Cititor SF

Despre Alastair Reynolds se spune ca este specializat in scrieri space opera avand o viziune dark hard science fiction adica un amestec intre stiintele mai materiale si cantitative, gen fizica, chimie, biologie si astronomie, dintre exemplele de alte scrieri incluse in acelasi registru putand fi amintita cunoscuta Trilogia Martiana, a lui Kim Stanley Robinson din care fac parte “Red Mars” (1992), “Green Mars” (1993), “Blue Mars” (1996)- aparute la Nemira, Vernor Vinge, “Fast Times at Fairmont High” (2001) sau Nancy Kress, “Beggars in Spain” (1993).

Cartea cuprinde doua povestiri fara nici o legatura aparenta intre ele, situate in acelasi univers, The Revelation Space ( Spatiul Revelatiilor, cred), univers ce i-a fost consacrat nici mai mult nici mai putin de cinci romane, doua nuvelete si opt povestiri scurte ce se intind pe o distanta de mai multe secole de-a lungul unei perioade cuprinsa aproximativ intre anii 2.200 si 40.000. Daca ar fi sa fac o comparatie as spune ca Alastair Reynolds, prin viziunea si puterea creatoare este pentru genul space opera ceea ce a fost VandeerMeer acum cativa ani in afara pentru genul fantasy si continua sa fie, motorasul capabil sa sustina si sa revigoreze o ramura a sci-fi-ului cam plafonata si statica in idei, if you ask me.

Desi “Cainii de diamant” ( Diamond Dogs orig. ) este invelita intr-un aliaj de tehnologii ultramoderne la nivelul la care ne-am astepta ca acestea sa existe in anii respectivi, in esenta prima povestire se concentreaza asupra motivatiilor fiintelor omenesti, nevoia de a-si masura puterile si a-si afla propriile limite, de a atinge cu orice pret si orice mijloc scopul propus. Astfel pentru unii, banii reprezinta totul, pentru altii, prietenia si dorinta de competitie pot fi un stimul indeajuns de puternic alaturandu-se lipsei provocarilor intelectuale si dorintei de afirmare ce se pot transforma in imbolduri de nestapanit, toate acestea coroborate cu dorinta de a gasi perfectiunea in organismele vii prin interventia in alcatuirea anatomica, dau nastere unui tot unitar ce-si uneste fortele in atingerea misterului de nepatruns al unui turn fantastic de origine extraterestra.

Avem parte de fiinte ce degaja unicitate si spectaculozitate, de la personaje alcatuite in intregime din servomecanisme, placi articulate, cabluri, adevarati cyborgi moderni, la hackeri, specialisti in infiltrari si retele de spionaj pentru companii private, ciberneticieni mult prea indragostiti de transformarile fizice sau chiar oameni remodelati mintal cu sistemul nervos profund transformat prin contactul indelungat cu civilizatiile extraterestre, in special cea numita Jonglerii mintii. Asemenea vechilor eroi din povestile de capa si spada, sau asemeni celor din epopeele grecest, acestia se inteleg si purced la drum, avand de partea lor un aliat pretios si perfid, in acelasi timp. Daca grecii antici ii aveau pe zei sau eroi in tabara lor, iata ca tehnologia de ultim moment este cea care da tonul acestei expeditii, subordonata intr-o mare masura unor minti desavarsite. Se cade a observa ca, totusi, unii degeaba au acces la tehnologia de ultima oara si la capacitati extrasenzoriale deosebite daca ratiunea ramasa in mare masura intacta suprima, uneori, dar nu definitiv, spiritul de sacrificiu. Daca inceputul este un pic mai lent, pe masura ce inaintam in povestire si cortinele pica una dupa alta actiunea se inteteste intr-un ritm alert si sutinut culminant intr-o punere in scena finala atipica unde toate cartile sunt aruncate pe fata. Recunosc ca nu ma tragea inima sa citesc povestirea stiind ca sunt la mijloc implicate si niscaiva elemente si puzzle-uri matematice, cunoscandu-mi afinitatile si afectiunea pentru aceasta materie. Insa nu trebuie sa va ingrijorati, exista intradevar anumiti termeni si insiruiri matematice dar intelegerea sau vizualizarea diferitelor scheme propuse de autor nu este obligatorie a fi una perfecta, neavand un rol primordial in desfasurarea actiunii. Si pentru a intari acest lucru va pot prezenta si dovada, autorul afirmand la un moment dat, ca primele patru numere prime sunt unu, trei, cinci, sapte, insa se pare ca primele patru numere prime cu adevarat sunt doi, trei, cinci si sapte.

