Song of Kali

Iar drept contracandidati a avut romanele:

The Damnation Game, Clive Barker, Illywhacker, Peter Carey, The Dream Years, Lisa Goldstein, Winterking, Paul Hazel, The Vampire Lestat, Anne Rice. Singurele nume ce-mi sar in ochi sunt Anne Rice, ce de altfel nu a mai primit nicio nominalizare la aceasta categorie pina astazi, si Clive Barker, cu doar doua nominalizari fantastice (Weaveworld este una dintre ele).

Cartea de fata, romanul de debut al lui Simmons, urmareste sirul de evenimente in care se trezeste aruncat un intelectual american trimis in India, la Calcutta, pentru a realiza un interviu cu un mare poet, M. Das. Acesta a fost dat disparut si considerat mort de-al lungul a nu mai putin de 8 ani de zile, astfel ca subita lui aparitie creeaza valva in mediile literare americane.  Odata ajuns in Calcutta cu sotia de origine indiana (adusa pentru a-l ajuta la traducere) si bebelusul sau, Bobby Luczac va trai experienta vietii sale. Si de adaugat ca aceasta nu va fi una neaparat pozitiva.

Autorul se concentreaza foarte mult asupra orasului, asupra geografiei acestuia, dar si asupra arhitecturii specifice, subliniind mai ales decadenta si mizeria in care se scalda marea majoritate a populatiei acelor vremuri (desi nici astazi nu cred ca s-a ajuns prea departe). Si atmosfera romanului este foarte intunecata, exprimand o stare de angoasa asa cum numai Bacovia stia sa sugereze, iar prezenta cultistilor zeitei Kali si sacrificiile aduse acesteia condimenteaza din plin intreaga carte.

Pentru doua zile si un pic, cat se zvoneste ca a stat Simmons in India inainte de a scrie aceasta carte, a retinut o gramazie de detalii despre diverse implicatii culturale si etnice specifice locului. De altfel, cartea poate fi privita si ca un jurnal de calatorie din care aflam multe lucruri despre poporul indian si obiceiurile sale, unele dintre ele chiar incredibile. Chiar daca Dean R. Koontz spunea ca: “The best novel in the genre I can remember. Dan Simmons is brilliant!”, eu raman la parerea ca  punctul forte il reprezinta atmosfera, astfel ca  iubitorii de suspans si cei ce adora sa fie tinuti in priza se vor gasi in elementul lor. Din pacate pentru mine nu a existat o finalitate propriu-zisa – sau cel putin nu una asa cum mi-am dorit si cu ceva explicatii mai revelatoare,  astfel incat sa ma declar satisfacut. In plus, nici sperieturile nu au fost prea mari. Chiar deloc. Si daca mai adaug si intamplarea aproape cheie din final in care autorul nu tine cont deloc de culoarea pielii, uitand ca intre un american si un indian exista diferente semnificative, intriga  scartaie cu succes.

Mi-as fi dorit sa  fi ramas si eu cu o impresie buna, cum au ramas marea majoritatea a cititorilor, insa nu a fost sa fie de aceasta data. Inchei cu cateva cuvinte, un pic, pompoase si numai de bine despre roman de fata:

Dan Simmons understands terror and what it does to readers. Where Stephen King flinches, Simmons doesn’t.

Edward Byrant, Mile High Futures

Song of Kali is as harrowing and ghoulish as anyone could wish. Simmons makes the stuff of nightmares very real indeed.

Locus

]]> http://www.cititorsf.ro/2010/11/15/song-of-kali-dan-simmons/feed/ 11 http://www.cititorsf.ro/2009/07/13/the-fall-of-hyperion-dan-simmons/ http://www.cititorsf.ro/2009/07/13/the-fall-of-hyperion-dan-simmons/#comments Mon, 13 Jul 2009 12:30:57 +0000 dreamingjewel http://www.cititorsf.ro/?p=6121 “The Fall of Hyperion” este continuarea romanului “Hyperion” (o recenzie aici). Eu le-am citit în engleză dar ambele romane pot fi găsite în limba română la editura Nemira.

WARNING! Vă previn de la început că este o diferenţă vizibilă între primul roman şi continuarea sa. În “The Fall of Hyperion”, Dan Simmons renunţă la simplitatea clasică din “Hyperion”, care se concentra pe poveştile pelerinilor, spuse pe rând. De această dată, acţiunea sare dintr-un loc în altul, purtându-ne de de pe planeta asediată pe Tau Ceti Center, capitala Hegemoniei şi cartierul general al armatei, pe planeta Ordinului Templier, printre roiurile de comete ale atacatorilor extratereştri, în lumea virtuală a Inteligenţelor Artificiale (IA) etc.

