Peter Straub este un cunoscut autor de horror cu premii ca Bram Stoker Award, World Fantasy Award, si International Horror Guild Award in portofoliu. Totusi este mai renumit pentru colaborarile cu alti autori, cea cu Stephen King la Black House fiind de notorietate, si mai putin pentru talentul sau de antologator. Lucru care de altfel se cam observa dupa ce parcurgi lucrarea de fata. Interesant este ca a ales sa-si introduca si o povestire proprie in antologie (2002, Little Red`s Tango) actiune care tinde mai mult spre ridicol (chiar daca si altii au mai facut-o, dar cu mai mult succes macar). Si pe deasupra e si unul dintre cele mai lungi si mai obositoare texte ale antologiei.
The Bees de Dan Chaon (McSweeney`s #10,2003) este un bun inceput pentru o antologie de genul asta, dar din pacate pentru mine, am trait cu impresia ca am mai citit-o pe undeva. Este povestea unui barbat care si-a inecat tineretea in alcool, dar a reusit sa-si refaca pina la urma viata. Totusi umbrele trecutului isi fac simtita prezenta in viata personajului amenintandu-i, la propriu, viitorul si existenta. Un text ce surprinde foarte bine psihologia si trairile celui pus din nou in fata unor conditii despre care credea ca nu-l mai pot afecta cu nimic. Read more…
Am fost eu un pic sceptic in ceea ce-l priveste pe Joe Hill, mai ales ca Heart-Shaped Box nu parea ca suna a cine stie ce, dar cartea de fata mi-a schimbat total parerea. Dupa cateva pagini din Horns eram pe jos, aproape la propriu, de ce idei i-au trecut prin cap fiului tatalui sau. Il avem pe Iggy William Perrish, un tanar aproape normal, asta daca nu ar fi fost suspectat ca si-ar fi ucis si violat prietena (nu neaparat in ordinea asta) cu ceva timp in urma. Ei bine, intr-o dimineata dupa o bauta puternica flacaul nostru se trezeste cu un set de coarne dracesti de toata frumusetea. Si cum lucrurile bune nu vin intotdeauna singure, Iggy descopera ca s-a scapatat si cu niscaiva puteri specifice aferente unui asemenea purtator. Si sa te tii apoi ca incepe show-ul. Primele 40-50 de pagini ale cartii sunt de pus in rama. Avand in vedere ca odata ce intra in vorba cu o persoana, respectivul nu se poate abtine sa nu-si dezvaluie adevaratele ganduri, anti-eroul nostru afla, cu stupoare in prima faza, ca lumea din jurul sau nu-l vede prea bine. Bine, el oricum stia, insa socul cel mare vine tocmai din partea propriei familii, ce-l considera vinovat de disparitia prietenei sale si nu e tocmai incantata de ce a ajuns progenitura lor, mai ales ca tatal a fost un muzician de succes si a putut sa asigure familiei un trai cu mult peste cel normal. Si daca mai adaug ca pe masura ce trece timpul Iggy observa ca are si abilitatea de a-si convinge interlocutorul sa faca orice nasty thing ce-si doreste in subconstient respectivul, sau macar il poate influenta in directia respectiva, distractia e asigurata. Read more…
Pina acum nu am pus mina pe nimic de Joe Hill, dar tocmai ce am inceput Horns si mi-am dat seama ca nu suna rau deloc ce am citit pina acum. Asa ca iata un mic videoclip in care autorul, fiul tatalui sau (mult, mult mai celebru) vorbeste despre Horns. Finalul e haios rau.
Peter Straub este un cunoscut autor de horror cu premii ca Bram Stoker Award, World Fantasy Award, si International Horror Guild Award in portofoliu. Totusi este mai renumit pentru colaborarile cu alti autori, cea cu Stephen King la Black House fiind de notorietate, si mai putin pentru talentul sau de antologator. Lucru care de altfel se cam observa dupa ce parcurgi lucrarea de fata. Interesant este ca a ales sa-si introduca si o povestire proprie in antologie (2002, Little Red`s Tango) actiune care tinde mai mult spre ridicol (chiar daca si altii au mai facut-o, dar cu mai mult succes macar). Si pe deasupra e si unul dintre cele mai lungi si mai obositoare texte ale antologiei.
vorbeste despre Horns. Finalul e haios rau.
Recent Comments