: Cerul inghetat de Jeff Carlson e o nuvela SF cu extraterestri, primul contact, chestii d-astea. Echipa de explorare si costumele inteligente nu-s nimic nou, dar rasa/rasele de amfibieni au fost ceva deosebit, cel putin pentru mine. Per total nimic inovator, dar actiunea curge cum trebuie, personajul e in regula… o lectura placuta. Tinand cont si de jumatatea de roman de Carlson pe care am citit-o, probabil o sa mai dau cu ochii de scrierile autorului, dar n-o sa le caut in mod expres.

De la povestirea lui Marian Coman, Crama lautarilor, am primit exact ce ma asteptam: putin fantastic amestecat cu realul, personaje cu “personalitate” si care vorbesc cum ar trebui (asa de multi autori au tarani care zici ca-s absolventi de Litere…), o poveste putin vesela, putin trista. Nici o dezamagire, si chiar daca finalul poate avea si o explicatie pragmatica (soc, halucinatii), o prefer pe cea fantastica.

Epidemia lui Sebastian A. Corn e din punctul meu de vedere cea mai buna nuvela din roman (la egalitate cu Sysadminii, dar in cu totul alt registru, asa ca nu prea se pot compara). Sa creezi o lume intreaga in 35 de pagini si dupa aia sa mai reusesti si niste personaje credibile si o poveste captivanta nu e de colo. O comunitate rurala tehnologizata intr-un cu totul alt fel decat ne-am imagina noi, organisme/entitati/virusi antici, sugestii ici-colo care mie mi-au dat de inteles ca planeta ar fi tot Pamantul intr-un viitor indepartat… am o singura plangere: de ce e asa scurt textul? Eu puteam sa citesc inca mult si bine pe aceeasi tema.

DaVinci inaltandu-se de Jack Dann nu mi-a zis nimic. Da’ nimic, nimic. Ce treaba avea DaVinci cu Machiavelli (de ce nu putea sa fie un pusti la intamplare si nu cineva faimos?), de ce trebuia sa-mi pese de inventiile lui Leonardo sau tablourile lui sau relatiile cu diversi? DaVinci a fost o persoana interesanta si ar putea fi un personaj la fel, dar nu asa. 65 de pagini a fost mult prea mult, a durat cateva “sedinte” de citit ca sa ma conving sa termin nuvela in speranta unui sfarsit impresionant.. nu.

Citisem Ingeri, iesiti din morminte in volumul de autor al lui Dan Dobos (recenzia lui Jewel aici)… si, cumva, reusisem s-o uit complet. Nu stiu de ce, pentru ca e chiar reusita. O nuvela scurta si la obiect, despre imbunatatiri medicale obligatorii si despre ce inseamna de fapt o fiinta umana. Nu stiu daca as putea citi un roman intreg despre asta (vezi recenzia lui Jewel), dar ca povestire merge foarte bine.

Despre Cand sysadminii conduceau pamantul de Cory Doctorow am scris separat, in mai multe detalii si cu mai mult entuziasm. Aici o sa repet doar ca inteleg de ce multora nu le-a placut – trebuie sa intelegi despre ce vorbesc personajele si sa te poti pune in pielea lor, iar daca nu esti putin geek sau dependent de internet nu ai cum.

Gesta Kaenorum de Danut Ivanescu e… ciudata. Pentru mine, cel putin. E scrisa bine, foarte bine. “Gesta Kaenorum” propriu-zisa, marturia despre faptele poporului misterios, este captivanta. Si cu toate astea, nuvela in sine mi s-a parut prea lunga. Sau poate ca titlul nu e ales prea bine. Ma asteptam sa fie mai mult despre Kaenas si mai putin despre peregrinarile lui Petru Stratioes care, sincer, nu mi s-au parut peste masura de palpitante. Poate ca daca plecam cu alte asteptari as fi fost mai incantata.

Eu te-am iubit, Parachivo de Liviu Radu a fost la fel de distractiva cum o anunta titlul. Am locuit cativa ani langa Ghencea si cunosc microbisti, asa ca Republica Autonoma Fotbalistica Bucuresti nu mi se pare ceva atat de tras de par. Nici faptul ca galeriile celor 3 mari echipe s-au transformat in forte de mentinere a ordinii, sau ca sunt loiali mai mult clubului decat interesati de ce se intampla pe teren, sau ca moartea unui arbitru poate sa duca la o razmerinta generala. Cum arata o poveste politista cu un detectiv improvizat in peisajul asta? Merita citit.
(Offtopic, la singurul meci de fotbal la care am fost – Steaua vs. o echipa franceza, galeria nu a cantat pro-Steaua sau anti-francezi, ci anti-Dinamo si Rapid…)

Un loc mai bun de Richard Russo m-a lasat iarasi rece. Niste cyberpunk si niste policier ar putea fi o combinatie reusita, dar in forma de aici nu m-a captivat deloc. Am citit povestirea acum 2 luni si am uitat-o complet, atat de mult m-a prins.