Tabloul general al Hegemoniei umane este mult mai clar acum, cu toate minunile pe care Simmons ştie să le inventeze: planete extrem de variate, râul Tethis, care curge prin mai multe lumi (graţie portalurilor), promenada care trece prin toate cele 200 de planete, râul care curge în sus de pe un asteroid către orbita acestuia, planeta-pădure a templierilor, cu oraşe construite în copaci imenşi, o IA care vorbeşte numai în koani zen.

Intriga se complică, sunt aruncate în joc teme noi şi, în general, romanul capătă o complexitate narativă care poate fi simţită ca o ruptură faţă de “Hyperion”. Lucrătura este atât de complicată încât, la o primă lectură, unele iţe îţi scapă şi abia la o a doua lectură observi că ele sunt acolo, ceea ce poate crea iniţial o frustrare cititorului. (Eu una aşa am păţit şi, din reacţiile citite de-a lungul timpului în legătură cu “The Fall of Hyperion”, am constatat că nu am fost singura).

Sigur, nu trebuie să ne aşteptăm să primim toate răspunsurile, pentru că Simmons şi-a lăsat loc de continuări (“Endymion” şi “The Rise of Endymion”).

LA SUBIECT! În “The Fall…”, Simmons reînnoadă povestea de unde o lăsase: pelerinii de pe planeta Hyperion tocmai ajunseseră la Mormintele Timpului, misterioasele artefacte extraterestre în jurul cărora timpul suferă perturbări, planeta este luată cu asalt de navele invaziei extraterestre, iar Hegemonia umană se pregăteşte să facă faţă  războiului, care se anunţă a nu fi unul periferic, legat de Hyperion, ci o confruntare ce ameninţă toate cele 200 de planete.

Conducătorii Hegemoniei analizează cea mai bună strategie pentru a înfrunta asediul, asistaţi de TechnoCore (Inteligenţele Artificiale independente de omenire dar care continuă s-o ajute). Aflăm însă că în rândurile IA-urilor există trei facţiuni, cu atitudini diferite faţă de umanitate şi cu viziuni diferite privind viitorul acesteia; ajutorul acordat de inteligenţele artificiale oamenilor devine dintr-odată o potenţială vulnerabilitate.

Nici pelerinilor nu le merge mai bine: ajunşi în valea “Mormintelor Timpului”, sunt siliţi de împrejurări să se despartă şi să se confrunte singuri cu creatura numită Shrike.  Unii dintre ei vor face nişte descoperiri surprinzătoare despre adevărata miză a războiului, despre adevăraţii adversari, despre Shrike (ce este, cine l-a trimis).

După părerea mea, Shrike este (anti)eroul perfect: cu cât aflăm mai multe despre el, cu atât ştim mai puţin. Aflăm cine l-a trimis înapoi în timp – şi răspunsul la această întrebare e surprinzător – aflăm că personalitatea creaturii a fost modelată după cea a unei fiinţe umane dar asta nu ne ajută cu nimic să îi anticipăm acţiunile sau să le înţelegem.  Shrike nu vorbeşte, nu avem acces nici la procesele sale de gândire, ba, mai mult, nu se ştie cine îl controlează (fiecare victorie din prezent înclină balanţa viitorului înspre o tabără sau alta şi ca urmare şi controlul creaturii se mută de colo-colo).

În acest climat în care toată lumea suspectează pe toată lumea, avem comploturi, trădări, răpiri, avem strategii construite pe presupunerea că personajul desemnat să facă un lucru va trăda şi va face exact contrariul. Sunt câteva momente extrem de tensionate, alte câteva în care totul pare de-a dreptul pierdut şi un final bine construit, cu excepţia faptului că mizează un pic cam prea mult pe coincidenţe şi pe rezolvarea lucrurilor în ultima secundă posibilă. (Adică e puţin cam tributar filmelor de suspans americane sau poate sunt eu cârcotaşă).

REPLICA PE CARE NU VREI S-O AUZI.

“Ştii că nenorocitul de Shrike este chiar în spatele tău?“

GIMNASTICĂ PENTRU CREIER.

Înafară de asta, The Fall of Hyperion pune câteva probleme interesante:

- eşti trădător dacă distrugi lucrul la care ţii tocmai ca să îl salvezi?

- este benefic pentru omenire să terraformeze planetele pe care se instalează sau ar fi mai bine să se adapteze la specificul lor, pentru a evita uniformizarea?

- poate omenirea să evolueze către o conştiinţă globală, Punctul Omega, care să fie Divinitatea? (căci, ca şi cum n-ar fi destul de complicat, mai avem şi nişte zeităţi pe aici).

