Cititor SF

Romanul de fata a fost foarte bine primit de critica si, drept dovada, l-a si trecut pe scriitorul Robert J. Sawyer pe lista finalistilor de la premiile Hugo, John W. Campbell Memorial Award si Aurora Award. Nu ca autorul ar mai fi dus lipsa de nominalizari – pina in momentul publicarii romanului de fata a ajuns in finala Hugo de nu mai putin de 6 ori. Printre altele, scriitorul de origine canadiana a fost si presedintele Asociatiei Scriitorilor de SF si Fantasy din America, cunoscuta SFFWA.

As remarca mai intai ca volumul de fata aparut la Leda arata grozav si merita numai cuvinte de lauda pentru atentia acordata unitatii colectiei Science-Fiction (volumul lui Gene Wolfe are aceleasi dimensiuni, chiar daca difera coperta), dar si pentru ca au reusit sa pastreze coperta originala a cartii.

Trebuie sa recunosc ca fragmentul postat pe blogul editurii a reusit sa ma captiveze si m-a determinat sa nu mai pierd timpul si sa ma reped sa o citesc.

Povestea e simpla, un extraterestru coboara cu nava sa in fata Muzeului Regal Ontario din Toronto pentru a lua legatura cu un paleontolog, in vederea descifrarii unor necunoscute universale presante. Rasa folhinorilor a strabatut timpul si spatiul din dorinta de a gasi dovezile necesare in a le sprijini credinta ca Dumnezeu exista cu adevarat si ca tot ce s-a intamplat pe planeta Pamant, dar si a lor si nu numai, urmareste punctele de reper ale unui plan mai elaborat tesut de o entitate suprema atotstiutoare si capabila de asemenea experimente la un nivel galactic. Read more…

Antologia de autor Chemarea Lui Ctulhu de H.P. Lovecraft se afla in pregatire la editura Leda, imprint al editurii Corint.  Se preconizeaza ca va ajunge in librarii in cursul acestei luni.

H.P. Lovecraft este, incontestabil, cel mai mare scriitor al genului horror.
Stephen King

Lovecraft este autorul american al secolului XX cel mai adesea comparat cu Poe, atât pentru măiestria artei sale, cât şi a temelor predilecte.
Joyce Carol Oates

Am reusit sa aflam despre volumul de faţă, prin bunavointa editurii careia ii si multumim pe aceasta cale, ca volumul de fata “reuneşte cincisprezece texte celebre ale maestrului literaturii fantastice, de la primele poveşti despre coşmaruri şi nebunie (Veneticul şi Şobolanii din ziduri), la cele groteşti (Dulăul), culminând cu teroarea extraterestră din Chemarea lui Cthulhu, îmbinare de suprearealism clasic cu elemente science-fiction.”

Veti putea intra intr-o “lume în care incredibilul devine realitate, o lume în care tenebrele acoperă orizontul, în care macabrul, teroarea şi nebunia invadează cosmosul – in lumea stranie a lui H. P. Lovecraft”.

Chemarea lui Ctulhu a fost scrisa in vara anului 1926, fiind publicata pentru prima oara in celebra revista Weird Tales, in februarie 1928. Este singura povestire scrisa de Lovecraft in care apare in toata splendoarea ei entitata extraterestra Cthulhu.

Se pare ca sursa principala de inspiratie a povestirii ( dupa prefata lui Robert M. Price in The Cthulhu Cycle, Chaosium1996) o constituie poezia “The Kraken” a lui Alfred Lord de Tennyson. In poem apare descris Kraken-ul -in multe lucrari fiind vazut ca o caracatita sau un calmar urias-  dormind. Si iata si versurile :

Far, far beneath in the abysmal sea
His ancient, dreamless, uninvaded sleep
There hath he lain for ages and will lie,
Battening on huge seaworms in his sleep;
Until the latter fire shall heat the deep;
Then once by man and angels to be seen,
In roaring he shall rise and on the surface die.

Conform aceluiasi Price o alta sursa de inspiratie pentru textul lui Lovecraft pot fi considerate si lucrarile lui Lord Dunsany, cu precadere A Shop in Go-by Street si The Gods of Pegana. Ultima am gasit-o si in volumul Time and the Gods  apartinand lui Lord Dunsany, editura Gollancz, 2000, in seria Fantasy Masterworks.

