Iată si titlurile noi cu care Millennium Books va aştepta (cel putin teoretic ) cititorii la standul nr.19 de la parterul complexului Romexpo, în cadrul tîrgului de carte Gaudeamus care se va desfasura între 18-22 noiembrie. Toate vor fi disponibile încă de joi după-amiază la ora 16, cind se deschide oficial tîrgul, cu excepţia revistei Galileo, care se preconizeaza ca va ajunge la Bucuresti vineri dimineaţă.

La un click pe coperta fiecarei carti o puteţi vedea la o rezoluţie mai mare sau chiar puteţi citi cite un mic fragment- introductiv- din acestea. Despre Ghost Brigades am scris si eu aici. Mai multe detalii aflati pe blogul editurii la adresa din primul paragraf.

Si locatia editurii: Read more…

A meritat sa alerg de la aeroport la o ultima bere la Giotto: am prins nu numai niste discutii interesate, ci si primul numar din Galileo.

Prima impresia e ca arata bine. Hartia e cum trebuie (nu foarte grea, din fericire, am eu o problema cu asta), coperta e tiparita frumos… dimensiunile nu-s pe placul meu, dar am mai spus-o si faptul e consumat.

Povestirile
James Patrick Kelly – O sansa din 10^16
Am impresia ca am mai citit cate ceva de Kelly, dar probabil toate au cazut in aceeasi categorie ca O sansa din 10^16: usor de uitat. In cazul de fata, un om din viitor ajunge in viata unui pusti de 12 ani care ar putea salva lumea (ma rog, adica are o sansa din 10^16 de-a reusi). Nu pot sa spun ca m-am plictisit citind-o, dar nici nu m-a impresionat.

Liviu Radu – Doi batrani, pe o banca…
Probabil ca mi-au scapat cateva subtilitati din cauza ca nu am citit Frankenstein… in orice caz, impresia pe care mi-a lasat-o a fost asemanatoare cu povestirea lui Kelly – ok, dar nimic memorabil. Introducerea mi s-a parut prea lunga, n-am inteles de ce o persoana ar veni la aceeasi banca din parc la aceeasi ora si ar intreba necunoscutii ce carti citesc… dar speculatiile au fost interesante. Nu stiu cat de mult au in comun cu evenimentele reale cunoscute, dar nici nu ma prea intereseaza; abordarea in sine a fost destul de inovatoare ca sa ma tina curioasa pana aproape de sfarsit.

Sebastian A. Corn – Vonu
Vonu mi-a placut mai putin decat alte nuvele ale lui Corn. Imaginatia e la locul ei, idem versiunea proprie de cyberpunk… dar rezultatul nu m-a dat pe spate. Ideea cu Romania pe post de buric al pamantului mi s-a parut bine justificata, dar clonele si intentiile lor si exact de ce trebuia sa-mi pese… nu. Jimi Hendrix a fost simpatic totusi.

Norman Spinrad – Jurnale din Anii Molimei
Spinrad nu e printre autorii mei favoriti, chiar deloc, asa ca nu ma asteptam la mare lucru. Cu toate astea, nuvela s-a dovedit a fi preferata mea din revista. Intr-un viitor nu foarte incredibil, o molima se raspandeste pe cale sexuala (a pornit din Africa, s-a raspandit in comunitatile de homosexuali, dar e Molima, da? nu SIDA, ca tre’ sa fie SF), cu consecinte evidente: sexul “pe viu” e periculos, masturbarea e sport national si sexul propriu-zis se face numai prin intermediul unor prezervative si diafragme high-tech. Cateva personaje se intersecteaza in aceste conditii si salveaza omenirea. (Nu e spoiler, asta ni se spune din a doua pagina.)

Ce iese bine: societatea Molimei, violenta, viata linistita a celor care nu mai au nimic de pierdut (nu foarte realist, dar mi-a placut ideea), personajele care chiar reusesc sa aiba putina personalitate.