- către ce trebuie să evolueze relaţia dintre om şi divinitate? (de la supunerea absolută cerută de Dumnezeul lui Abraham, care cere sacrificarea fără ezitare a fiului iubit, la sacrificiul părinţilor în locul copiilor şi apoi către ce? către refuzul omului de a se mai sacrifica?) Problema necesităţii evoluţiei raporturilor dintre om şi divin odată cu evoluţia societăţii mie mi se pare un subiect valabil de dezbatere şi bravo lui Simmons că l-a abordat, numai că răspunsul final pe care îl dă el este jenant de dezamăgitor, iar unele dintre exemplele date pe parcursul raţionamentului mi se pare că nu prea stau în picioare.

- poţi să refuzi să fii (Dumne)zeu? mai ales dacă ai de ales între asta şi a muri de o moarte care te-a mai ucis odată?

CONCLUZII ŞI CONTUZII.

În fine, ca să conchid, The Fall… este o carte complexă, care pune probleme interesante, oferă răspunsuri la unele dintre întrebările ridicate în Hyperion şi te lasă cu alte curiozităţi nesatisfăcute. Mi se pare puţin cam prea lungă; unele episoade, în special cele legate de centrul de comandă al Hegemoniei, puteau fi comasate sau puteau lipsi (şi nu zic asta fiindcă sunt fată şi nu îmi plac războaiele, da chiar se cam bate apa în piuă pe alocuri). Unele dintre teoriile lui Simmons sunt cam şchioape sau lipsite de finalitate dar acţiunea este suficient de antrenantă ca să compenseze. Finalul este extrem de tensionat dar se bazează parcă o idee prea mult pe convergenţa fericită a unor evenimente ce implică planete diferite şi personaje asemenea.  Oricum, per ansamblu, stă bine în picioare alături de Hyperion, ceea ce nu se poate spune, din păcate, despre următoarele două cărţi din serie. Dar despre asta, altădată.

PENTRU CINE VREA SĂ ŞTIE.

♦”The Fall of Hyperion” a câştigat premiul Locus în 1991. A fost nominalizat şi pentru Nebula în 1990.

♦Ca şi “Hyperion”, “The Fall…” este un omagiu adus poetului englez John Keats. În poemul său “Hyperion”, Keats a scris despre lupta dintre titanii conduşi de Cronos (zeul timpului) şi noii zei. Neavând prea mare succes cu poemul, s-a apucat să scrie o altă variantă, intitulată “The Fall Of Hyperion”, în care povestea ne este relatată de poetul însuşi, condus de Moneta, zeiţa memoriei. Aşa se explică structura narativă a romanului “The Fall Of Hyperion” şi apariţia anumitor personaje. Tot de aici şi-a extras Simmons teoria conform căreia poeţii sunt cei mai aproape de natura divinităţii.

Pentru a pune capac surprizelor destinate cititorilor sai, si dupa ce ne-a perpelit la foc incet, Nemira a anuntat, intr-un guest post semnat de traducatorul Mircea Pricajan, ca va aparea in curind primul volum, Pistolarul (The Gunslinger), din seria Dark Tower a lui “the one and only”, Stephen King.

De pe blogul editurii Nemira aflam o veste fantastica!

La targul de carte Bookfest din Bucuresti de la sfarsitul lunii iunie, va fi lansata continuarea ciclului “Cantec de gheata si foc”  de George R.R. Martin,  si anume volumul “Iureşul săbiilor” (2000). Traducerea ii apartine doamnei Laura Bocancios, iar cartea, de aproximativ 2 400 000 de caractere, a fost impartita in 3 volume.

Mai multe informatii si pagini din carte puteti gasi pe adresa binecunoscuta a  blogului Nemira.

Later update – Iata si coperta volumul I al cartii “Caderea lui Hyperion” de Dan Simmons, disponibil in curind pe site-ul Nemira + postul dedicat aparitiei iminente a romanului :

]]> http://www.cititorsf.ro/2009/05/26/teaser-%e2%80%9ciuresul-sabiilor%e2%80%9d-de-george-r-r-martin/feed/ 52 http://www.cititorsf.ro/2009/04/15/news-flash-16/ http://www.cititorsf.ro/2009/04/15/news-flash-16/#comments Wed, 15 Apr 2009 12:42:17 +0000 kyodnb http://cititorsf.wordpress.com/?p=4258 Recent am primit pe mail o serie de informatii referitoare la aparitia unei carti scrise de italianul Roberto Quaglia. Aceasta se intituleaza “11 septembrie. Mitul – Culisele unei crize programate” si mai multe detalii ( Fragmente, recenzii, link-uri ) se pot gasi si pe site-ul special construit pentru aceasta lucrare. Doritorii pot comanda cartea de aici.

