Cititor SF

Târgul Internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură, ediţia a 17-a, se va desfăşura de joi, 18 noiembrie, până luni, 22 noiembrie în Pavilionul Central Romexpo.

Deschiderea oficială a ediţiei: joi, 18 noiembrie, ora 18.00.

Programul de vizitare al târgului este următorul:

• joi, 18 noiembrie: 16.00 – 21.00
• vineri, 19 noiembrie – duminică, 21 noiembrie: 10.00 – 20.00
• luni, 22 noiembrie: 10.00 – 16.00

Aparitii editura Leda

SNOW CRASH de Neal Stephenson

Traducere din limba engleză de Ana-Veronica Mircea

Read more…

Versiunea Bantam (1970), artist Paul Lehr

The Stars my destination sau Tiger! Tiger! incepe in forta, reusind sa-mi atraga interesul chiar de la prima pagina. Romanul se deschide cu un capitol introductiv din care aflam ca dupa ce s-a descoperit ca unii oameni ar avea ascunsa in gene capacitatea de a se teleporta singuri,sau impreuna cu alte obiecte, izbucneste un razboi total intre planetele locuite (Venus, Marte, Luna si Pamant) si satelitii lor. Pe fondul acestui razboi, Gully Foyle, o persoana fara vreo motivatia aparenta de a trai, se trezeste singurul supravietuitor de pe nava comerciala Nomad, atacata in spatiu de armata Satelitilor. Timp de 6 luni este nevoit sa se descurce singur, fiind foarte aproape de a-si pierde si ultima farama de umanitate. Totusi, in momentul cand o nava pamanteana apare la orizont, Gully isi pune toate sperantele ca va fi salvat si isi semnalizeaza pozitia cu toate mijloacele ramase. Spre uimirea sa, naveta ii ignora apelul disperat si trece mai departe. De acum inainte Foyle devine un alt om, jurandu-si ca daca va scapa intreg din aceasta incercare isi va inchina viata pedepsirii celui care a dat ordin ca el sa nu fie recuperat.

Cartea are o evolutie sinusoidala, cu multe urcusuri si coborasuri, si il urmareste indeaproape pe Gully, pentru care nimic nu mai conteaza si caruia nimeni nu-i poate sta in cale in a-si duce misiunea de razbunare pina la capat. Totusi drumul este lung si adversarul se dovedesti a fi unul de calibru, naveta Vorga, cea care l-a lasat de izbeliste fiind proprietatea corporatiei Prestein, unul dintre cele mai puternice conglomerate economice de pe pamant. Si pentru ca situatia sa devina si mai “simpatica” se pare ca pe Nomadul lui Gully s-ar fi transportat, clandestin evident, cantitati impresionante dintr-o substanta secreta, despre care multi stiu, insa nimeni nu vorbeste, singurul lucru cert fiind ca valoreaza milioane. Read more…

Theodore Sturgeon ramane unul dintre autorii clasici si un reprezentant de seama al Epocii de Aur a SF-ului, pe care-l citesti cu interes chiar si atunci cind descoperi ca modul in care-ti prezinta faptele nu e tocmai pe placul tau. Pina acum nu am avut probleme de genul asta, insa pe la jumatatea lui Mai mult decat oameni am observat o batere in piua destul de enervanta. Lucru curios de altfel, pentru ca More than Human se afla in colectia SF Masterworks, la numarul 28. Pe de alta parte, este de inteles, pentru ca idea cartii este deosebita si cel putin doua treimi de volum, respectiv inceputul si finalul, sunt mai mult decat agreabile. Renumit mai mult pentru povestirile sale aproape fara cusur, nici in romanul de fata autorul nu se dezminte si il construieste pe scheletul a trei povestiri interconectate intre ele. Este vorba de Idiotul fabulos, Bebe are trei ani si Morala. Mai trebuie adaugat ca Baby is Three a fost publicata pentru prima oara in  revista Galaxy si este cea de la care a pornit totul. Curios lucru, tocmai “pricina” nemultumirilor mele.