Ce nu iese bine: ideea de jurnale (serios, un bolnav de Molima care isi petrece viata omorand si violand scrie un jurnal?!), cliseele (crestinul fanatic, militarul nebun, doctorul care vrea sa salveze lumea, corporatiile medicale malefice), scriitura asa-si-asa. O sa imi spun ca Spinrad nu a vrut sa se ia prea mult in serios… altminteri nu-mi explic procedeele de telenovela gen “cine putea fi atat de nebun incat sa o faca…” // se termina capitolul // urmatorul capitol este cu, ghici cine, mercenarul John care e in cacat pana la gat. No shit.

Cu toate defectele, nuvela m-a prins. Spinrad in continuare nu-mi place, dar sa spunem ca mi-e putin mai simpatic acum.
Read more…

Inceputul

In octombrie 2009, Horia Nicola Ursu intreba pe blogul propriu “Ati cumpara o revista trimestriala de fantasy & science fiction?“. Era primul indiciu “oficial” ca editorul satmarean se gandea serios sa umple golul lasat de disparitia CPSFA, JSF, Lumi Virtuale sau Sci-Fi Magazin.

Seria de intrebari adresate fanilor avea sa duca la un portret-robot publicat in Nautilus (“Cum trebuie sa arate o revista F&SF?“) si, patru luni de tacere mai tarziu, la dezvaluirea numelui si copertii revistei (“In martie, la Millennium Press“). Daca titlul mesajului era oleaca inselator (revista avea sa apara abia in mai, nu in martie) continutul era suficient de apetisant ca sa ma faca sa fug la posta si sa devin unul dintre primii abonati.

Si unul dintre primii cititori, bineinteles

Pe scurt

240 de pagini, format A5

20% autori romani (Liviu Radu, Sebastian Corn)

50% autori straini (James Patrick Kelly, Norman Spinrad, Joe Haldeman)

30% articole (Mircea Oprita, Graham Sleight, Cory Doctorow, Paul Di Filippo, Peter Watts, Joe Haldeman)

Pe lung

“O sansa din 10 la puterea a saisprezecea” e povestirea cu care James Patrick Kelly a castigat premiul Hugo in 2000.

In 1962, anul crizei rachetelor cubaneze si cea mai fierbinte perioada a razboiului rece, Ray Beaumont are 12 ani, o biblioteca intesata cu carti SF si un adapost antiatomic in curtea din spatele casei. Asa ca atunci cand un om din viitor ii cere ajutorul, Ray il ascunde in buncarul improvizat si incearca sa faca tot ce poate ca vizitatorul sa-si poata duce misiunea la bun sfarsit. Dar va putea Ray sa fie acea sansa din 10 la puterea a 16a de care omenirea are nevoie ? Read more…

Editorial

Michael Haulica – Despre reviste

Proza

Ladislau Daradici – Înaripatele din vis

Mircea Coman – Dad

Frank Roger – Colecţionarul

Recenzii

Liviu Radu – Evoluţie sau involuţie?

Liviu Radu -Între două tărîmuri

Liviu Radu – O antologie despre politicieni

Liviu Radu – O carte imorală, în esenţa sa

Abonament

Eduard Pandele - Fantasy & Science Fiction, martie-aprilie 2010

Film

Aron Biro – Suprarealismul SF – Charlie Kaufman şi amicii săi

Banda Desenata

Eduard Pandele – Cui i-e frică de PEUR ?

Dodo Nita – Federico Fellini – cineast sau bedeist?

Viitorul asa cum a fost

Stefan Ghidoveanu – 11. DE LA ŞTIINŢIFICO-FANTASTIC LA SCIENCE FICTION (II)

Calendar SF

Michael Haulica – Mai 2008

Istoria Ilustrata

Dorin Davideanu – Cenaclul H.G. Wells, 20 martie 2010

Dorin Davideanu – Cenaclul H.G. Wells, 10 aprilie 2010

Editorial

Michael Haulica - Început de an

Interviu

Michael Haulica – Îi rămîn dator lui Gaiman (Interviu cu Liviu Radu)

Proza

Mircea Coman - Ultimele clipe sînt extrem de scumpe

Marcel Luca – Lacul păsării Wandoo

Bogdan-Tudor Bucheru – Între Lacuri

Aurel Cărăşel – Mitologii creştine. Anatema

Recenzii

Liviu Radu – O carte pentru copii

Liviu Radu – Pătrat alb pe fond alb

Liviu Radu – Oare de ce asasinii trebuie să fie buni?