***

Semnalam cu bucurie si aparitia mai devreme decat a fost planuit a Hyperion-ului lui Dan Simmons plus Amintirea Pamantului de Orson Scott Card. Ambele la Nemira desigur.  Tot cei de la Nemira si-au mai cosmetizat blogul si in ultimul post au introdus si un fragment destul de serios ( nu mai putin de 47 de pagini!!), intr-o aplicatie interesanta, din Jocurile Foamei de Suzanne Collins.

***

Luna aceasta are loc si relansarea Cenaclului  de literatura SF si F “Prospectart” la Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”,  din Bucureşti, Bd. Lascăr Catargiu (fosta denumire:Ana Ipătescu), nr.21,  joi, 30 aprilie 2009, la ora 18:00. Mai multe detalii aici.

***

Un alt cenaclu, transformat in club, Quasar din Iasi  a implinit 30 de ani de activitate continua. Le uram si noi la multi ani pe aceasta cale. Cu aceasta ocazie membrii sai va invita sa fiti alaturi de acestia, “off-line sau on-line, la o mare intalnire de familie SF (si nu numai) care se va desfasura in Iasi, intre 29 si 31 mai”. Pe blogul clubului gasiti mai multe informatii si citeva date inedite .

***

Pe mail mi-a mai fost semnalata aparitia unui articol, “Realitatea virtuala - O perspectiva tehnologica si literara” realizat de Ion Manolescu. Lucrarea abordeaza intr-o tenta filozofica si dezbate “principalele acceptiuni, caracteristici si functii ale realitatii virtuale, dintr-o perspectiva mixta: cea a tehnologiei si cea a literaturii”. Partea a doua a articolului ar fi aparut in revista , “Idei in dialog” de luna aceasta.

***

De pe site-ul revistei Proscris aflam recent ca Dan Popescu isi doreste sa revitalizeze premiile Sigma. Cum se va face votarea si care sunt cei eligibili plus alte detalii legate de premiere gasiti pe site-ul revistei si pe forum.Ca sa nu va las in ceata nu ma pot abtine asa ca citez citeva fragmente de pe forum :

“Votarea respecta art. 7 din regulament= voteaza scriitori care ▲ acceptă participarea la această acţiune ▲ au o carte publicată înainte de lansarea procedurii de votare a premiilor ▲ transmit organizatorului, în timp util, opţiunile lor. Ceea ce inseamna ca voi pune mina pe telefon si ma voi stradui sa ‘trezesc’ o multime de oameni – aprox. o suta – care, din diverse motive si in diverse conjuncturi, au oferit cititorilor romani, o carte F sau SF. Apoi voi suna scriitori care nu au (prea) avut treaba cu fandom-ul nostru scump si drag si ma voi stradui sa ii atrag….”

“5. Premiile sînt materializate în diplome şi nu sînt însoţite de valori materiale.” Ceea ce înseamnă ca premiile constau în ceva mult mai valoros decît niște bani sau niște obiecte și anume constau în recunoașterea valorii de către cei din breaslă!”

O initiativa interesanta care se pare ca a mai existat cu citiva ani in urma.

***

Si mai jos aveti un film de animatie foarte reusitcu elemente de sf mai mult decat evidente. Se intituleaza Elephants Dream si este realizat de Blender Foundation. Despre videoclip am aflat de pe blogul meteorologului. Si mai jos aveti un alt clip,Big Buck Bunny, tot al celor de la Blender. E foarte distractiv si haios si acesta din urma.

The story of two strange characters exploring a capricious and seemingly infinite machine. The elder, Proog, acts as a tour-guide and protector, happily showing off the sights and dangers of the machine to his initially curious but increasingly skeptical protege Emo. As their journey unfolds we discover signs that the machine is not all Proog thinks it is, and his guiding takes on a more desperate aspect.Elephants Dream is a story about communication and fiction, made purposefully open-ended as the world’s first 3D “Open movie”.

Big Buck Bunny tells the story of a giant rabbit with a heart bigger than himself. When one sunny day three rodents rudely harass him, something snaps… and the rabbit ain’t no bunny anymore! In the typical cartoon tradition he prepares the nasty rodents a comical revenge.

Patru milioane de locuitori ai planetei Hyperion, aflată la periferia Hegemoniei, se îndreaptă într-o singură direcţie. Spre spaţioport, cu speranţa că vor fi evacuaţi înainte ca războiul interstelar, pe cale să înceapă, să îi izoleze de restul civilizaţiei. Numai şapte sinucigaşi fac drumul invers, pe planeta depopulată. Sinucigaşi în mai mult de un sens, pentru că misiunea în care s-au îmbarcat este una care, se ştie de la început, îi va costa viaţa pe şase dintre ei. Ţinta acestui pelerinaj sunt Mormintele Timpului, misterioasele construcţii găsite de omenire la colonizarea planetei, a căror origine sau utilitate nu sunt cunoscute şi în preajma cărora timpul însuşi suferă fluctuaţii.

