Cititor SF

Da, pina la urma m-am apucat din nou de ea si am si reusit sa o si termin. M-am gindit ca daca altii au putut sa o citeasca si s-a intamplat sa le mai si placa, nu am nimic de pierdut. Desi Embassytown este impartita in mai multe capitole mari, ce, la randul lor sunt ordonate in subcapitole, penduland intre trecutul si prezentul personajelor, eu o pot structura mai simplu in doua mari jumatati, inegale din punct de vedere al cuprinsului. Una introductiva si mai stranie, in care te adaptezi la modul de expunere al povestii si la caracteristicile extraordinare ale rasei extraterestre The Hosts, si una in care lucrurile revin la normal si nu mai apare nimic iesit din comun, actiunea curgand de aici incolo dupa tiparele obisnuite. Cu alte cuvinte, mi-a luat de doua ori mai mult timp sa avansez pina la jumatatea cartii si sa cuprind cu ochii mintii imaginile descrise de autor, sa inteleg tehnologia si limbajul extraterestrilor, decat s-a intamplat cu cea de-a doua parte a romanului.

Daca ar fi fost sa fiu implicat intr-un studiu despre Mieville probabil acum am fi vorbit de cat de interesanta este obsesia lui pentru orase, vezi Perdido Street Station, The City & The City si acum, mai nou, Embassytown si cat de bine i-a si iesit cu fiecare-n parte. Dar nu suntem, si eu prefer sa rasuflu usurat ca parca, in cartea de fata, convingerile politice ale lui Mieville nu si-au mai pus amprenta asupra povestii, sau daca or exista, nu sar prea tare la ochi, autorul concentrandu-se pe constructia personajelor si pe desfasurarea actiunii. Si zic asta pentru ca nu cred ca pericolul de a evolua ca si comunitate si a renunta la obiceiuri si traditii vechi in urma interactiunii cu un alt popor total diferit din toate punctele de vedere, poate fi incadrat ca si problema politica. Cred ca mai degraba ar fi vorba de o situatie legata de aspectul social si cel cultural. Read more…