Intrebari pentru un soldat de John Scalzi poate fi citita si individual, dar in mod evident daca ai citit Razboiul batranilor o sa intelegi ceva mai mult. Memorabila nu mi s-a parut, dar a fost o lectura placuta. Pentru un motiv pe care nu mi-l explic, prefer sa-l citesc pe Scalzi pe blog decat sa-i citesc literatura…

P.S. O recenzie mai cuprinzatoare si cu care sunt in mare parte de acord, aici.

Dosarele SF : Fila Marian Coman

kyodnb — Wed, 17 Jun 2009 19:44:43 +0000

Marian Coman va fi prezent cu urmatoarele volume la targ :

“Nopti albe, zile negre” – Tritonic, 2005

“Testamentul de ciocolata“- Tritonic, 2007

“Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri”- Tritonic, 2006

“Antologia Millennium” – Millennium Press, 2009 – cu povestirea “Crama lăutarilor” -

——————————————————————————————————————————-

Nume si prenume* : Marian Coman

Data si locul nasterii :21 mai 1977, Mangalia

Debut : ”Drumul spre iad” – în suplimentul „Supernova” al cotidianului „Evenimentul” din Iaşi.

Ocupatii : Prozator, eseist, jurnalist şi editorialist român,

Prezent în volumele colective :

Romania SF 2001 (Ed. ProLogos, 2001), Quasar 001 (Ed. MediaTech, 2001), Noesis (Societatea Culturala Noesis, 2002), Liternet (Ed. Liternet 2002), Alte lumi, alte legende (Ed. MediaTech, 2002), AtelierKult: povestiri fantastice (Ed. Millennium Press, 2005), Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri (Ed. Tritonic, 2006) şi Millennium Est (Ed. Millennium Press, 2007), Antologia Millennium (Ed. Millennium Press, 2009)

Romane publicate:

“Nopti albe, zile negre” – Tritonic, 2005
“Testamentul de ciocolata” – Tritonic, 2007

Premii:
Premiul de incurajare al Conventiei Europene de Science-Fiction 2006, premiile Kult pentru “cel mai bun volum de debut” 2005, etc.

——————————————————————————————————————————-

1.Romane memorabile citite recent:

*Anthony Burgess – “Portocala mecanica”

2.Ati recomanda autorii romani de sf & f si urmatoarele lor romane :

* Catalin Sandu – “Fragmentalia sau Penultimul Razboi Mondial”
* Liviu Radu – “Waldemar”
* Dan Dobos – “Abatia”
* Michael Haulica – “Asteptind-o pe Sara“

3.Sperati sa apara publicat in Romania intr-un viitor apropiat:

* un volum de povestiri semnate de Doru Stoica

4.Reeditari sf & f pe care le considerati necesare:

* Don Simon – “Impotriva Satanei”
* Catalin Sandu – “Fragmentalia sau Penultimul Razboi Mondial”

5.Proiecte de viitor:

O noua carte. Inca nu stiu care. Sa vedem care s-o coace. Sa fie romanul? Sa fie volumul de proza scurta?

6. Bonus legat de autori romani, editari si reeditari:

Sint de parere ca exista texte publicate in revistele anilor ’90 (Anticipatia, JSF) care stau nevalorificate. Povestiri semnate de Doru Stoica, Laurentiu Turcu, Aurelius Belei, Danut Ivanescu samd peste care se asterne praful si care ar putea constitui materia prima – daca nu pentru colectii de autor – macar pentru citeva antologii remarcabile.

——————————————————————————————————————————-

Zilele Quasar Iasi 2009, ep. (2)

kyodnb — Sun, 07 Jun 2009 09:04:54 +0000

Imagine via blogul Quasar

Simbata, 6 iunie, in jurul orei 10.00 A.M. la Galeriile “Pod-Pogor” de la Muzeul Literaturii Române din Copou, Iasi a debutat cea de-a doua zi dedicata aniversarii celor 30 de ani de existenta ai cenaclului iesean Quasar.