Printre aceste misterioase artefacte bântuie creatura numită “The Shrike“, un coşmar metalic cu patru braţe, compus din ţepi, lame tăioase, graţie nepământeană, viteză incredibilă şi o totală lipsă de comunicare, ce adânceşte misterul. Singurele interacţiuni pe care “The Shrike” pare să le aibă cu oamenii sunt uciderea sau răpirea acestora, iar victimele sunt alese la întâmplare, astfel că nimeni nu se poate simţi în siguranţă. Această maşinărie incontrolabilă, care poate lovi oricând şi în orice loc de pe Hyperion, este divinizată ca un zeu de unii şi temută ca un monstru de alţii şi a generat înflorirea unui cult religios centrat în jurul său, cu temple pe toate planetele civilizate şi cu pelerinaje la Mormintele Timpului.

The Shrike, posibil portret

Cei şapte implicaţi în acest ultim pelerinaj sunt oameni cum nu se poate mai diferiţi: un preot, un consul, un soldat, un detectiv, un templier, un poet şi un bătrân profesor ce îşi transportă cu sine fiica nou-născută. Pe durata drumului până la strania lor destinaţie, fiecare îşi va spune povestea. Fiecare are un motiv personal de a reveni pe Hyperion, fiecare a mai avut de-a face într-un fel sau altul cu planeta, cu mormintele sau cu misteriosul Shrike, cheia războiului izbucnit în jurul Hyperion. Prin alternarea povestirii la persoana întâi şi a treia, prin inserarea de fragmente de jurnal şi prin alternarea stilului dinamic cu unul bazat pe vizual, pe imagini, Simmons încearcă să creeze nu numai istorii cât mai deosebite, ci şi moduri complet diferite de a le relata.

Poveştile pelerinilor nu numai că adâncesc misterul “Mormintelor Timpului” dar creează şi o constelaţie mai mică de mistere personale: avem un preot disperat să salveze creştinismul, pe cale de dispariţie, un om care a uitat să vorbească şi are la dispoziţie numai nouă cuvinte (genul a căror existenţă dicţionarele nu o recunosc),  o dramă ecologică etc. Povestea femeii care începe să îmbătrânească în sens invers este cea mai intensă dintre ele, din pricina unei găselniţe pe care vă las să o descoperiţi şi care face istoria teribilă. Totodată, acest episod conţine o dezbatere despre natura divinităţii şi despre relaţia omului cu Dumnezeu care se va dovedi extrem de relevantă în continuarea cărţii, “The Fall of Hyperion“.

The Shrike - varianta Bantam

(Dacă e un defect pe care l-aş găsi cărţii ar fi eşecul autorului de a crea într-adevăr stiluri distincte de a povesti, pentru fiecare personaj în parte. Dacă obiectivul “ce se spune” este bifat cu succes – poveştile sunt la fel de diferite pe cât sunt şi povestitorii lor – cel de al doilea, “cum se spune” nu îi reuşeşte decât parţial, cel mai de succes fiind în cazul poetului Martin Silenus. Dar trebuie să admitem că este dificil pentru un autor, oricât de bun ar fi, să scrie în şapte stiluri diferite de al său propriu).

Pe fundalul peripeţiilor celor şapte este schiţat treptat tabloul general al Hegemoniei umane: Pământul distrus, cele 200 de planete colonizate, nespus de diferite, înflorirea unor religii stranii, oameni cu creierele conectate direct la datasferă. O civilizaţie autosuficientă, atât de adâncită în propria rutină încât nu o îngrijorează dependenţa totală de inteligenţele artificiale, “AI”, care şi-au declarat secesiunea cu vreo 200 de ani în urmă dar au rămas să asiste oamenii, transformându-i într-un soi de infirmi la scară cosmică, susţinuţi de gigantica “proteză” a tehnicii AI.

Simmons desfăşoară o inventivitate fascinantă în creionarea acestui decor, cu mici găselniţe precum casele care au fiecare cameră pe o altă planetă (uşile fiind portaluri prin care se face teleportarea), navele-copaci ale templierilor sau inamicul extern al Hegemoniei, o specie într-o permanentă migraţie cosmică, în “roiuri”, cu fermele sale de comete. Mai sunt şi scene neimportante în sine dar de o frumuseţe care te urmăreşte mult după încheierea cărţii: o slujbă oficiată în ruina unei capele, oameni navigând pe o mare de iarbă sau o discuţie cu delfinii salvaţi înainte de distrugerea Pământului, cărora, dintre toate lucrurile, le e dor de rechini (cu obsedanta replică “miss shark, miss shark, miss shark”).