Vom reveni cu detalii.

“Lukandu si alte povestiri” ( in original, “Lukundoo and Other Stories” – 1927 ) reprezinta antologia de texte scurte fantastice, ce l-a consacrat pe scriitorului american Edward Lucas White. Nascut in mai 1866, acesta a preferat sa aleaga moartea in dauna singuratatii, luandu-si viata in martie 1934, la sapte ani dupa moartea sotiei. Opera scriitorului, luandu-i in calcul si scrierile nepublicate, nu este una de mare intindere, insa in ciuda acestui fapt, eseul critic asupra textelor sale cuprins in cartea “The Evolution of the Weird Tale” (2004) de S. T. Joshi, il recomanda ca fiind, daca nu unul din clasicii literaturii, cel putin unul din precursorii genului fantastic de astazi.

Antologia de povestiri strabate intreaga lume, din indepartatul Orientul pina-n exotica Africa a triburilor de pigmei, din Londra anilor `20 si pina la America colonistilor dinainte de secolul XX, inspirandu-se din multe dintre miturile locale, temerile stravechi ale omenirii si nu numai. Din cate se spune multe din povestirile lui White au ca sursa de inspiratie si cosmarurile ce-l bintuiau pe acesta. Avem blesteme, pigmei si samani africani, vampiri si creaturi fantastice inspirate din folclorul unor diverse tari, spectre ale mortii, urme ale existentei vietii de dincolo, ce le regasim in cotidianul de zi cu zi, sau pur si simplu fenomene inexplicabile.

Povestile nu sunt menite sa socheze, ci mai degraba sa atraga atentia, sa te puna pe ginduri si sa-ti sadeasca in suflet indoiala ca multe dintre fenomenele expuse de scriitor se pot intampla si in realitate. Exista anumite doze de suspans insa bine gestionate, imaginile nu sunt niciodata macabre, parand a fi construite in tonuri de alb si negru, conferind mai multa substanta subiectului abordat. A fost interesant sa-mi fac o idee despre modul in care vedea o persoana de la inceputul secolului douazeci multe situatii inexplicabile atunci, dar si acum, chiar daca-n zilele noastre acestea sunt banalizate, cultivate si raspandite de televiziune si romanele de inspiratie fantastica.

Majoritatea textelor antologiei sunt de scurta intindere asigurand o lectura placuta si antrenanta. In mod cert nu este o carte pentru cei care-si doresc si cauta explicatii la toate fenomenele si situatiile ciudate, cam toate povestirile incheindu-se in note induse de tulburare si incertitudine. Sincer ma asteptam la ceva mai intunecat, mai sumbru, in stilul lui H.P.Lovecraft, insa abordarea lui E. Lucas White este mult mai temporizata, fara sperieturi prea mari, fara peisaje macabre, lipsind chiar si acea nota de anxietate specifica, des intalnita in textul lui H.P.Lovecraft.

Per total mi-au placut foarte mult textele scriitorului al carui principal merit este ca a reusit sa ma trezeasca din letargia ce ma cuprinsese zilele astea, dovedindu-mi ca fantasticul are radacini mult mai numeroase si mai indepartate in timp decat ar putea presupune cineva.

In ceea ce priveste strategia aleasa de editura nu pot decat sa constat cu tristete ca pretul ridicat al cartilor din seria propusa de Leda, nu poate fi justificat de ambalajul bine realizat, contand mult si numele scriitorului, notorietatea lui. Ma intreb cati dintre voi au auzit de el, pina acum? Si, tinand cont de vechimea scriitorilor inclusi in colectie, poate se merita un pret moderat de lansare pe piata. Nu judec pe nimeni insa de ce sa dau aproape 20 lei pe o carte, cand, daca ma chinui un pic pot gasi cartile scriitorilor de copiat legal de pe internet, cu anumite exceptii desigur. Si am gindit bine din moment ce am luat destul din colectie la pretul fantastic de 5 lei. Sunt curios daca va mai aparea ceva in viitor in colectia “Galeria fantastica“. A auzit cineva vreun zvon?