Liviu Radu – Înainte de pauză…

Abonament

Eduard Pandele – Asimov’s Science Fiction, ianuarie 2010

Film

Aron Biro – The Box

Banda Desenata

Dodo Nita - Portret de bedefil: SUPER NICOLAS CAGE

Outsider

Horia Nicola Ursu – Etica scrisului (I)

Fandom

Michael Haulica – SRSFF + ASB = LOVE

Calendar SF

Michael Haulica – Februarie

Istoria Ilustrata

Michael Haulica - Colocviul “Alte tarmuri, aceeasi lume”, Bucuresti, 30 ianuarie 2010

Michael Haulica - Zilele “Dan Merisca”, Iasi, noiembrie 2001

Dictionar SF

Aurel Cărăşel – CEAUŞU, George (n. 1954)

Pentru ca amandoi voiam sa scriem despre antologie, ne-am gandit sa va scutim de doua posturi (sau de discutii in contradictoriu intre noi prin comentarii) si am scris in paralel. Asta inseamna doua lucruri: este o recenzie mult mai lunga decat cele obisnuite si cuprinde mai multe pareri. Un volum distribuit GRATIS primeste o recenzie dubla (sau la dublu) .

Silviu Genescu – Titanic

Jen: Povestirea are o idee si atat. Sau, mai exact, mai multe idei pe care autorul incearca sa le uneasca intr-un tot unitar… fara succes. Am incercat sa fac un rezumat in cateva cuvinte, dar mi-am dat seama ca nu am inteles ce se intampla destul de bine ca sa o pot face… asa ca o sa spun altceva: cele 2/3 povesti care nu prea se pupa una cu alta sunt scufundarea (sau nu) a Titanicului si calatoria inapoi in timp a unui barbat, care e angajat ca asistent personal in casa unei bogatase pe care o supravegheaza. Pe parcurs, din motive care mi-au scapat, multiversul o ia putin razna, iar in versiunea ‘noua’ a Titanicului din titlu nu se mai scufunda la data pe care o stim noi.

Sa zicem ca povestea e chestie de gusturi – mie nu mi-a placut. Poate daca ar fi fost taiata la jumate si ar fi disparut (macar) fragmentele inutile cu bogatasa…

Dar, pe langa asta, textul plange dupa un redactor. Nu vorbesc de virgule si detalii din astea, dar am dat peste mult prea multe lucruri deranjante:
- personajul principal e ba “PA”, ba asistent personal. N-am auzit pe nimeni din Romania folosind abrevierea PA (care oricum ar fi trebuit sa fie AP), asa ca nu inteleg ce cauta intr-un text scris in romana pentru romani.
- latitudinea si longitudinea sunt exprimate cand ca “x grade W”, cand “y grade V”. Punctul cardinal se cheama “vest” si n-are de ce sa fie notat cu W…
- (poate cea mai deranjanta chestie) Citez:
R.M.S. Carpathia catre R.M.S. Titanic:
“[...]Stiati ca sunt o multime de mesaje pentru voi de la MCC (indicativul pentru statia Cape Race)?”
Deci ori vapoarele simteau nevoia sa foloseasca paranteze cand comunicau intre ele, ori autorul nu a gasit o alta solutie mai stralucita de a explica indicativul… Hmm, oare care o fi. Serios, ce cauta paranteza aia acolo?! (si in alte comunicatii similare)

Pacat de Titanic, pacat de tentativa de realizare. Ar fi fost interesat de urmarit prin mesaje radio cum o tragedie se transforma intr-un incident minor… daca ar fi lipsit restul nuvelei.

