Cititor SF

Dupa cum am mai spus, John Joseph Adams nu este editorul meu preferat, si cred ca dupa lovitura data cu “Wastelands” antologiile sale au devenit tot mai aiuristice. Dar exista o zicala cu dintii calului de dar, asa ca cei care vor pot luat gratis selectii din antologiile cu vampiri si cu Sherlock Holmes de pe site-ul Baen. Probabil sint “la liber” din cauza succesului “fenomenal”.

Daca tot ca duceti pe acolo, v-as recomanda sa va luati tot gratis “Fallen Angels“ (Jerry Pournelle, Larry Niven and Michael Flynn) si “The Mountains of Mourning” (Lois McMaster Bujold). In rest, pe riscul vostru…

“The Hallowed Hunt” sau “Vanatoarea sfanta” este volumul trei si ultimul din seria Chalionului, romane semnate de cunoscuta Lois McMaster Bujold. Din punctul meu de vedere volumul de fata putea lipsi fara nicio problema din bibliografia autoarei. In mod sigur lumea s-a bucurat cand a aflat ca mai exista inca o carte cu actiunea plasata in lumea Chalionului, si eu m-am numarat  printre entuziasti, asta pina am inceput sa citesc cartea. Din start semnalez unul dintre minusurile volumului de fata, si anume tocmai lipsa acuta a elementelor unei povestiri bine inchegate in jurul ideii care sta la baza romanului. Pentru ca idea exista, insa este repetata la nesfarsit de-a lungul romanului fara a se mai construi si altceva mai mult.

Revenind la ideea de carte fara o poveste care nu se ridica la nivelul precedentelor, scriitoarea a incercat sa schiteze o tentativa de complot, insa s-a indragostit asa de tare de ideea pe care incerca sa o detalieze in cel mai mic amanunt (boring rau!) ca pe parcurs a uitat sa-l concentreze cum trebuie. Timp de 400 de pagini suntem invartiti in cerc in jurul acelorasi teorii. In timpuri stravechi existau ritualuri prin care ostenii regatului, in urma sacrificarii anumitor animale, le puteau prelua sufletele suferind o transformare, evidenta, la nivel psihic. Activitate pe care o intalnim si in Paladinul Sufletelor, cu precizarea ca se putea folosi sufletele oricaror animale iar spiritul acestora se putea transmite chiar de-a lungul mai multor generatii. Existau samani si triburi care se ocupau cu asemenea ritualuri si pina aici toate bune si frumoase, pina cind s-a pornit un mare razboi intre oamenii posedati de spiritele animalelor si o rasa conlocuitoare.

Read more…

“Paladin of Souls” a fost scrisa in 2003 ca si continuare a romanului “The Curse of Chalion” (2001) insa cert este ca ambele se pot citi si separat. Daca primul volum a primit doar nominalizari la Hugo, Locus Fantasy, si World Fantasy Awards in 2002, ei bine cel de-al doilea volum a fost chiar si rasplatit cu Hugo Award pentru cel mai bun roman (2004), Locus Poll Award pentru Best Fantasy Novel si Nebula Award pentru cel mai bun roman in 2004. Chiar daca nu au legatura decat doar prin prisma prezentei unora dintre actorii primului volum, de ce cred eu ca este bine sa citim si primul roman inainte de cel de fata? Ei bine, pentru ca avem ocazia sa ne familiarizam mai bine cu anumite personaje si cu sistemul religios ( nu ca ar fi prea complicat) si sa avem o baza de comparatie, inevitabila intre cele cele doua romane. Din ce am vazut eu, asezand “Blestemul Chalionului” linga cel de fata, castigator la puncte si fara drept de apel iese “Paladinul Sufletelor“.

Ar trebui amintit ca opera fantasy a lui Lois McMaster Bujold se deosebeste destul de mult de ce este pe piata oferind o intriga foarte inteligenta, personaje credibile si putina magie, mai degraba niste franturi de elemente supranaturale cat sa-ti deschida mintea si sa te tina cu sufletul la gura pe parcursul intregului roman, cu mici exceptii cind intamplarile par ca intra pe un fagas normal. Nu avem deloc parte de un roman fantasy conventional. Lipsesc elfii, orcii, spiridusii, entii, avem prezenta doar rasa umana separata, dupa cum e si normal, in mai multe popoare, unele chiar barbare si temute, cu regi si regine, cavaleri si preoti, zei, si pentru a se echilibra balanta, si niscaiva demoni. Particularitatea acestora din urma este ca sunt prezentate ca fiind entitati mai degraba de ordin imaterial manifestandu-se prin posedarea de  fiinte, de la cele inferioare ca si inteligenta, cum ar fi dihorii sau ursii si pina la cele umane. De fapt volumul de fata se impleteste in jurul unei asemenea probleme demonice de posedare si incercarea de a se gasi o solutie la acest impas.