Primul a luat cuvantul domnul George Lazar oferindu-ne detalii interesante despre evolutia revistei Sci-fi magazin plus ceva informatii din interior despre munca redactionala si contractarea drepturilor de autor si ajungand pina la identificarea factorilor ce au contribuit la inchiderea prematura a revistei. Am retinut ca drepturile de autor pentru povestiri nu sunt chiar imposibile, se invart in jurul sumelor de 50-100 de dolari, insa un impediment demn de luat in seama este modalitatea de plata a acestora, pentru ca fiecare posibilitate de tranzactie existenta necesita achitarea unui comision considerabil. Pina la urma s-a aflat de Pay pal si s-a trecut la folosirea acestuia, sistem ce percepe un comision de doar 1 dolar pe tranzactie. Primul numar a fost tiparit intr-un tiraj de 10.000 de exemplare, ulterior aceasta cifra scazand pe la numarul 3 in jurul a 8.000 de exemplare. Datorita decalajului existent intre perioada de publicare si perioada in care au inceput sa vina retururile, abia cam pe la publicarea numarului 4 s-a observat ca treaba nu e tocmai in regula si a inceput sa se scada din tiraje ajungandu-se la revista numarul 12 la vanzari de 600 de numere (informatie modificata ulterior – eu scrisesem ca a existat un tiraj de 600 de copii, dar de fapt era vorba de vanzari). Per total revista a cauzat pierderi de 25.000 de euro. De remarcat ca au existat si circa 250 de abonamente. Una dintre cauzele declinului revistei a fost identificata ca fiind un sistem precar de distributie si probabil o proasta expunere a revistei la chioscurile si standurile de presa.

A continuat George Ceauşu ce ne-a impartasit parerea lui despre cartea lui Roberto Quaglia, “11 Septembrie. Mitul”. A intervenit si autorul, au fost si intrebari din public, interventii ale domnului Alexandru Mironov, insa scriitorul a fost destul de zgarcit cu detaliile invitandu-ne mai in gluma, mai in serios, sa apelam cu cea mai mare incredere la carte pentru eventualele intrebari sau supozitii personale despre evenimentele in cauza. Interesant de adaugat ca volumul de fata a fost construit exclusiv pe materiale si informatii disponibile online.

Discutia a alunecat usor spre expunerea unor opinii interesante ale lui Alexandru Mironov, parand destul de optimist in estimarea sa ca in cel mult 30 de ani industria de carte se va muta cu bagaje cu tot in formatul electronic.

Un subiect care a incins atmosfera a fost prezenta sumara a informatiilor despre scriitorii de science-fiction romani din “Istoria critica a literaturii romane” a domnului Nicolae Manolescu. Scriitori si oameni de cultura romani ca Ion Hobana, Constantin Ciopraga sau Vladimir Colin sunt trecuti cu “brio” cu vederea. In final s-a vehiculat ca de fapt volumul de fata nu este o istorie a literaturii romanesti ci mai degraba o privire critica din perspectiva personala si se face prea mare “tam-tam” pe informatiile (lipsa) din volumul de fata.

A mai existat o perioada in care domnul Alexandru Mironov a prezentat cateva informatii si un videoclip (cu multe vizualizari/hit-uri) de pe Youtube legat de tabara de vara Atlantykron, insa nu neaparat dedicat prezentarii ideii din spatele taberei, ci mai degraba a urmarit o serie de informatii statistice de nivel global de genul “stiati ca”…

As mai remarca discursul lui Dan Dobos, in care ne-am lovit de aceeasi problema (vesnica) a distributiei la nivel national, dezvaluindu-ne ca se afla in plin proces de creatie a unei noi serii de romane plasate in secolul 22. De remarcat ca de refuzul si implicit imposibilitatea de a fi publicat s-a lovit si in strainatate, Barbara Bova, sotia cunoscutului Ben Bova trimitandu-i un mail in care il anunta ca in situatia de fata o publicare a unui strain ar insemna un risc pe care nimeni nu doreste sa si-l asume din moment ce ar urma sa concureze cu premianti sau nominalizati Hugo si Nebula. Din ce povestea domnia sa, Kevin J. Anderson unul dintre coautorii continuarilor Dune are o intreaga echipa de lucru in spate el intervenind doar cu ideile si o eventuala schimbare in intriga, fiind un scriitor in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca reuseste sa se intretina (si nu numai pe el) din vanzarile lucrarilor sale . Din acelasi motiv că la noi, la momentul de fata, nu exista un scriitor de sf care sa traiasca exclusiv din scrierea lui, fara a mai fi nevoit sa presteze si alte munci, Dan Doboş nu a impartasit optimismul lui Marian Coman in privinta directie ascendente din ultima perioada a science-fictionului romanesc. Idee a lui Marian Coman, cu care de altfel am fost si eu de acord, ce punea in evidenta cresterea semnificativa a anului trecut in ceea ce priveste volumele sf publicate cu autori romani si implicit acesta declarandu-se optimist in privinta evolutiei de acum incolo a science-fictionului romanesc.

Amabil, Marian Coman mi-a mai indicat prezenta unor personalitati ca Dan Popescu, Vlad Franghiu, Traian Badulescu, Nick Sava ce a si prezentat un volum fantasy autohton “În căutarea lui Harap-Alb/Un joc” ( mai multe detalii aici) plus multi altii. Eu m-am oprit cu participarea la jumatatea zilei cand s-a luat pauza si am incheiat zilele Quasar la o şueta cu Ciprian Mitoceanu.

