CititorSF

Different seasons – Stephen King

May 6th, 2010 dreamingjewel 20 comments

Ştiu că ar trebui să scriu despre Glen Cook sau măcar despre George R.R. Martin dar, într-un week-end, am pus mâna pe “Different seasons” a lui Stephen King şi am zis să mă uit puţin prin ea, să văd cum este. Şi m-am tot uitat prin ea preţ de vreo două zile, până când am realizat că am terminat-o de citit. Ceea ce a fost frustrant, pentru că aş fi ţinut-o tot aşa.

Pentru cei care strâmbă din nas şi îl reduc pe King la “un scriitor comercial de horror, acolo“, culegerea de faţă, care cuprinde patru povestiri, este cel mai bun contraargument. Cu excepţia ultimei bucăţi, supranaturalul nu apare aproape deloc. Accentul cade pe caractere şi pe psihologie, oroarea rezultând, ca şi în “Misery”, pur şi simplu din ceea ce sunt în stare oamenii să-şi facă unii altora. Rezultatul – patru povestiri captivante, cu personaje solid construite, de soarta cărora îţi pasă, fie că îţi plac, fie că nu.

Trebuie menţionat că această culegere de povestiri a fost publicată în 1982, adică îl avem pe King la începutul carierei sale, când scria la obiect, fără să se repete şi fără să bată apa în piuă pe sute de pagini. (După ce am terminat-o de citit, dornică să mai zăbovesc în această atmosferă, am încercat cu “Just after sunset”... nu că ar fi complet nereuşită dar primele câteva povestiri nu se ridică nici pân la jumătatea nivelului “Different seasons” aşa că am pus-o deoparte pe moment).

Cea mai reuşită mi se pare povestirea “Apt Pupil”, aşa că am să încep cu ea. Un copil model dintr-o familie model dintr-un orăşel american descoperă că, recent, în oraş s-a stabilit fostul comandant al unui lagăr nazist. Bătrân şi obosit să se tot ascundă, Dussander nu vrea decât să fie lăsat în pace să-şi vadă de bătrâneţe. Că acesta este începutul unei frumoase relaţii bazate pe şantaj nu e o surpriză, surpriza este în ce constă şantajul: puştiul este fascinat de atrocităţile din lagărele de exterminare, prin fascinat, aici, a se citi atras. Ca urmare, îl obligă pe Dussander să retrăiască şi să-i povestească despre experienţele făcute, despre camerele de gazare, despre relaţiile cu alţi ofiţeri nazişti faimoşi. Ba, la un moment dat, îi aduce bătrânului o uniformă de carnaval, de nazist, fireşte, şi-l obligă să mărşăluiască prin propria bucătărie. Problema este că nu poţi să zgândăreşti tigrul, fie el şi bătrân, fără să-i trezeşti temperamentul de fiară şi, încet-încet, Dussander îşi regăseşte vechea personalitate. Inversarea raporturilor celor doi are loc cu o gradaţie subtilă, tensionată. King reuşeşte să surprindă foarte bine – şi fără să fie deloc demonstrativ – amestecul de sentimente şi impulsuri, adesea de semn contrar, dintre nazist şi tânărul său torţionar şi felul în care, în cele din urmă, ajung să se încurce atât de tare în iţele pe care le-au ţesut, încât eliberarea devine imposibilă.

O poveste cu doi protagonişti absolut dezgustători dar al cărei curs este imprevizibil şi care se citeşte cu fascinaţie. Şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra naturii răului: oare unii oameni sunt răi de la natură, chiar dacă au avut dintotdeauna cele mai bune condiţii de viaţă? sau poate că răul e ascuns în fiinţa umană sub o pojghiţă atât de subţire încât oricine se poate trezi, în anumite circumstanţe, alunecând dedesubt? Read more…