Aspoiu: Cind ma gandesc la aceasta povestire imi vine in gand cuvintul CHIN. Si nu ma refer numai la lectura, ci si la efortul autorului. Pare ca domnul Genescu s-a chinuit rau de tot sa scrie chestia asta – evident nu am de unde sa stiu daca este asa sau nu, insa asa pare. Later edit: Textul pare chinuit din cauza abundentei de detalii inutile si  descrierilor supraincarcate, care se doresc a da credibilitate lumii imaginate. La mine au avut efect exact invers. Cu tot efortul depus, nu a iesit mare lucru. Personajele sint pe nicaieri, dialogurile ridicole, descrierile care teoretic ar fi trebuit sa sprijine primele doua fac mai mult rau decat bine. Nu inteleg de ce autorul se incapatineaza sa scrie despre americani cand e clar ca nu-i iese. S-a intamplat si in alte povestiri ale dinsului, se intampla si in asta. Alt cuvint care imi vine in minte este STATIC. Pentru ca nu se intampla mai nimic. Practic pesonajul principal intra pe o usa bou, si dupa o discutie destul de lunga si fortata, iese pe aceeasi usa vaca, insa intr-un univers usor modificat. Si cam atat.

Am fost putin vexat surprins, contrariat de parerile domnului Iovanel referitoare la scriitura domnului Genescu deoarece sint in totala contradictie cu ale mele. Nu stiu ce sa va spun despre “coolness” (termen care sper ca nu se refera la bogatia obositoare de americanisme folosite in text), insa expresivitatea, controlul si valoarea literara eu unul nu prea le vad. Ba mi se pare ca autorul are mari probleme in a exprima in scris ce vrea de fapt  sa transmita. Adica CHIN STATIC. Read more…

Luni 14 decembrie 2009, la ora 18.oo, la Observatorul Astronomic Popular “Amiral Urseanu” din bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21 (fost Ana Ipătescu),  are loc o noua intrunire a cenaclului literar ProspectArt.

Vor citi :

• Liviu Radu – “Mahmureala, maniere si molii” (povestire)
• Mirel Palada va vorbi despre  opera lui Robert Holdstock si va citi traducerea proprie a povestirii “Maracinele” de acelasi autor.
• Cristian Mihail Teodorescu – “Electronii sint mai destepti decit noi” (povestire)
• Lorena Lupu, un fragment din volumul sau “Hyde Park” publicat de editura Millenium Press, 2009.

Sunt asteptati cu bratele deschise toti iubitorii de science fiction si fantasy, fie ca sunt scriitori sau doar simpli fani.

Am lipsit o vreme, motivat si nemotivat (vacanta si lene). Vor urma cateva recenzii ale unor carti citite acum cateva luni, deci vor fi mai scurte pentru ca nu imi mai aduc aminte toate detaliile, ci doar lucruri generale si senzatii.

Prima pe lista, Millennium Fantasy & Science Fiction, editata de, evident, Millennium Press, si care contine 10 nuvele scrise de autorii publicati de editura.  Recunosc ca nu ma asteptam la foarte mult, pentru ca majoritatea celor din volum mi-erau ori necunoscuti, ori familiari doar ca autori de romane. Rezultatul… cu plus. Nu excelent, dar bun.

Inceputul e foarte promitator: Cerul inghetat de Jeff Carlson e o nuvela SF cu extraterestri, primul contact, chestii d-astea. Echipa de explorare si costumele inteligente nu-s nimic nou, dar rasa/rasele de amfibieni au fost ceva deosebit, cel putin pentru mine. Per total nimic inovator, dar actiunea curge cum trebuie, personajul e in regula… o lectura placuta. Tinand cont si de jumatatea de roman de Carlson pe care am citit-o, probabil o sa mai dau cu ochii de scrierile autorului, dar n-o sa le caut in mod expres.
Read more…

Iata si imaginile cu ce m-am procopsit eu de la targ. Nu pare mult, insa doar teancul de Jsf-uri (plecaciuni mister Bebe) si cele cinci Asimov-uri (multumesc Geani, si pentru carti si Anticipatii) o sa-mi manance sigur ceva timp.