Avem o mina de personaje cu puteri telepatice, telekinetice, hipnotice sau pur si simplu cu abilitatea de a se teleporta sau de a actiona mental asupra lucrurilor si care reusesc sa se intalneasca si sa convietuiasca impreuna. La prima vedere nu pare mare lucru, insa scriitorul stie cum sa povesteasca si ce sa insereze in povestire pentru a stimula cititorul sa mearga mai departe, aproape fara oprire. Poate si pentru ca multe dintre abilitati sunt descrise  intr-un mod autentic, bine gandit si parca cat se poate de real. De exemplu mi-a ramas intiparita in minte capacitatea unor surori de a se teleporta oriunde isi doresc, insa aceasta actiune o realizeaza doar trupurile lor, nu si hainele de pe ele. Este un aspect pe care nu  l-am mai observat exploatat sau adus in discutie prin filme sau alte romane. “Beam me up Scotty” si hop cu tot cu ţoale pe planeta. Sau poate era  vorba de o tehnologie bine pusa la punct si nu neaparat de o abilitate dobindita la nastere de o fiinta umana. Oricum ramane un aspect interesant. Read more…

Povestirea Cameristei este o distopie publicata in 1985 si devenita deja clasica, despre o lume a viitorului, ce se transforma in urma unei lovituri de stat perfide intr-un regim de sorginte militara caracterizat prin izolarea cetatenilor sai de restul lumii. Teritoriul Statelor Unite poarte acum numele de Galaad si actiunea se petrece intr-un singur oras al sau.  Ne aflam intr-o perioada in care omenirea s-a lovit de o natalitate mult scazuta, factorii principali fiind considerati a fi depravarea fiintei umane si o proasta intelegere a libertatiii sexuale. Acest acest lucru combinat cu pericolul poluarii si al radioactivitatii deseurilor prin depozitarea acestora pe unde s-a putut a pus in pericol viitorul fiintei umane. Sau cel putin asta este viziunea “de lucru”a  mintilor luminate ce tin fraiele Galaad-ului. Si din aceasta pricina acest grup de “binevoitori” si-au trecut aceste date prin filtrul gandiri si au iesit cu solutia salvatoare de a-si izola cetatenii de restul lumii. Si in plus au instaurat o  forma aparte de dictatura militara cu ceva iz si, surprinzator, pronuntate influente religioase.

Este un roman in care aparentele si intreaga noua societate pe care si-o construiesc acesti oameni de “bine” contrasteaza in mod evident cu realitatea din teren. In fapt, regulile foarte stricte sunt facute doar pentru cei de rand, Comandantii, adevaratii profitori si conducatori ai Galaadului, se remarca,  mai ales prin bunavointa (demna de toata lauda, nu?!) cu care sunt dispusi sa-si puna saminta la bataie pentru a contribui la inmultirea speciei. Pentru ca nu v-am adus inca la cunostinta, dar in noua viziune a conducerii femeile sunt impartite pe ierarhii si cele mai fertile au ajuns chiar sa organizeze o casta in care se specializeaza pentru a le oferi copii( la foc automat) Comandantilor. Iar povestea noastra urmareste destinul tocmai al unei asemenea Cameriste ajunsa in casa unui Comandant cu o pozitie foarte importanta in regim. Si mai trebuie adaugat ca nu toata lumea, inclusiv si personajul nostru, a aderat benevol la idealurile si doctrina noii conduceri. Read more…

Desi nu am inceput bine anul cu Boneshaker iata ca am facut o miscare inspirata si am luat in mina volumul lui Ray Bradbury, Cronicile Martiene aparul la editura Leda si de care auzisem numai cuvinte de lauda. Traducerea este executata de Mihai-Dan Pavelescu si la fel ca si ultimele romane pe care le-am citit traduse de domnia sa nu am avut probleme. Dimpotriva.

Dar sa revenim la carte. Eu mi l-am imaginat ca un roman stufos, insa mare mi-a fost surpriza sa descopar ca de fapt are un numar decent de pagini, mai precis 271.Volumul de fata dovedeste, nu ca nu as fi fost constient de acest lucru, ca nu este impetuos necesar ca pentru a construi imagini si a pune in aplicare idei deosebite trebuie sa te intinzi pe mii de pagini. Nimic mai fals. Bine, George R. Martin este scuzat ca lui chiar ii trebuie`jdemii de pagini si pina la urma nu cred ca aspectul asta l-a deranjat vreodata pe un fan fantasy. Ray Bradbury a construit o bijuterie de carte.