Aveti mai jos o serie de imagini, facute de data aceasta cu un aparat foto, unele iar de o calitate relativ mai slaba datorata necunostintei mele in ceea ce priveste setarile aparatului in cauza. Setul e ceva mai mare, multe picand insa la montaj . Domnul Traian Badulescu am vazut ca dispunea de ceva performant si a tot “clipocit” din obiectiv asa ca este posibil ca in curand pe web sa apara si instantaneele dumnealui. Si din zilele trecute mai puteti gasi o serie de imagini postate “la cad” si pe blogul cenaclului Quasar.

Afisul la avizier

Coltul Bastion

De la stanga la dreapta, Nick Sava (profil), George Lazar (pe scaun), Roberto Quaglia (la masa), George Ceausu(cu spatele) + un "fragment" din Marian Coman

In plan apropiat Lucian Merisca, in plan indepartat Traian Badulescu cu aparatul

George Ceausu atentionandu-ne de tabloul lui Sabin Balaşa

Acelaşi George Ceauşu despre "11 Septembrie.Mitul"

Lucian Merişca cu o scurta interventie

Quaglia + Opriţa

Dan Doboş la sueta cu Lucian Merisca, Dan Popescu (in plan indepartat) fotografiaza de zor si linga el Ciprian Mitoceanu (camasa albastra) se intretine cu Octavian Petcu

Dan Popescu imortalizandu-i pe Marian Coman si Roberto Quaglia

Roberto Q

Poftiti autograful!

Alexandru Mironov si tehnologiile viitorului plus in plan indepartat Casian Balabasciuc (linga sotie presupun)

Marian Coman atent la tot ce "misca", George Lazar pe scaun ganditor, Vlad Frânghiu linga el, George Ceauşu in picioare

Dan Popescu nedespartit de aparat

Dilemateca SF( apartinand domnului Dan Popescu) intr-o versiune in care ne-am dat cu subsemnatu

Marian Coman despre aparitiile Tritonice (pe fundal ascensorul spatial il asteapta cuminte pe Alexandru Mironov)

George Lazar sus pe scaun, linga el Vlad Franghiu si Dan Popescu imortalizat el de aceasta data, in plan apropiat Ciprian Mitoceanu (camasa albastra), domna Dobos (cu parul blond) si linga ea domna Ceauşu

Toata lumea e atenta la Marian Coman

In primul rand, Dan Doboş(camasa alba), linga el sotia, Felicia Ceauşu, Lucian Merişca in picioare, Adrian Tărăcilă (randul al doilea), Ciprian Mitoceanu, si ultimul Octavian Petcu, Roberto Quaglia (randul al treilea), Casian Balabaşciuc si sotia

Alexandru Mironov, Traian Bădulescu, Nick Sava si sotia

Aexandru Mironov iar in fata publicului

Eveniment : Colocviul de Fantastic, SF si Avangarda „Iasi 600 + Quasar 30”

kyodnb — Fri, 05 Jun 2009 18:58:05 +0000

Cadru general : In anul 2009 Cenaclul de Anticipatie / Clubul UNESCO “QUASAR” Iasi /Avangarda, Fantastic, Science Fiction/, fondat de catre Dan Merisca, a implinit 30 de ani de activitate continua – timp in care a lansat peste 20 de scriitori, numerosi artisti plastici, muzicieni, dansatori, cercetatori in diverse domenii, etc.

Perioada : In aceste zile, 5-7 iunie se desfasoara la Iasi o serie de initiative si intruniri in vederea sarbatoririi celor 30 de ani de activitate ai cenaclului.

Programul : 16.00, Planetariul Universităţii „Al. I. Cuza”: Noile modele ale universului (Cătălin Galeş, Horia Chiriac şi Lucian Merişca)
17.00, Sala de conferinţe a CCS: conferinţă de presă (Vlad Frânghiu)
18.00, Cafeneaua-ceainărie „Sage café”: Lectură publică de fantastic şi science fiction cu scriitorii Roberto Quaglia, Mihail Grămescu, Alexandru Mironov şi Marian Coman (Radu Manole şi Felicia Ceauşu)
19.30, Sala de conferinţe a CCS: Cuvântul organizatorilor şi invitaţilor (Dan Jumară, Luminiţa Munteanu, Sorin Repanovici şi Marian Coman)
20.00, acelaşi loc: Iaşul literar-artistic, ştiinţific şi religios. (Mihai Pricop, George Ceauşu şi Corneliu Grumezea)
21.00-22.00, acelaşi loc: De la Iaşul ficţional la alte Românii şi Europe (Ovidiu Petcu şi Paul Sava).

Sirul evenimentelor (partiale) : Eu am reusit sa ajung in Iasi cam in jurul orei 13.00. Dupa vreo 2 ore de bantuit prin librarii, unde am gasit (aproape) tot ce imi doream si o perioada de odihna la o terasa, aflat intr-o mica intarziere datorita traficului “nebun” am parcat rapid in spatele “Universitatii Al. I. Cuza”.