In “Zile pe Turcoaz” ( Turquoise Days orig. ) latura morala sau studiul caracterului uman sunt trecute in plan secund, accentul de aceasta data punandu-se asupra studiului si prezentarii fiintelor extraterestre ce populeaza planeta Turcoaz sub forma unor entitati vegetative marine numite Jonglerii mintii ( Pattern Juggler orig. ). Actiunea se petrece in anul 2541 iar Planeta este de fapt o colonie umana destul de inapoiata tehnologic ce se ocupa exclusiv de studiul Jonglerilor si urmeaza sa se confrunte cu vizita unei nave, Glasul Noptii, ce apartine ultranautilor.

De remarcat ar fi si coperta deosebita a cartii ce mi se pare mult mai buna ca originalul, la care a contribuit Prof.dr.ing Corneliu Alexandrescu de la Universitatea Politehnica Bucuresti ( sper sa nu ma insel, alte date nu am gasit despre el). As mai aminti de pastrarea si cultivarea aceluiasi aspect asemanator al intregii colectii relansate Nautilus ce dispune de un adeziv si un finisaj impecabil. Cartea poate fi comandata la reducere si prin urmare mult mai ieftin ca in librarii, direct de pe adresa editurii Nemira, la distanta de un click pe numele acesteia.

In ultima vreme am observat pe cateva bloguri, dar si intr-un articol al lui Michael Haulica, ridicandu-se intrebarea “ De ce au fost alese cele nuvele, Cainii de Diamant & Zile pe Turcoaz, pentru debutul lui Alastair Reynolds in Romania, si nu primul roman din Revelation Space?”. Mai ales ca se barfeste cum ca Nemira ar fi optionat drepturile de publicare pentru toate volumele legate de respectiva serie…

Desi initial prezentul post se dorea o foarte sumara prezentare a cartuliei aparute de curand in romaneste, intrebarea de mai sus m-a provocat la o adevarata revizitare a imensului univers imaginat de Reynolds. Si in acelasi timp sa incerc un raspuns…

Primul roman plasat in acest univers este Revelation Space - 2000, lucrare foarte intinsa si ambitioasa mai ales pentru un roman de debut. In cateva cuvinte poate fi descris drept dark – gothic – space opera, dar este mult mai mult. Imaginati-va … hmm, nu gasesc un termen de comparatie literar… imaginati-va “Ghost in The Shell” peste o mie de ani, la nivel interplanetar, sau ceva de genul asta. Fara indoiala acest univers este intunecat, decrepit, decazut, dar totusi purtind haloul unei imense, insa iremediabil pierdute straluciri. Chiar umanitatea este alterata, upgrade-urile “epocii de aur” pierzindu-si incet dar sigur utilitatea si intelesul, facand loc ambitiilor marunte si dezorientarii omului tipic acestui ev mediu interstelar. Uriasele nave, lighthuggers, inca functioneaza, insa nimeni nu stie cum, sectiuni de kilometri intregi sint dezafectate din cauza sistemelor care nu pot repuse in functiune, sectiuni bantuite doar de amintirile zilelor de glorie. Chasm City, candva cel mai spectaculoasa metropola a omenirii, este acum efectiv consumat de o molima tehnologica, coloniile indepartate au parte de lupte politice interne pentru putere, cei care inca mai au acces la tehnologie sint organizati in adevarate secte rivale… si asta este doar o firimitura din diversitatea universului in care Reynolds isi plaseaza enigmele intinse pe sute de mii de ani si… ani lumina.