Cronicile Martiene nu urmareste evolutia unui personaj anume, si aici am fost un pic surprins, desi la un moment dat mai revine asupra unor eroi din debut, ci aduna ca intr-un dosar mai multe povestiri si intamplari privitoare la debarcarea omului pe planeta, locuita si locuibila, Marte. De fapt aceste povestiri au fost publicate la vremea lor, in anii `50, prin diverse reviste science fiction si, ca si cronologie, au loc incepand cu anul 1999 si pina hat departe, in 2026.

Omul a reusit sa-si construiasca rachete spatiale si silit, printre altele, de amenintarea unui razboi atomic pe Pamant, adevar care nu este chiar departe de zilele noastre, trimite in expeditii cosmonauti catre Marte. Doar ca martienii nu sunt dispusi sa stea deoparte si sa-i primeasca pe pamaneni cu paine si sare, din diferite motive mai mult sau mai putin subiective sau, in necunostinta de cauza, trec cu vederea peste acest eveniment milenar. Civilizatia extraterestra este descrisa foarte bine, acestia fiindde  prezentati ca niste fiinte fragile ce au constientizat si si-au inteles scopul in viata si, impacate cu natura si existenta lor, se preocupa doar de scrierea poeziilor, de spectacole, si alte evenimente cu iz cultural, intr-o totala armonie cu semenii si mediul inconjurator. Read more…

Am mai spus si tin mortis sa ma mai repet. Nu sunt un fan infocat al vampirilor, ci mai degraba al zombilor (yeah, the one hungry for flesh but without any mind) si ma feresc, in general, (nu chiar ca de dracu, dar pe aproape) de orice texte in care aflu ca sunt prezenti urmasii carismatici ai lui Dracula. Despre Charlaine Harris am auzit, inevitabil, in valva mediatica ce a urmat debutului serialului True Blood (2008) la HBzero, ecranizare fidela a romanelor scriitoarei si adaptat de nimeni altul decat de Alan Ball, responsabil si de serialul Six Feet Under (castigator a 3 Golden Globes plus alte 43 de premii si 117 nominalizari) sau American Beauty. Cum, necum am reusit de cateva ori sa prind cam aceleasi episoade (cine are Hbzero stie in ce stil sunt reluarile), plasate cam in coada sezonului, si pe moment nu am fost impresionat. Ulterior am reusit sa duc la capat un episod intreg si s-a aprins scanteia. Am trecuta rapid de prima serie cap–coada. Apoi gluma s-a ingrosat si am baleiat si sezonul doi-trei, doi fiind cat de cat la acelasi nivel, insa la ultimul a trebuit sa cam constat cu tristete ca plotul s-a subtiat serios. Sau poate a fost doar impresia mea.

Si cum si cartile au fost laudate si sunt si unul dintre titlurile smash hit ale editurii Leda, chiar am fost curios in ce masura se respecta, in serialul tv, castigator recent (2009) al unui Golden Globe pentru Best Performance by an Actress in a Television Series – Drama, (Anna Paquin) si + alte 5 premii si 9 nominalizari, ideile si scriitura originala a autoarei. Si ecranizarea este atat de fidela incat dupa nici 30 de pagini din Dead until Dark ma batea un gand sa renunt la ea pentru ca deja stiam ce, si cum, urmeaza. Si totusi, nu am renuntat si o sa va spun si de ce. Pentru ca pina la urma exista mici deosebiri care te conving rapid ca nu trebuie sa te pripesti sa o dai la o parte. Read more…

Prima impresie asupra cartii, dupa ce am primit-o prin posta, a fost ca e cam subtire. Ma asteptam la ceva mai voluminos, dupa exemplul seriei lui Gene Wolfe, la care de altfel Gheara Conciliatorului are cam aceeasi dimensiune ca si Umbra Tortionarului. Tinand-o in mina, nu te poti abtine sa nu admiri coperta si in plus sa realizezi cu adevarat potentialul si farmecul pastrarii copertii originale. Insa asta nu e tot. Daca o sa va apucati sa cercetati arhiva anului trecut, o sa descoperiti multe posturi in care ne plingeam de calitatea indoielnica a multora dintre productiile aparute in epoca post-Haulica a Tritonicului (singura in care s-au miscat treburile pe acolo, si nu, nu zic asta ca as avea vreo datorie de achitat pe undeva). Ei bine, acum, dupa ce editura a lasat la o parte in mod evident segmentul science-fiction si fantasy, si nu stiu cati dintre voi plang pentru alegerea facuta, ni se ofera o noua sansa. Aceea de a avea un al doilea mare jucator pe piata science-fiction din tara noastra dupa reputata Nemira. Cine se indoieste de lucrul asta poate sa se intoarca la vechea colectie a celor de la Leda, destul de consistenta ca numar de volume, in care au fost publicati numai clasici, si sa revina acum si sa observe o serie de factori imbucuratori pentru piata romaneasca a science-fictionului. Nu mai putin de 6 titluri intr-o perioada de 3 luni in colectiile Fantasy si Science-Fiction plus alte volume inrudite, insa care nu au fost trecute neaparat pe aceasta directie. Este al treilea volum din noua colectie Leda dedicata science-fictionului si fantasy-ului pe care il parcurg si, pentru ca si de aceasta data mi-a sarit in ochi, nu ma pot abtine sa nu va spun.