Prima lovitura. Planetariul de care stiam eu, se dovedeste de fapt un turn cu apa aflat in plin proces de renovare. Intru-n panica. Totusi ma calmez, trag aer in piept, si incep sa intreb in stanga si in dreapta pina ajung la usa cu pricina. O usa proaspat lacuita, frumoasa, si semnalizata cu “planetariul” de rigoare. Uff..respir usurat. Am ajuns. E fara 10. Stau bine! Deschid usa. Si stupoare, vraf peste gramada scaune, fotolii inghesuite unele peste altele si o scara de trei trepte spre o usa metalica inchisa. Nici tipenie de om. Liniste mormântală…Okkk.. O luam de la capat. Incep sa intreb iar. Aici e planetariul?. Aici e!No, bun. Hai sa fac macar poze sa se vada ca am ajuns. Incep sa focalizez. O poza in interior. Hopa, un nene urca cele trei scari. Aici e? AICI E domle! Daaaa.. I made it! Doar ca e cam fara 5 si in afara de domnul care se ocupa de Planetariu nimeni. Nu-i bai, socializez. Daca l-au anuntat, cum zice el, tre` sa vina! Numai ce apare un domn in varsta. Simpatic cand da ochii de masinaria Planetariului si incepe sa-mi sopteasca, pe un ton destul de alert, “mici confidente” despre submarinele rusesti, Triunghiul Bermudelor si alte cateva posibile conspiratiuni.

Opaaa! A intrat Lucian Merisca. Facem cunostinta. Foarte amabil. A auzit de “Cititor sf” . Mai apar si altii. Fac cunostinta in continuare. Mai uit din nume (cam asa mi se intimpla la prima vedere). Apare si domnul George Ceasu. Si restul bucurestenilor, Ovidiu Petcu si Adrian Taracila. Gata cu pozele si socializarea. Preia cuvantul Lucian Merisca. Ne arata primul almanah sf din Romania editat de cei de la Quasar. Si ultima isprava notabila a cenaclului, intamplator ii apartine. Este vorba de prezenţa domniei sale in antologia “The SFWA European Hall of Fame: Sixteen Contemporary“, editura Tor Books, cu o povestire pe care o gasiti si in volumul sau de la Bastion, “Vincent & Karlenstein: Moarte bună, Copii!”. Gata cu introducerea! Incepeee! Se sting luminile. Profesorul proiecteaza planetele, inclusiv Pamantul, si incepe sa ofere detalii: traiectorii, miscari, distante, marimi… Apar si simbolurile astrologice ale zodiacului. Interesant. Si la un moment dat, boooom. Plafonul se umple de stele. De departe cea mai fascinata scena. Se ofera explicatii despre constelatii, stele, Carul Mare, Carul Mic, Steaua Polara ( dupa ea aflam nordul!), si lectia continua… La un moment dat ne oprim totusi si domnul Ceasu da tonul curiozitatilor cerand mai multe detalii despre gauri negre, despre timpul finit sau infinit al galaxiei in care ne aflam si o serie de alte subiecte interesante la care domnul Petcu, pe linga profesorul Planetariului, pare foarte bine informat si puncteaza de fiecare data.

Se termina. Aplauze pentru efortul profesorului. Plecam inspre Casa de Cultura. Oare unde o fi Marian Coman ca am auzit ca a ajuns?! Ei bine, e in sala de la Casa de Cultura. Sala Azur, loc vechi de intalnire al Quasaristilor. Ne salutam, intram in vorba. Aflu motivul pentru care nu a ajuns la Planetariu. Nu a reusit sa gaseasca sala cu pricina . Discutam si ne indreptam spre Sage Cafe pentru o alta activitate pe ordinea de zi. Ne asezam la o masa, mai impartasim impresii. Apare lumea.

Marian Coman are de citit. Ne asezam, si ascultam. Scurta agitatie. A ajuns Roberto Quaglia, presedintele Societatii Europene de SF. Termina Marian de citit un fragment din reusitul roman “Testamentul de Ciocolata”. In scurt timp apar si intrebarile pentru Roberto Quaglia, dupa ce in prealabil ne-am lamurit ca erotismul de ocazie ce apare in lucrarea lui Coman este unul util scrierii. Aflam ca rusii o duc foarte bine cu scriitorii de sf. E normal au tiraje de zeci de mii de carti si o piata pe masura. Si ucrainienii publica tot pentru piata rusa. Sergey Lukyanenko e milionar, nu numai popular. Nu prea ajung romanii la Eurocon. Cand vine unul-doi, cind vin in gasca. Premiile Eurocon sunt mai mult de incurajare (na`, ca am intuit bine). Da, ce se intampla cu lesii de nu se mai aude nimic de ei? Ei, sa nu le ducem noi de grija ca urmatorul Eurocon e la granita a trei state, Cehia, Slovacia si Polonia. SMaine se va vorbi si de ultima creatiei a lui Roberto Quaglia,”11 Septembrie. Mitul”, editura Stefan, 2008.

