“Cowl” este un roman destul de interesant. Si asta o spun din pozitia celui care chiar nu are la inima ideea de a manipula timpul si spatiul si implicit de a calatori cu ajutorul unei masinarii hai-hui prin timp. Si stiu si de unde mi se trage. De la o serie de romane apartinand lui Stephen Baxter si care au fost publicate in vechea serie Nautilus si unde, chiar daca nu mai stiu exact datele generale inca mai retin semi-frustrarea de care am avut parte pina la final.
Dar sa nu ma intind prea mult si sa vedem ce impresia mi-a lasat “Cowl“-ul lui Neal Asher. Debutul romanului mi-a lasat impresia ca ar fi unul mai greoi, prezentarea personajelor alternand cu mici interludii unde apar mentionate si alte fiinte, in mod cert nu prea umane.
Ne gasim in secolul 23, cind omenirea avansata din punct de vedere tehnologic (desi pe wikipedia se spune tocmai invers), este totusi nevoita sa iasa pe strada cu mastile de gaze, mai ales cei din cercurile inalte ale societatii, datorita transmiterii foarte usoare a virusul HIV dar nu numai. Acesta din urma este capabil sa ramana circa o ora in afara organismului si dispune de o transmitere la fel de usoara ca hepatita A, statul fiind nevoit sa apeleze in mod implicit la aplicarea unor reguli de igiena foarte stricte.
Polly, o practicanta e celei mai vechi meserii din lume, un pic cam tinerica ea asa, se vede implicata intr-un experiment ce depaseste barierele timpului. Cowl este un savant creat pe cale artificiala, in urma unui progres fortat (descrierea sa mi s-a parut unul dintre punctele forte ale romanului; totusi abia pe final se ofera mai multe detalii asa ca aveti de asteptat), si dupa cum era de asteptat este dotat cu cele mai performante gene ale timpului sau. El duce un razboi personal cu cei din Dominionul Heliotan, o rasa misterioasa si aproape la fel de inteligenta si inovatoare ca si Cowl insusi, rasa care la randul ei se afla in conflict deschis cu Umbratanii. Read more…
…se vor publica vre-odata…
Sa va spun de la ce a pornit toata melancolia asta: Dupa cum bine stiti Nemira si-a tras blog si bine a facut. Pe respectivul blog il puteti intercepta pe Mihai Dan Pavelescu, coordonatorul colectiei Nautilus. Deja cativa temerari au facut asta, asaltindu-l mai ales cu cereri, cereri la care MDP a avut amabilitatea sa raspunda foarte prompt. Insa unele raspunsuri m-au uimit. Ma refer la raspunsurile in care MDP spune ca respectivele titluri nu pot fi publicate de Nemira pentru ca drepturile sint detinute de alte edituri, de exemplu:
Cineva a intrebat de seria Vorkosigan – raspunsul a fost ca drepturile pentru Bujold sint detinute de alta editura. Ce pot sa speculez din raspunsul asta e ca daca MDP se referea intr-adevar la tot ce a scris Bujold, atunci respectivele drepturi sint la Tritonic – in acest caz, dupa cum se misca lucrurile, o sa citim seria Vorkosigan in romaneste in drum spre colonia umana de pe Alfa Centauri.
Altcineva a intrebat de seria Hyperion – raspunsul (nuantat) a fost ca drepturile pentru Hyperion (nu tot autorul) sint, iar, detinute de alta editura. De data asta nu pot sa speculez nimic, din cate stiu eu nu a aparut nimic in romaneste de Dan Simmons…
Concluzia e ca sint ceva drepturi de autor interesante prin buzunarele editurilor romanesti, insa viteza cu care cartile apar pe piata este comparabila cu viteza melcului turbat si sincer sa fiu nu stiu motivul. As putea sa ma gandesc la lipsa de traducatori cu adevarat buni, care nu traduc la kil. Dupa cum stiti exista carti bune “distruse” de traducatori, si nu vorbesc de trecut ci de prezent (Hello Tritonic!). Sau poate editurile vor sa sincronizeze viteza de publicare cu puterea de cumparare a amatorilor de SF. Nu cred ca exista prea multi oameni care vor sa-si cheltuie mai mult de 10% din venitul lunar pe carti, rezultand o selectie foarte dura la raft. Si ajungem iarasi la preturile cartilor in Romania… Trebuie sa remarc ca unele edituri au facut progrese in aceasta directie prin deschiderea sau imbunatatirea librariilor on-line (25% inseamna ceva!).
In acelasi timp trebuie sa evidentiez lipsa acelei sinergii din anii 90 dar am sperante. Aparitia revistelor de SF poate fi un semn dupa atatia ani de sterilitate.
Recent Comments