Cartea lui Ptath este impecabila atat ca prezentare, cat si in ceea ce priveste continutul. Iata ca se poate si o traducere fara litere mincate si bine realizata, efort aproape imposibil pentru cealalta editura impricinata, situatie vizibila mai ales in cazul colaborarii cu traducatori neexperimentati. Totusi, ca sa fiu realist, este foarte posibil ca cineva care lucreaza in domeniu sa poata identifica ceva, insa eu unul n-am facut-o si, sincer, nu vad de ce nu as putea sa ma bucur si sa-mi impartasesc si altora fericirea si multumirea. Dai un ban, dar acum nu mai ai motive sa comentezi negativ elemente legate de traducere sau aspect, ci nu iti ramane de facut decat sa te concentrezi asupra continutului – adevaratul motiv ce sta la baza declansarii deciziei de cumparare a unei carti. Read more…

***

De ieri puteti gasi in librarii romanul Ochiul Lunii de Anonymous.

Continuare sangeroasă  la Cartea fără nume,  mai captivantă, mai terifianta si mai amuzantă decat precedenta, ne transporta intr-o poveste plină de umor negru, pe care (asa se spune) nu poti s-o mai lasi din mana.

Nota editorului:

Cartea conţine expresii dure, cu sens şi conotaţii sexuale, dar nu face decât să redea limbajul obişnuit din SantaMondega. Interzisă cititorilor sub 18 ani.

Traducere de Ruxandra Ana
ISBN: 978-973-102-225-3
Format: 13×20 cm; 416 pagini
Preţ: 39,90 lei

Când vortexul violenţelor mătură tot pe străzile prăfuite din SantaMondega, cine va fi ultimul care va rămâne în picioare?

După optsprezece ani de omoruri (şi al naibii demult burbon), e timpul ca Bourbon Kid să renunţe la crime.

Dar Peto, călugărul Hubal, se întoarce în SantaMondega, purtând misteriosul Ochi al Lunii, pentru a-l căuta pe asasinul cu glugă, şi nu e singurul. Căci pe urma lui Kid se află vampiri şi vârcolaci, Serviciul Secret american, Jessica, îngerul morţii, nişte poliţişti corupţi, şi chiar Lordul Întunericului—

anunţând o nouă baie de sânge. Aşa că atunci când un atac asupra lui Kid eşuează, cei care îl vor mort descoperă că rolurile s-au inversat: Kid are propria lui listă de viitoare victime.

Iar de data asta nu cruţă pe nimeni…

De mult timp imi doream sa citesc capodopera Razboiul lumilor a lui H.G. Wells, carte pe care nu am gasit-o in colectia parintilor si nici la biblioteca din oras in perioada in care m-am apucat sa citesc science fiction. Evident ca subiectul romanul este unul arhicunoscut, insa mi-am dorit sa citesc varianta originala si totodata sa pot face, ce altceva, decit o mica paralela intre filmul recent a lui Steven Spielberg si bijuteria literara a lui H.G. Wells. Din punctul meu de vedere, dupa cum am mai afirmat pe aici in varii discutii, o ecranizare te ajuta sa stabilesti daca esti interesat de subiectul abordat in carte si cam atat, si indraznesc sa spun ca de fapt ea nu se va ridica aproape niciodata la nivelul unei carti scrise. Si asta pentru ca o carte reuseste sa atinga si sa sensibilizeze fiecare cititor intr-un cu totul alt fel, chiar daca impresia finala asupra cartii coincide, aceasta este traita de la persoana la persoana dupa alte coordonate.