Pauza de masa. Eu ma retrag de tot si abia astept sa vad ce ne rezerva ziua de maiine.

Si mai jos aveti citeva imagini. Scuzati calitatea imaginilor, nu am estimat bine timpul si nu am mai reusit sa fac rost de un aparat foto si prin urmare am apelat la “giga”pixelii telefonului.

Prima usa de la intrarea in camera Planetariului

Vedere din interior

Alt cadru

Domnul simpatic

Ziarul!

Lucian Merisca din profil si George Ceausu in plan indepartat

THE STORY!

Marian Coman "ocupat" cu cititul si interpretarea -plan apropiat,profil,Ovidiu Petcu

..si Roberto Quaglia, domnul in camasa neagra..

News flash…interviu si premii internationale

kyodnb — Mon, 09 Mar 2009 08:30:39 +0000

***

Pe blogul Lorenei Lupu a aparut un interviu deosebit cu o persoana cu totul speciala, scriitorul si ziaristul Marian Coman. Trebuie neaparat sa-l cititi pentru ca in mod sigur veti descoperi amanunte interesante din viata si motivatiile lui Marian Coman. Mult succes amandurora la scris si Lorenei cu interviurile, caci se pare ca va fi o rubrica permanenta.

***

Recent, mai precis pe 14 februarie au fost alese cele mai bune povestiri ce s-au inscris in concursul de pe 2008 al International Aeon Award. Membru marcant al juriului, Ian Watson, a fost cel care a ales castigatoarea, respectiv locurile doi si trei dintr-o lista scurta de sapte povestiri ce au trecut deja printr-o selectie initiala.

Castigatorii, desi mie sincer mi s-au parut mai interesante premiile acordate si posibilitatile de promovare ce le urmeaza acestora si de asta am insistat sa aduc vorba aici, sunt:

Primul loc si castigator a 1,000€:

Twinkle Twinkle – Colin Henchley

Locul doi si castigator a 200€:

Aegis – D.T. Neal

Locul trei si castigator a 100€:

The Better To See You With – Allison Francisco

Lista completa a povestirilor si a celor care s-au inscris in concurs din 2008 o aveti aici.

Aeon Award urmareste sa promoveze noi scriitori din ramurile fictiunii speculative, incluzand aici atat sci-fi-ul, fantasy-ul, horror-ul sau orice se gaseste in aceasta zona insa nu poate fi incadrat exact intr-una din ramurile de mai sus. Organizatorii sunt multumiti ca au reusit prin acest concurs sa dovedeasca ca SF-ul sau textele scurte nu au murit ci dimpotriva s-a confirmat ca a fost justificata increderea fanilor si a editorilor in valoarea si vitalitatea fictiunii speculative. Interesant de stiut este ca unele povestiri ce au fost incluse in selectia finala au reusit sa ajunga, pe linga paginile revistei si in volumele prestigioase, Year’s Best. Este o certitudine ca inscrierea in concurs este o sansa de a atrage atentia, ca sa nu mai vorbim de premiile destul de consistente.

Totusi, exista un totusi, doritorii trebuie sa plateasca o taxa de 7 euro pentru fiecare povestire intrata in concurs. Competitia este deschisa incepand cu 1 ianuarie 2009 si se incheie pe 30 Noiembrie 2009. Mai multe detalii despre organizare si competitie gasiti pe adresa de web a organizatorului.

Albedo One, “vinovata” de organizarea aceastei competitii literare, este cea mai veche si mai cunoscuta revista fantastica din Irlanda. Acestia publica asemenea povestiri inca din 1993, mandrindu-se ca au cuprins in paginile lor povestiri ale scriitorilor irlandezi dar si ale unor autori de talie internationala din ramura SF, Fantasy sau Horror. Dintre cei irlandezi, care apropos au cel putin cate o povestire in fiecare numar ii amintim pe : Nigel Quinlan, Anne McCaffrey, Ian McDonald, Dermot Ryan, David Murphy sau Robert Neilson. Dintre cei internationali publicati ar fi Brian Stableford, Norman Spinrad, Colin Greenland, Gill Alderman, Hugh Cook, Jeff Vandermeer, Esther M. Friesner, Patricia Anthony sau Liz Williams.

Castigator al premiului European Science Fiction Society Best Magazine Award 1997 si Best Publisher 1997 si 1999, revista apare de doua sau trei ori pe an.

Iar mai jos aveti lista cu tarile care au dat participantii din 2006-2007. Pe cand si un roman pe acolo?! Totul depinde de voi…

H.N.U. prezinta Transformarea lui Martin Lake si alte povestiri

kyodnb — Wed, 08 Oct 2008 10:58:08 +0000

Am fost surprins si fericit in acelasi timp, sa aflu ca “The Transformation of Martin Lake” face parte din volumul de povestiri fantasy “City of Saints and Madmen: The Book of Ambergris” a lui Jeff Vandermeer alaturi de inca alte trei titluri “Dradin, In Love“, “An Early History of Ambergris” si “The Strange Case of X” , pentru ca apoi in editia a doua sa se mai adauge si alte cateva. Povestea de fata a fost nominalizata in anul 2000 la British Fantasy Award, sectiunea Best Short Fiction, si, in acelasi an a fost recompensata cu World Fantasy, Best Novella .