Theodore Sturgeon, plecat demult dintre noi, desi nu a impresionat in mod excesiv ramane unul dintre cei mai importanti scriitori de science fiction din istorie, cel mai apreciat roman fiind “More Than Human” din indepartatul an, 1953, considerat o opera literara, lucru cu adevarat deosebit la acea vreme.“The Dreaming Jewels” a fost publicata in 1950, constituind romanul sau de debut. Cartea nu este impartita in capitole insa scenele sunt totusi separate prin texte ce incep pe o pagina noua. Recunosc, initial, dupa ce am parcurs prima asemenea scena si am trecut la cea de-a doua, am avut impresia ca tin in mina o colectie de povestiri. De fapt nu este asa, povestea urmarind aventurile acelorlasi personaje, firul fantastic dezvoltandu-se cu precadere incepand cam cu al cincilea asemenea pseudocapitol.

Personajele sunt destul de bine conturate, avem parte in rolul principal de un baietel temator si neadaptat, cu obiceiuri ciudate, chinuit de familia adoptiva si hartuit de colegii de scoala si cei de varsta lui, povestea concentrandu-se asupra formarii si desavarsirii personalitatii sale. Pe de alta parte si cele negative sunt puternic reprezentate si creionate, de la tatal abuziv si fara nici un fel de compasiune pentru cei din jur, pana la patronul de balci, revoltat pina la obsesie impotriva societatii si a oamenilor ce-l inconjoara, incercand prin orice mijloace sa-si puna in aplicare planurile diabolice. Sunt prezentate cu atentie o serie de aspecte din viata miraculoasa a balciului ce se impletesc cu un fir epic, in care fascinatia bolnava pentru necunoscut si dorinta de a descifra tainele ascunse ale unor organisme de origini necunoscute se impletesc cu elementele de biologie moleculara si teorii destul de surprinzatoare si proaspete, pentru anul la care a fost scris romanul.

De remarcat ca exista unele scene ce se incheie fie cu cate un personaj surpriza fie cu vreun eveniment surprinzator sau rasturnare de situatie ce arunca cate o mana de praf de pulbere menita sa intretina la un nivel ridicat intreaga intriga a romanului. La un moment dat prin modul in care erau inlantuite destinele actorilor din piesa mi-am adus aminte de “Great Expectations” a lui Charles Dickens, desi poate unii vor considera deplasata comparatia, totusi la o parcurgere atenta a textului se vor putea observa similitudinile evidente. Surprinzatoare mi s-a parut constructia usor naiva si o anumita inconsistenta a scenariului pe final, deseori ivindu-se semne de intrebare in privinta comportamentului unora dintre personajele cheie, slabiciunea scenariului putand fi influentata intr-o anumita masura si de o traducere mai superficiala, insa nu am avut acces la textul in engleza sa ma dumiresc exact. In ciuda acestor slabiciuni firul narativ isi pastreaza un ritm cursiv de desfasurare, evolueaza pe masura trecerii timpului, se deschide si se pleaca din aproape in aproape in fata ideilor si elementelor fantastice.

Scriitorul este considerat si autorul a doua citate foarte apreciate, primul dintre ele mentionat pentru prima oara in povestirea “The Claustrophile” in 1956, “Nimic nu este intotdeauna adevarat cu certitudine“, iar cel de-al doilea citat, si cel mai apreciat, fiind “Nouazeci la suta din orice este o mizerie“.Cartea poate fi comandata la reducere de pe site-ul editurii Corint, Leda fiind un imprint al Corint-ului, si din cate auzisem nu vor mai publica carti in Galeria fantastica, cele pina acum fiind in marea lor majoritate opere din anii de inceput ai literaturii science fiction, lucrari binecunoscute de cei cu state mai vechi in ale sci-fiului.

Theodore Sturgeon ramane un scriitor ce trebuie abordat si studiat cu inima deschisa prin prisma apartenentei sale la epoca dominata de monstri sacri ai sci-fiului, Heinlein, Arthur C. Clarke, Asimov, sa-i amintim doar pe cativa, si datorita faptului ca a reusit sa-si creeze o reputatie in domeniu, in ciuda concurentei acerbe.