Pentru cine vrea să ştie.

“Hyperion” este primul roman din seria “Hyperion Cantos” care mai conţine “The Fall of Hyperion“, “Endymion” şi “The Rise of Endymion“. “Hyperion” a fost conceput de Simmons nu ca o poveste de sine stătătoare, ci ca primul volum dintr-o istorie pe care “The Fall…” o continuă, aşa că se încheie în mijlocul acţiunii, lăsând cititorul cu o droaie de întrebări şi niciun răspuns. Romanul este o reverenţă respectuoasă adresată de autor clasicilor literaturii, ideea pesonajelor care îşi spun poveştile amintind de “Decameronul” lui Boccaccio, iar linia generală a povestirii fiind inspirată de poemul “Hyperion” al poetului englez John Keats. Keats de altfel joacă un rol important în poveste, autorul găsind o formă de a îl aduce, oarecum, în prezentul acţiunii. Iar scena uciderii unui personaj minor face trimitere exactă la moartea lui Mercuţio din “Romeo şi Julieta“. Povestea se poate citi însă cu aceeaşi plăcere şi de către cei care nu se dau în vânt după clasici.

Vestea bună pentru cititorii de SF din România este că au mari şanse să ia contact cu universul “Hyperion” neaşteptat de repede, cartea aflându-se în lucru la editura Nemira.

Later edit. Sorin Camner, căruia îi mulţumim pentru completare, ne atrage atenţia că printre sursele de inspiraţie ale ciclului Hyperion îi întâlnim şi pe filozoful francez Teilhard de Chardin, naturalistul american John Muir, matematicianul american Norbert Wiener sau calugarul japonez Ummon. Hyperion este construită în acelaşi fel ca “Povestirile din Canterbury” ale lui Geoffrey Chaucer.

***

In caz ca nu stiati, in cursul anului trecut Hyperion Cantos romanul lui Dan Simmons a fost cumparat spre a fi ecranizat de catre studiourile Warner Bros. Recent s-a stabilit si regizorul care se va ocupa de aceasta treaba destul de grea, dupa cum s-au pus de acord foarte multi, si anume Scott Derrickson. Ultimul film la care a lucrat acesta este semiesecul – asa umbla vorba prin toata blogosfera internationala si nu numai – The Day The Earth Stood Still, insa tot el fiind vinovatul pentru excentricul “The Exorcism of Emily Rose” sau “Hellraiser: Inferno”. Scenaristul a fost stabilit in persoana lui Trevor Sands, ce va adapta atat Hyperion cat si The Fall of Hyperion, ambele intr-un singur film. Grea incercare, doua la pachet de unu. Se pare ca Sands a mai lucrat la adaptarea pentru Six Million Dollar Man si Startide Rising – dupa romanul lui David Brin, insa aceste lucruri nu ii linistesc pe fanii lui Dan Simmons.

***

Baietii de la Nemira, una dintre editurile cele mai populare la noi, si nu doar pentru stiu sa se foloseasca din plin de noile gadget-uri si platforme de comunicare directa cu potentialul cititor si nu numai, ci si pentru ca promoveaza un stil prietenos si amabil cu acestia, au anuntat ultimele aparitii. Si mai mult decat atat unele au puse la dispozitie si fragmente, pe care le-am adaugat si noi mai jos, pentru a le putea cerceta mai in amanunt. (un click pe poza va duce la varianta marita considerabil )

Si astfel, in caz ca nu stiati, “Dincolo de orizontul albastru”, continuarea Porţii, de Frederik Pohl o gasiti de acum si in librarii sau cu comanda de pe site-ul editurii pentru reducerea de rigoare, si daca ne luam dupa spusele lui Vlad Puescu, “numai bună pentru citit într-o zi ploioasă”.(…am incheiat citatul:))

Tot in colecţia Nautilus va apărea în traducerea lui Silviu Genescu si romanul fantasy “Hartile prevestitoare” de Michael Stackpole – prinde destul de bine verdele la coperta -,  cel de-al doilea volum din seria “Marile descoperiri”, despre un grup de cartografi inovatori care au puterea de a descoperi noi lumi si de a modifica insasi realitatea. Sunt convins ca unii se vor bucura, mai ales ca din cate se poate observa editura Nemira se misca repede si publica volumele de la seriile sale la o distanta considerabil mai scurta decat … stim noi cine.

Si o alta noutate o constituie primul volum dintr-o nouă serie fantasy intitulată ORCII şi scrisă de Stan Nicholls, ce urmeaza sa apara in cadrul colectie Nemira junior. Junior- junior insa intr-adevar scenele de lupta sunt destul de explicite si imbibate…roman apreciat de multa lume, de la regretatul David Gemmell pina la Tom Holt.