Chasm City – 2001 este al doilea roman plasat in acest spatiu, dar acest volum nu este o urmare directa a Revelation Space. Actiunea este plasata in metropola sus amintita, Reynolds exploatind premisele contruite in primul roman, insa fara legatura intre evenimente. Un “stand-alone” , daca vreti. Romanul de debut este suplimentat cu Redemption Ark – 2002 si Absolution Gap – 2003, formand o trilogie care imparte, pe linga acelasi univers, si aceleasi personaje, evenimentele fiind cronologic consecutive. Ultima aparitie in Revelation Space este The Prefect – 2007, un alt “stand-alone”, despre care insa nu pot sa va spun prea multe pentru ca inca nu am lecturat-o inca ( dar este in lista ). Pe linga romane, Reynolds a plasat in peisajul sus amintit si cele doua nuvele mentionate la inceput, precum si un intreg volum de povestiri grupate sub titlul Galactic North – 2006.

Fara doar si poate romanele lui Reynolds sint epice, si inca in stil grandios. Atentia pentru detalii este la cote maxime, descrierile sint foarte vii, izbitoare; imaginea unui lighthugger te poate face tragi o gura buna de oxigen si sa zici “wow!”. Personajele variaza de la oameni normali cu probleme anormale, pina la cyborg-i care pot etala numai ramasite ale umantatii initiale, atat fizic cat si din punct de vedere al motivatiilor si al comportamentului. Loialitatea, iubirea, teama, credinta, toate sint sfartecate si reasamblate intr-un mod grotesc & baroc, impletind influente cyberpunk/steampunk.

Despre Cainii de Diamant & Zile pe Turcoaz nu o sa va spun decat cateva vorbe: pe linga faptul ca puteti gusta din Revelation Space, sinapsele o sa va zumzaie la contactul cu vechi si letale artefacte extraterestre, precum si cu adevarate oceane ganditoare, capabile sa stocheze sau sa scrie personalitati si modele de gandire… Pentru curiosi, aveti aici un articol semnat de Michael Haulica, insa recomandarea mea e sa cititi cartea “pe sec”.

Si acum raspunsul meu la intrebare… Romanul de debut al lui Reynolds a fost la vremea aparitiei oarecum controversat, parerile, inclusiv recenziile unor critici cu experienta, se bateau cap in cap: unii erau in extaz, altii erau dezorientati. I s-a reprosat autorului ca e prea descriptiv, ca personajele sint slabe si se comporta aiurea (de parca ar sti cineva cum ar gandi un eventual cyborg!). Incet, incet, apele s-au linistit, acei critici au recitit romanul si i-au acordat creditul cuvenit lui Reynolds. Reactiile initiale au fost provocate de faptul ca primul contact cu scriitura lui Reynolds sub forma unui roman care in editia hardcover (cu scris marunt) se apropie de 500 de pagini, poate fi PREA MULT! Nu zic ca romanul e perfect, chiar nu e. Are cateva dume gratuite prin el, insa e debutul, si daca nu sinteti foarte carcotasi le puteti trece usor cu vederea pentru ca nu influenteaza evolutia generala. Asadar, probabil ca MDP s-a hotarat sa ne serveasca cu lingurita cateva inghitituri, un mic aperitiv, un digestiv daca vreti, inainte sa ne arunce in butoi. Acum sintem avertizati si antrenati, putem face fata debitului la puterea maxima, si sa nu ne simtim dati cu capul de pereti de proza musculara semnata de Reynolds. In acelasi timp, nu cred ca avea sens ca Nemira sa riste un roman masiv si sa obtina aceleasi reactii contradictorii precum “afara”. Evident, nu sint decat supozitii, pe care numai MDP le poate confirma sau infirma, daca vrea… Dar acum sintem pregatiti sa facem pasul  cel mare in Revelation Space! Parerea mea – Charlie.

PS. Una din cele mai faine initiative pe anul asta: Nemira – Scrie ca sa primesti… o carte!