Ecranizarea in general va avea in comun cu cartea scrisa doar ideea centrala a acesteia, pentru ca, pe linga schimbarile evidente si necesare realizate de catre scenarist, cred ca si regizorul isi poate imprima asupra productiei propria sa viziune asupra subiectului, pierzandu-se si mai mult din feeling-ul particular al romanului. Si sa nu mai aducem in discutie si activitatea de montaj ce are loc dupa incheierea filmarilor ca deja apar intrebari cum de mai reusesc unele filme sa respecte in mare masura romanul. Pentru ca s-a considerat ca Lord of the rings s-a achitat cu brio de acest aspect, si asta chiar daca unele scene din seria scrisa au fost trecute cu vederea. Read more…

Ultimele trei aparitii de la Leda le aveti mai jos:

CARTEA SOARELUI NOU

GHEARA CONCILIATORULUI vol. II de Gene Wolfe

In adancurile intunecate ale unui viitor fantastic, tortionarul Severian isi continua calatoria de exilat catre cetatea Thrax. Poarta cu el vechea spada Terminus Est si Gheara Conciliatorului, o superba gema inzestrata cu o putere extraterestra. Intr-o lume de frumuseti magice si amenintari cumplite, Severian se indreapta, pe un drum plin de primejdii, catre propriul sau destin.

CARTEA LUI PTATH de A.E. Van Vogt

CEL A CARUI PUTERE ESTE FARA MARGINI, CARE NU OBOSESTE, CARE NU CUNOASTE FRICA…

Acesta era Ptath, cel mai puternic dintre zeii nascociti vreodata de mintea omului. S-a intors, chiar daca impotriva vointei sale. Zeita Ineznia, rivala lui de moarte, l-a azvarlit in lumea plina de primejdii a anului 200 000 000 d.H., in trup de muritor.

Va mai reusi oare Ptath, cu puterile-i limitate de conditia umana, sa castige lupta indarjita cu Ineznia? Sau a ramas el, in taina, cea mai mare forta din toate lumile si toate timpurile?

SUB CERUL LIBER AVAND DREPT PERNA IARBA,

cartea a II-a din Legendele clanului Otori de Lian Hearn

„O minunata poveste despre razbunare, iubire, frumusete si onoare…” – Australian Financial Review

„Frumusetea, salbaticia si stranietatea povestii captivante a lui Hearn sunt sporite de proza desavarsita, cu sonoritati de cristal.” – Independent on Sunday

“Umbra Tortionarului” aparuta la editura Leda anul acesta in traducerea doamnei Irina Horea este primul volum din cele patru ce formeaza Seria Cartii Soarelui Nou (1980-83). Urmeaza apoi “The Claw of the Conciliator“, “The Sword of the Lictor” si “The Citadel of the Autarch“. Intreaga serie a fost foarte nominalizata si premiata in acea perioada, volumul de fata adunand o nominalizare la Nebula (1980), una la John W. Campbell Memorial Award (1981), Locus (1981) si doua premii, World Fantasy Award (1981) si respectiv, British Science Fiction Award (1981).

Nu am de gand sa insist prea mult asupra introducerii pentru ca multa lume a auzit de seriile lui Gene Wolfe mai ales ca editura Alexandria a publicat deja primele doua volume din Seria Soarelui Lung. Volume pe care nu le-am citit.  Dar sa vedem cu ce impresii am ramas dupa ce am finalizat Umbra Tortionarului.

Dupa o prima jumatate de roman eram de-a dreptul entuziasmat si coplesit de modul in care scriitorul a prezentat si a dezvoltat actiunea pina  la momentul respectiv. Si sincer nici nu m-am straduit sa o citesc prea repede, ci am zabovit indelung la anumite fraze si paragrafe pentru a savura mai pe indelete elementele lumii descrise si pentru a ma bucura de un stil aparte de a povesti. De fapt este cam imposibil ca lectura sa mearga foarte repede pentru ca cel putin odata, la o pagina sau doua, sunt cuvinte inventate de autor unde, pentru a le pricepe intelesul, trebuie sa apelezi cu incredere la glosarul de la sfarsitul romanului. Si nu sunt deloc putine.