Read more…

Lois McMaster Bujold este cunoscuta in special pentru seria de romane, space-opera cu precadere, ce urmaresc aventurile lui Miles Vorkosigan, un spion interstelar cu puteri psihice si mercenar, actiunea desfasurandu-se peste 1000 de ani in viitorul nostru. La momentul de fata ea este considerata una dintre cele mai renumite scriitoare de science-fiction mandrindu-se cu nu mai putin de patru premii Hugo ( in 1991, The Vor Game, 1992, Barrayar, 1995, Mirror Dance,  si in 2004, Paladin of Souls ), performanda reusita doar de Robert A. Heinlein. Pentru “The Mountains of Mourning” a primit in 1990 atat premiul Hugo cat si Nebula la categoria Best Novella iar lucrarea de fata a castigat Mythopoeic Award pentru Literatura Adulta si a fost nominalizata in 2002 la World Fantasy Award pentru cel mai bun roman.

“Blestemul Chalionului” (2001) a aparut la editura Tritonic in 2007, fiind primul roman din seria de trei, din universul Chalionului alaturi de “Paladin of Souls“ (2003 – tradus Paladinul Sufletelor, 2008, Tritonic) , continuare a primului roman si “The Hallowed Hunt” (2005), ultimul urmand sa apara, probabil la anul, la aceeasi editura. Atmosfera este asemanatoare intr-o anumita masura celei din saga lui George R.R.Martin, Cantec de gheata si foc, insa la o scala mai mica, si plamadita parca din cu totul alte tonuri si culori, urmarind in amanuntime destinele unei familii de vita nobila ce se confruntata cu o serie de evenimente specifice celor cu sange albastru.

Din start se poate observa ca scriitoarea te transporta cu usurinta in lumea imaginata, in prima parte a romanului, accentul fiind pus mai mult pe conturarea personajelor centrale, evidentiindu-se trasaturile de caracter si principiile ce le calauzesc viata, prezentandu-ni-se, in esenta, suportul motivational al alegerilor ulterioare. Trebuie punctat ca aceasta prima parte este destul de stearpa in actiune predominand o anumita stare de lancezeala, intrigile curtii regesti ocupand locul fruntas si trecand apoi la timp in planul secund pentru a se revigora actiunea si a se oferi un suflu nou atmosferei, una destul de cuminte, cel putin in aceasta parte introductiva. Aceste elemente noi nu sunt nemaintalnite in scrierile de gen, insa au darul de a condimenta la momentul oportun si de a intregi un tablou fantastic construit cu migala prin imbinarea coerenta a cunostintelor de magie, economie si tactica militara cu termeni si dogme religioase credibile.Toate dozele sunt bine cantarite si oferite in portiuni atent masurate, neexagerandu-se niciun moment la vreun capitol, nici in ceea ce priveste descrierile de orice fel si nici in privinta acentului pus pe religie si al rolului acesteia in roman. Cu alte cuvinte, exista cate un pic pentru fiecare gust, prezentele miraculoase impreuna cu portretizarea zeilor specifici zonei, apasa si contureaza tot mai puternic atmosfera supranaturala ce o degaja romanul.

Pe masura ce inaintezi in povestire creste tot mai tare semnul de intrebare referitor la existenta liberului arbitru in viata personajelor, existand dilema unui viitor hotarat intrutotul de catre zeii atotputernici prin urmarirea unor cai misterioase si neintelese de oamenii alesi, nemaifiind nicio cale de abatere sau modificare a acestuia. Desi are parte de unele momente previzibile nu poti sa nu pici in plasa scriitoarei si sa nu continui lectura, neavand cum sa nu te atasezi de eroii pozitivi ai intrigii, atat prin actiunile intreprinse cat si pentru trasaturile de caracter ce le conduc drumul, si nu poti scapa fara sa dezaprobi comportamentul, nepotrivit e putin spus, al celor meniti sa joace rolul personajelor nu prea placute. Iar in ceea ce priveste dialogurile, acestea sunt bine puse la punct constituind unul dintre punctele tari ale povestirii si oferind deseori momente placute.

De remarcat ca, ori am citit eu cu prea mare grija ori lipeala cartii a fost mai mult decat corespunzatoare, insa nu am putut decat sa constat, spre usurarea mea, ca nu mi-au aparut deloc incretituri la cotor aratand ca noua. Si trecand la actiune, cred ca aceasta inlantuire de situatii, personaje si intamplari, amestecandu-se din cand in cand cu ceva ipostaze supranaturale si ingrediente ale magiei negre, alaturi de un stil literar nu foarte incarcat, constituie atuurile succesului acestui roman fantasy ce poate fi o lectura placuta pentru oricine si probabil un bun start inainte de a pune mâna pe cartile fantasy ale lui George R. R. Martin.