Read more…

Scriitorul Liviu Radu va fi prezent la targul de carte Bookfest 2009 cu romanul “Waldemar“, Tritonic-2007, continuarea sa “Blocul Câş“, Tritonic-2008 si “Povestiri Fantastice“, Millennium Press -2008-

Din ce studiasem in programul Bookfest stiam ca va fi lansata vineri la ora 15:30 la standul B9 apartinand editurii Paralela 45 reeditarea la ” Scarabeul în muşuroi” de fratii Strugatki. Insa nu stiam ca despre ea va vorbi chiar Liviu Radu dupa cum am aflat de pe revista online Nautilus.

Ne vedem acolo !  Read more…

Cenaclul SF ProspectArt (apartinand de Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy) isi va tine intrunirea joi 28 mai 2009, ora 18.00, la Observatorul Astronomic Popular “V.A.Urseanu”,  Bd.Lascar Catargiu (fost Ana Ipatescu).

Vor citi Sebastian A.Corn (“Scrisoare” ), Liviu Radu (un fragment din nuvela “Lumina trebuie sa vina de la rasarit”) si Balin Feri (”Extrem”). Primele doua texte au fost postate pe site-ul asociatiei SRSFF .

După lecturi vor urma discuţii pe marginea textelor prezentate. Si tot  la intalnirea de joi, va fi anuntata si structura de organizare a Cenaclului ProspectArt.

Sunt asteptati toti pasionatii de science fiction si fantasy.

Si iata si afisul, o prelucrare reusita dupa o lucrare a artistului roman, ajuns in Canada, Daniel Dociu.

Prefaţa: Sebastian A. Corn Selecţie: Michael Haulică

“Povestiri Fantastice” cuprinde o serie de texte selectate din lucrarile publicate de catre scriitor dupa anul 2000. Astfel din volumul “Spre Ierusalim” (2000) sunt prezente textele “Spre Ierusalim”, “El Dorado” si “In metrou”   plasate acum in deschiderea voulumului de povestiri fantastice. O serie de texte ce au calitatea de a te introduce in lumea povestirilor scriitorului Liviu Radu si de a demonstra paleta foarte larga de subiecte abordate. Prima povestire surprinde atmosfera si inaltarea religioasa caracteristica cavalierilor cruciati porniti sa elibereze pamantul sfant de necredinciosi. Un text incarcat din plin de credinta si semnificatii mistice. In “El Dorado”, dupa cum ii spune si numele avem parte de mirajul bogatiilor si al aurului ce-i bantuia pe conchistadorii aflati in cautarea acestui ideal pe un continent nou. Si ultima povestire ce incheie acest ciclu introductiv ne transporta intr-o lume a viitorului in care existenta pentru cei normali este destul de dificila, criteriile de selectie fiind acum modificate. In general dupa aceasta incursiune in lumea imaginata de scriitorul Liviu Radu nu te poti abtine sa nu constati ca atmosfera este cea care-l recomanda pe scriitor, personajele si actiunea parand ca se muleaza dupa cadru. Si cred ca acesta ar fi atuul principal al scriitorului in multe dintre textele sale, aceasta atmosfera credibila si bine pusa la punct in detrimentul unei actiuni febrile, fenomen ce poate starni reactii contradictorii cititorilor.