Severian este pentru moment ucenic in Ghilda Tortionarilor in marea Citadela a Orasului Nepieritor pe planeta Urth, o lume ale carei origini se pierd in trecut. Membrii Ghildei Tortionarilor se preocupa, exact dupa cum ii spune si numele, de indeletnicirea fioroasa a torturii, activitate ridicata la rangul de arta pura. Din fericire nu se ofera prea in amanunt detalii singeroase, desi pe alocuri sunt mentionate anumite metode si instrumente folosite de tortionari in aplicarea cunostintelor invatate, fara a se exagera.

La conducerea planetei se afla un Autocrat ce domneste cu o mina de fier si care este ajutat de un fel de prim-ministru misterios cu puteri magice. Toti cei care i se opun ajung mai devreme sau mai tarziu in inchisorile subterane ale Tortionarilor de unde foarte putini mai reusesc sa scape cu viata. De asemenea, odata depus juramantul de intrare in Ghilda, respectivul membru nu-si mai poate schimba viitorul pentru a alege o alta optiune si este “condamnat” sa serveasca pe viata interesele gruparii din care face parte. Read more…

Romanul de fata a fost foarte bine primit de critica si, drept dovada, l-a si trecut pe scriitorul Robert J. Sawyer pe lista finalistilor de la premiile Hugo, John W. Campbell Memorial Award si Aurora Award. Nu ca autorul ar mai fi dus lipsa de nominalizari – pina in momentul publicarii romanului de fata a ajuns in finala Hugo de nu mai putin de 6 ori. Printre altele, scriitorul de origine canadiana a fost si presedintele Asociatiei Scriitorilor de SF si Fantasy din America, cunoscuta SFFWA.

As remarca mai intai ca volumul de fata aparut la Leda arata grozav si merita numai cuvinte de lauda pentru atentia acordata unitatii colectiei Science-Fiction (volumul lui Gene Wolfe are aceleasi dimensiuni, chiar daca difera coperta), dar si pentru ca au reusit sa pastreze coperta originala a cartii.

Trebuie sa recunosc ca fragmentul postat pe blogul editurii a reusit sa ma captiveze si m-a determinat sa nu mai pierd timpul si sa ma reped sa o citesc.

Povestea e simpla, un extraterestru coboara cu nava sa in fata Muzeului Regal Ontario din Toronto pentru a lua legatura cu un paleontolog, in vederea descifrarii unor necunoscute universale presante. Rasa folhinorilor a strabatut timpul si spatiul din dorinta de a gasi dovezile necesare in a le sprijini credinta ca Dumnezeu exista cu adevarat si ca tot ce s-a intamplat pe planeta Pamant, dar si a lor si nu numai, urmareste punctele de reper ale unui plan mai elaborat tesut de o entitate suprema atotstiutoare si capabila de asemenea experimente la un nivel galactic. Read more…

Dupa Bookfest au aparut tot felul de cifre si socoteli.  Sa vedem ce ne intereseaza pe noi :

Editura Nemira a vandut din „Iureşul săbiilor“, de George R.R. Martin, 1.080!!!!  de exemplare conform articolului din Adevarul sau Cotidianul. Probabil editura va zice ca sunt putine oricum in 5 zile de targ e totusi o reusita..

Tot la Nemira, „Pistolarul“ de Stephen King s-a vandut in nu mai putin de 720 de exemplare.

La editura LEDA volumul „Morţi cu toţii“, de Charlaine Harris s-a dat in 300 de exemplare.

Adevarul a vandut Winnetou volumul doi in 2041 de exemplare. Eu am aproape (imi lipsesc cam primele) toata colectia aparuta in anii `90 de la editurile Pallas/Eden si tin minte ca primul volum il aveam din alta reeditarea si am preferat sa nu-l cumpar atunci de la ei. Oricum colectia de atunci cu nu mai putin de 40 de volume mi s-a parut o adevarata reusita.

***

Si de prin exterior aflam ca Alastair Reynolds a semnat un contract in valoare de 1 milion de lire in care se angajeaza sa livreze zece carti in 10 ani de zile (!!!) editorului Jo Fletcher de la imprintul Orion, Gollancz (unde mai are inca 8 romane publicate). “Chasm City” al doilea volum al scriitorului a castigat  “The British Science Fiction Association Award” in 2001, iar recenta “House of Suns“, s-a aflat pe lista nominalizarilor la premiul “Arthur C. Clarke”.