Avand in vedere ca Veniss Underground mi-a placut foarte mult, asteptarile mele au fost destul de ridicate. Nu mi-au fost chiar inselate insa nu am mai simtit aceeasi forta si atractie, ce m-au tinut cu sufletul la gura pe cind citeam Veniss-ul. Lumea creionata este de asemenea deosebita, insa de aceasta data accentul se pune mai mult pe trairile si zbuciumul interior a lui Martin Lake bantuit de banalitatea operei sale si incapacitea de a se afirma pe plan artistic. Totodata apare de multe ori, insistent si obsesiv, in mintea personajului, imaginea tatalui ce-i planuia un cu totul alt drum in viata si nu a fost niciodata de acord cu alegerea acestuia. Textul este presarat cu mici intreruperi, in care diverse personaje isi expun parerile despre opera artistului Lake, evidentiindu-se, in principal, de-a lungul intregii povestiri, transformarea operei sale in una geniala si apreciata de public si critici deopotriva. Aceasta metamorfoza este declansata de confruntarea artistului cu un eveniment teribil, ce-i marcheaza existenta, si in mod evident si surprinzator, si clarviziunea fortei sale creatoare. De remarcat, ca aceeasi intimplare nefasta prin care trece artistul, contribuie si la impacarea cu demonii sai interiori, canalizandu-l spre a-si expune si a-si impartasi experientele cu lumea din Ambergris.

Nicola Griffith in “Yaguar” urmareste reactiile unei femei ajunsa in mediul luxuriant si miraculous al junglei nevoita a se confrunta cu realitati de necrezut. Dupa ce a fugit o intreaga viata de responsabilitati descopera dragostea unde nu se astepta si se alege cu un cadou nepretuit. M-a surprins si m-a pus pe ginduri, prezenta aceluiasi oras, Ambergris, enuntat la un moment dat, despre care vorbeste si Vandermeer in povestirea de mai sus. De remarcat si firmatia scriitoarei ca denumirea jaguarului vine de la cuvantul sud-american Yaguara ce desemneaza un animal salbatic ce-si ucide prada dintr-o singura lovitura. Si mai interesant, in continuare, spune ca el are cea mai puternica muscatura dintre toti pradatorii terestri (pag.99,jos). Am scormonit pe net si am gasit un studiu ce ii da dreptate intr-o anumita masura; din ce am vazut dintre pradatorii terestri leopardul patat are de asemenea un coeficient asemanator de forta in muscatura, comparativ cu greutatea sa, la egalitate cu leopardul. Interesant ar mai fi ca diavolul Tasmanian pe categoria lui de dimensiune are cea mai puternica muscatura. Aveti aici studiul daca sunteti curiosi.

Urmeaza, Marian Coman, ce, nici el nu da gres cu “Testamentul de ciocolata”, lasandu-mi iar, dupa “Nopti albe,Zile negre“, o impresie buna, prin modul in care a reusit sa inveleasca dramele si inocenta copilariei intr-un ambalaj patrunzator si usor de digerat. Si de aceasta data, la fel ca in Yaguar, nu totul este ceea ce pare, copii abuzati psihic si uneori fizic reusesc sa-si gaseasca refugiul intr-o lumea miraculoasa unde totul este posibil, si orice bariera sau impediment poate fi evitat sau deposit cu usurinta. Cuvintele isi gasesc locul in mod natural curgand cu usurinta sub penelul scriitorului Coman, ce-mi confirma cu fiecare ocazie talentul de care da dovada.

Despre “Maldoror in lumea larga “a scriitoarea K.J.Bishop, povestirea ce incheie antologia, nu as putea spune prea mult. Mi s-a parut un pic incalcita si greoaie, si, tinand cont ca nu ma numar printre fani, nu o sa insist, desi eu mi-am dat silinta.

Pina la urma este normal ca dintr-o antologie de mai multe povestiri, una -doua sa nu te prinda ca celelalte, lucru probat pe pielea mea si la alte culegeri de texte, ale caror recenzii sunt postate si aici. As avea si o recomandare de facut, cei care nu au citit, inca, nimic de Jeff Vandermeer, le-as sugera sa inceapa cu povestirea de fata si abia apoi sa continue cu Veniss Underground, si de ce nu, antologia New Weird pe care a coordonat-o, pentru a putea observa cu usurinta adevaratul progres pe care l-a facut Vandermeer in scrierile sale, si nu numai.