PS: Umbla vorba prin targ ca la Nemira urmeaza sa apara niscaivai Orson Scott Card, din nou!Si nu, sigur nu sunt reeditari. Ne pare rau ca nu stim sigur despre ce vorba, avem doar banuieli, insa suntem fericiti ca am reusit sa trecem “intregi”  de sistemul de securitate Voicule, ti-am luat-o inainte!

Fragment din “Dincolo de orizontul albastru”

Fragment din “Hartile prevestitoare”

Fragment din “Orcii”

Trebuie sa recunosc  ca prima jumatate mi s-a parut mai mult ca o introducere in cadru, o prezentare detaliata a personajelor si a motivatiilor acestora, fara a se dezvalui in totalitate trecutul sau legaturile dintre acestia. Am spus legaturi pentru ca actiunea se desfasoara pe trei planuri si la finalul Ilionului doar doua dintre acestea se intersecteaza in realitate. Dupa cum se si prezinta la inceputul cartii, scriitorul s-a inspirat din numeroase alte opere aducand in discutie texte ale lui Marcel Proust, Shakespeare, Robert Browning, Vladimir Nabokov, Iliada lui Homer,etc.,  asa ca fanii amatori in a descifra trimiterile si mare parte din subiectele dezbatute de acestia in operele lor, vor fi fericiti. Totusi, desi am intalnit si ceva cadre si imagini magistral construite inca din prima jumatate, din punctul meu de vedere partea a doua este cireasa de pe tort, adevaratul tur de forta al romanului, in care evenimentele si necunoscutele se pun cap la cap, in care se explica, dupa cum era si normal, cu lux de amanunte, aspectele ascunse si greu de banuit ale textului.

Cert este ca peisajele electrizante se impletesc intr-un sirag ametitor, plin de imagini fabuloase atat ca si constructie cat si din punct de vedere al prospetimii si noutatii, ce-ti taie aproape rasuflarea, dar si termeni care mai de care mai speciali, de la continente ale viitorului sau alte planete, la oceane populate de fiinte marine demult disparute, alaturi de voynicşi, tor de neutrino, faxare, rubicon, post oameni, epoci pierdute, sonie, nanotehnologii, moraveci, rocveci, campuri de forta, mapare cuantica, haos cuantic, allnet, arn-isti, logosfera, scoliast; toate bune si frumoase daca enumerarea s-ar opri intradevar aici, insa dimpotriva, poate fi continuata intr-un ritm si mai ametitor! Cred ca oricine ar contempla aceste denumiri cu atentie ar putea sa-si dea seama ca traducerea a fost un adevarat “cal troian” necesitand  meticulozitate si rabdare, pentru acest lucru stand marturie si completarea traducatorului de la finalul romanului in care este prezentata lista, foarte consistenta, cu textele consultate pentru a se traduce cat mai precis si mai adecvat romanul de fata.

Ei bine, dupa cum spuneam, avem in fata un scriitor matur, cu adevarat stapan pe scriere, ce pare ca nu depune prea mult efort in creionarea intamplarilor, capitolele fiind construite cu deosebita atentie, majoritatea acestora rezervandu-ne un final surpriza dar si impresionand, per total, prin continutul si fluenta actiunii. Momentele de acalmie sunt putine si in aceste clipe de destindere se observa ca te macina dorinta de a descifra necunoscutele din spatele intamplarilor de a afla motivatiile adevarate ale personajelor si nivelul de implicare in firul povestirii. Multa parte din text este presarata de replici spirituale dar si filozofice, surprinzatoare si amuzante deopotriva, contribuind din plin la originalitatea si stilul aparte al scriitorului..

Personajele sunt credibil construite si reusesc cu usurinta sa te atraga-n valtoarea evenimentelor si sa te convinga sa vibrezi alaturi de ele la fiecare hop sau dificultate intalnita. Prefer sa nu intru in prea multe amanunte cu subiectul doar sa amintesc ca o parte a firului cinematic urmareste o reconstituire, nu neaparat fidela a evenimentelor din Iliada, dupa cum si titlul este destul de sugestiv in aceasta privinta, oferind sansa de te arunca direct in valtoarea razboiului, de a face cunostinta cu eroii antici vestici dar de a te si pleca in fata maretiei zeilor.

Din punctul meu de vedere copertile nu sunt asa reusite, preferind ceva mai uman, in dauna grafiicii prelucrate, ceva gen coperta de la Frederik Pohl sau ilustratia originala a romanului (vezi dreapta). Probabil exista si anumiti factori in spatele deciziei de a apela la o asemenea solutie asa ca nu o sa insist asupra subiectului.