Read more…

“Odd Thomas” de Dean Koontz este prima carte din seria Odd Thomas, fiind preconizat a apărea şase romane, publicată în 2003 la ei şi octombrie 2007 în România, in varianta hardcover la editura Rao, în traducerea lui Liviu Radu. Coperta nu este extraordinară şi nici nu am găsit nicăieri de unde este luată sau cine a desenat-o, mai ales ca din ce am văzut, cea originală nu seamănă deloc cu varianta românească.Ţin să precizez, încă de la început că scriitorul este unul dintre preferaţii mei, în special şi datorită publicării cărţilor sale în numar mare, la mai multe edituri, începand cu Nemira, continuând cu Lider, şi nu în ultimul rand, cea mai consecventă, Rao, dar şi modului în care îmbină cu succes necunoscutul şi nevoia cititorilor de a se confrunta cu lucruri paranormale şi personaje conturate cât mai aproape de realitate, ce s-ar putea identifica cu oricare dintre noi.Din punctul meu de vedere cartea nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, până la pagina doua sute şi un pic, nu m-am confruntat cu prea multe evenimente neobişnuite şi nici intriga nu se ridică la nivelul celorlalte cărti ale lui Koontz. Acesta reuşea în câteva pagini să treacă personajele de la o stare de spirit la alta, de la teama la speranşa că vor reuşi să supravieşuiască, să depăşească obstacolele indiferent de cât de imposibile ar fi părut, ne uimea cu situţiile şi actorii creionaţi uneori depăşind limitele înţelegerii şi imaginaţiei, pe scurt un izvor bogat de întâmplări şi situaţii cu totul ieşite din comun.

Cartea începe cu un mic interludiu, în care eroul nostru reuşeste să rezolve un caz de crimă, punându-ne în tema cu puterile pe care le posedă şi caracterul justiţiar puternic de care este stăpânit. Astfel prin capacitatea de a vedea fantomele (ce, se pare că este doar una din abilităţile sale), fără a putea însă comunica cu ele, simte ca este de datoria lui să intervină ori de câte ori crede că ar fi nevoie de ajutorul lui. Cum ziceam şi mai sus, mai mult de jumatate de carte urmăreşte momente din viata actorului principal, Odd Thomas, şi interacţiunea acestuia cu persoanele din jurul său. Pe măsură ce înaintăm în povestire întâlnim în text presărate detalii despre viaţa în oraselul deşertic Pico Mundo, despre obiceiurile locuitorilor săi şi istoria locurilor şi clădirilor din împrejurimi, şirul ideilor şi acţiunii fiind deseori întrerupt şi condimentat cu asemenea informaţii. Dacă stau bine şi mă gândesc este prima oara când la o carte de Koontz am impresia că s-a întins mai mult decât este cazul, reuşind cu greu să-mi înabuş nerăbdarea, convingerea că până la urma se va întampla ceva cu adevărat notabil fiind cea care m-a împins să merg mai departe. Până la urmă cartea este salvată de sfârşitul lucrat, inspirat totuşi din evenimentele ultimilor ani, fara prea multe implicaţii paranormale sau explicaţii complicate. De asemenea, pe parcursul cărţii personajul se întâlneşte cu o serie de elemente asupra cărora se lasă cortina, fară a mai fi aduse în discuţie în continuare, până la sfârşit. Aş mai remarca prezenţa bodachi-lor, fiinţe imateriale, de o formă întunecată nedefinită ce adulmecă cu nesaţ eventualele crime sau evenimente violente tragice, strângându-se numeric proporţional cu gravitatea şi numarul de victime implicate în incidentele mortale. Acestea mi-au adus în minte duhul hămesit, cam de aceeşi formă, ce se hrănea cu alte spirite, înghiţind totul în calea lui, din filmul anime premiat cu Ursul de aur în 2002, Spirited Away.

În ciuda faptului, după cum am precizat şi mai sus că sfârşitul salvează în mare parte cartea, fiind bine construit, totuşi surprizele prezente în ultimele pagini ale cărţii nu prea mi-au fost pe plac, finalul nefiind unul conventional şi probabil mulţi vor strîmba din nas, eu sigur am făcut-o. Oricum, dacă mergem pe principiul originalităţii probabil poate fi considerat un capăt de drum reuşit şi un nou punct de start în aventurile viitoare ale lui Odd Thomas. Mi-au placut notele de subsol răspândite de-a lungul întregii cărţi, explicând anumiţi termeni sau denumiri, fără a se traduce mottamo orice denumire.Un pic deranjantă a fost împărţirea cărţii, în nu mai puţin de şaizeci şi şase de capitole, câteva dintre ele mult prea scurte. De pe net cartea poate fi comandată de aici.