Nopti albe, Zile negre – Marian Coman

kyodnb — Wed, 24 Sep 2008 07:53:44 +0000

La prima vedere cartea apare sub forma unei culegeri de mai multe povestiri adunate din portofoliu autorului de la inceputul carierei si pina la momentul tiparirii. Initial, am crezut ca nu exista neaparat o legatura intre ele, putandu-le citi si separat, insa finalul, care este destul de surprinzator si bine gandit mi-a aratat ca ma insel. Unele personaje si intamplari pot avea o existenta de sine statoare, autonoma, insa cateva din povestiri se inlantuie armonios spre un tot unitar de o viziune deosebita.

Pentru cei care nu stiau, Marian Coman are un trecut plin de reusite, in masura in care le putem numi asa, in domeniul literar debutand intr-un supliment al ziarului Evenimentul de Iasi ( pe vremea cand era, este vorba de Supernova) inca din anul 1995. Notabile sunt aparitiile din “Romania SF 2001” (editura Prologos, 2001), “Quasar 001″ (Media –Tech, 2001, acest James Bond al sf-ului iesean, doar ca de aceasta data fara alte sequel-uri), si articolele din revistele electronice “Noesis” si “Liternet” in anul 2002, si “Alte lumi, Alte legende” (Media- Tech, 2002), si a continuat cu “AtelierKult: Povestiri fantastice” (Ed. Millennium Press, 2005), “Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri” (Ed. Tritonic, 2006) şi “Millennium Est” (Ed. Millennium Press, 2007). Aparitiile cele mai recent ar fi, “Nopti albe, zile negre” in 2005, cartea de fata, pentru care a si primit “Premiul Kult” in 2006, “Testamentul de Ciocolata” in 2007 si “Teoria flegmei. Apel la mitocănie” in 2008, toate la Editura Tritonic. De mentionat ar mai fi ca a mai primit si “Premiul de incurajare” al “Conventiei Europene de Science-Fiction Eurocon 2006“, ce s-a tinut la Kiev, in Ucraina.

Pentru mine nu ar fi chiar primul meu contact cu scrierile lui Coman, recent a fost publicata electronic pe site-ul revistei Nautilus, povestirea “Usa de la baie“, in limba engleza, in care suspansul si necunoscutul se imbina intr-un mod destul de fericit, obtinandu-se o atmosfera apasatoare, ce, in opinia mea a ramas, one of the best, so far. “Aventura” lecturarii “Nopti albe, zile negre” nu a inceput prea bine, de fapt, mare deranj nu a fost dar se merita amintit cand dintr-o carte lipseste o pagina de la Cuvantul inainte semnat de Michael Haulica ( pisici nu am, de fapt nu personale, si postasu` nu cred ca era chiar asa de indragostit de carte incat sa-mi fure pagina). Trecem peste.

Din cate am observat de-a lungul lecturii, scriitorul poate gasi surse de inspiratie in orice situatie, in orice fapt neinsemnat al cotidianului romanesc. De la pacienti din spitale psihiatrice, taranii puternic inradacinati in rutina satului, prieteni vechi din studentie, biciclete demonice, spirite din baie, personaje desprinse din universul cyberpunk avem conturata o lume stranie ce prin actiunile si trairile actorilor te pune pe ginduri. Meritul scriitorului Marian Coman este ca in cateva cuvinte reuseste sa creioneze lumi si situatii mai mult decat credibile, populate de personaje ale caror zbucium interior si nazuinte sunt puse in prim plan. Mi-a ramas in minte povestea cu mosul senil pe care-l compara copii mereu cu omul gogoasa, al carui sfarsit se ridica la inaltimea nebuniilor ce-l chinuie pe saracul om, in acelasi timp Degetele ( pe care o si puteti citi online) proiectandu-ma direct in lumea copilariei mele intr-un univers demult uitat. Stiinta scriitorului sta in viziunea de a construi povesti avand ca surse de inspiratie un fapt concret o situatie, un eveniment, neincercand sa sparga tipare sau sa ne impuna un stil literar vizionar lipsit de esenta, totul fiind imbracat in imagini bine cladite.

Acum, am mai cautat si alte pareri si am vazut ca nu toata lumea a inghitit cartea si unii au capitulat dupa primele pagini. Intradevar constructia capitolelor, impropriu spus capitole, e un pic mai deosebita, exista unele insemnari, gen mici interludii in care sunt prefatate sau nu evenimentele din povestile ce urmeaza, insa este important sa ajungi pina la final pentru a intelege legatura si a observa intreaga panorama. Din punctul meu de vedere a fost o carte buna care nu a avut timpul sa ma plictiseasca si nici nu mi-a trezit imboldul de a o lasa din mina, punctul de atractie fiind, recunosc, invelisul de supranatural si fantasy prezent la discretie. Insa, dupa cum spunea un mare filosof, De gustibus et coloribus, non disputandum, opiniile putand diferi de la o persoana la alta.