Nu-i cea mai bună antologie a lui Neil Gaiman (aia ar fi „Fragile Things”, care întruneşte o serie de povestiri şi nuvele premiate, din creaţia mai recentă a autorului, dar despre ea cu altă ocazie). „Smoke and Mirrors”, publicată în 1998, cuprinde prozele timpurii ale lui Gaiman, multe scrise în anii ’80. Şi asta se simte. Este inegală, are povestiri foarte bune, povestiri salvate in extremis de o întorsătură sau de o idee, uneori simple tablouri sau texte „de stare”, poeme dar şi o serie de texte fără miză, pe care numai stilul poetic al autorului le împiedică să fie plicticoase.
Una dintre cele mai bune povestiri, „The Wedding Present”, este cuprinsă în introducerea cărţii (de aia e bine să citeşti introducerile). Este de fapt o altă abordare a temei din „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde. Dacă la Wilde portretul îmbătrânea şi căpăta stigmatele viciilor şi abuzurilor în timp ce modelul rămânea o imagine a tinereţii şi purităţii, în cazul lui Gaiman cuplul de tineri căsătoriţi are o viaţă fericită, în timp ce toate necazurile se petrec pe hârtia ascunsă într-un plic primit în chip de dar de nuntă. Până în momentul în care nefericirea irupe şi în viaţa lor de zi cu zi. Alegerea finală a unuia dintre personaje cu privire la scrisoare este ambiguă dar, dacă am înţeles eu bine ce a vrut autorul să spună, este teribilă şi inconfortabilă.
Acuma, n-o să mă apuc să trec în revistă toate cele 30 de texte mai lungi sau mai scurte, ci o să mă refer la alea care mi-au plăcut mie.
BUNE Read more…
Romanul lui Jeffrey Ford a reusit sa ma surprinda din mai multe puncte de vedere. Si in mod pozitiv, dar si negativ. Dupa cum e normal, de la un castigator World Fantasy Award (the best from all international fantasy books, chiar daca la egalitate cu romanul lui Margo Lanagan), te astepti la o lucrare care sa-ti ofere daca nu o revelatie, macar niste raspunsuri, nu niste semne de intrebare. Si nu sunt neaparat legate de actiune, ci mai degraba de prezenta fantasy-ului in romanul de fata. Scriitorul Liviu Radu spunea intr-un comentariu recent ca pentru ca o carte sa fie incadrata la fantasy trebuie ca” lumea descrisa sa se supuna unor reguli mistice (sau magice)”, ori in “The Shadow Year” nu se ating aceste aspecte nici pe departe.
Desi dozele de fantasy nu se simt deloc, trebuie sa recunosc ca volumul beneficiaza de o atmosfera de suspans bine intretinuta si exploatata, dar din punctul meu de vedere incadrarea ei in zona fantasy este cam fortata si neinspirata. Problema este ca pe baza informatiilor oferite despre “The Shadow Year” in blurb-ul sau, ca cititor iti imaginezi o serie de lucruri si ai anumite asteptari care mie mi-au fost total date peste cap si care m-au dezumflat complet.
Ideea romanului “The Shadow Year“ este promitatoare. Ne aflam in New York-ul anilor ’60, mai precis in Long Island, intr-o perioada in care amenintarea razboiului rece dintre americani si rusi bate la usa. Trei frati, doi baieti si o sora, vor trece printr-o serie de evenimente pe care nu le vor uita, cel putin unul dintre ei, niciodata de acum incolo. Povestea si implicit nararea evenimentelor se desfasoara din perspectiva baiatului mijlociu, aflat cu un pas in clasa a 6-a. Tocmai acesta alegere de a se folosi de impresiile copilului confera un farmec deosebit actiunii si desfasurarii evenimentelor, cartea cuprinzand multe dintre necunoscutele si placerile vietii de copil. La un moment dat ai impresia ca traiesti pur si simplu alaturi de frati si de cei din jurul lor, rezonezi cu problemele varstei si intri cu nostalgie in atmosfera foarte naturala si bine pusa la punct. Viata in familie a celor trei nu este usoara, asta si datorita unei mame alcoolice care a facut ca fiecare zi in care nu se refugiaza in sticla sa fie considerata o zi reusita de cei mici. Cel putin tatal nu bea, insa pentru a intretine familia duce in spate nu mai putin de trei slujbe astfel ca Jim, baiatul cel mai mare, Mary, sora cea mica si eroul nostru au grija sa se bucure la maxim de prezenta acestuia cu fiecare ocazie aparuta. Read more…
Recent Comments