As spune ca Ilion este o imbinare geniala de fantasy mitologic si sci-fi de inspiratie space opera, in care sunt tesute numeroase panze ce dezvolta subiectul pe masura ce inaintam in lectura, alaturi de care sunt prezente teorii fizice si cuantice credibile si detaliate cu minutiozitate. E putin spus ca va satisface cu certitudine orice amator de sci-fi, sincer romanul il percep ca o revelatie, mai ales, prin prisma modului in care sunt imbinate cu simt si masura, elementele actiunii si gama din care fac acestea parte, faxand de la fantasy, la space opera, de la mitologie la elemente de horror cu o usurinta de necrezut.

Tadaaaa!

Am primit cele doua volume de la “Ilion” de Dan Simmons, “Moştenirea Heorot” de trio-ul , Niven & Pournelle & Barnes, Niven se pare că de ani buni scrie în compania unuia sau a celuilalt, sau mă rog, cu toţi doi după dupa caz, şi the last but not least, Orson Scott Card cu “Stăpânul Cântecelor“.

Mulţumim încă odată!

Iar volumul asta de Simmons este foarte indicat cand totul o sa fie acoperit de o zapada de un metru, insotita de un ger napraznic si, eventual, o pana de curent… brrrr! O recenzie foarte faina aici.

ROMAN:

The Terror. Dan Simmons (Little, Brown & Company) – despre care a scris si HNU in Nautilus

Au mai fost nominalizati:
Grin of the Dark. Ramsey Campbell (PS Publishing)
Generation Loss. Elizabeth Hand (Small Beer Press)
The Missing. Sarah Langan (HarperCollns)
Season of the Witch. Natasha Mostert (Dutton)

CULEGERI DE FICTIUNE

Dagger Key and Other Stories. Lucius Shepard (PS Publishing)

Au mai fost nominalizati:
The Imago Sequence and Other Stories. Laird Barron (Night Shade Books)
Plots and Misadventures. Stephen Gallagher (Subterranean Press)
Shadows Kith and Kin. Joe R. Lansdale (Subterranean Press)
Masques of Satan. Reggie Oliver (Ash Tree Press)

NUVELA:

Softspoken. Lucius Shepard (Night Shade Books)

Au mai fost nominalizati:
Procession of the Black Sloth. Laird Barron (The Imago Sequence: Night Shade Books)
The Man in the Picture: A Ghost Story. Susan Hill (Profile)
The Scalding Rooms. Conrad Williams (PS Publishing)

NUVELETA:

“Closet Dreams”. Lisa Tuttle (Postscripts 10: PS Publishing)

Au mai fost nominalizati:
“The Janus Tree”. Glen Hirshberg (Inferno: Tor)
“Lie Still, Sleep Becalmed”. Steven Duffy (At Ease with the Dead: Ash Tree Press)
“The Bone Man”. Fredric S. Durbin (Magazine of Fantasy and Science Fiction, December 2007)

POVESTIRE:

“Honey in the Wound”. Nancy Etchemendy (The Restless Dead: Candlewick Press)

Au mai fost nominalizati:
“Digging Deep”. Ramsey Campbell (Phobic: Comma Press)
“The Tank”. Paul Finch (At Ease with the Dead: Ash Tree Press)
“Splitfoot”. Paul Walther (New Genre 5, Spring 2007)
“The Great White Bed”. Don Webb (Magazine of Fantasy and Science Fiction, May 2007)

ANTOLOGIE:

Inferno. Ellen Datlow, editor (Tor)

Au mai fost nominalizati:
Summer Chills. Stephen Jones, editor (Carroll & Graf)
American Supernatural Tales. S.T. Joshi, editor (Penguin)
Strange Tales Volume II. Rosalie Parker, editor (Tartarus Press)
At Ease with the Dead. Barbara and Christopher Roden, editors (Ash Tree Press)

NON-FICTIUNE:

Mario Bava: All the Colors of Dark. Tim Lucas (Video Watchdog)

Au mai fost nominalizati:
Frankenstein: A Cultural History. Susan Tyler Hitchcock (W.W. Norton & Company)
Warnings to the Curious: A Sheaf of Criticism on M.R. James. Rosemary Pardoe & S.T. Joshi, eds. (Hippocampus Press)
Sides. Peter Straub (CD Publications)
The Science of Stephen King. Bob Weinberg & Lois M. Gresh (John Wiley)

PERIODICE:

Postscripts. Peter Crowther & Nick Gevers, editors (PS Publishing)

Au mai fost nominalizati:
Black Static
Dead Reckonings
The Magazine of Fantasy & Science Fiction
Weird Tales

BENZI DESENATE:

The Nightmare Factory. Thomas Ligotti (creator/scriitor), Joe Harris & Stuart Moore (scriitori), Ben Templesmith, Michael Gaydos, Colleen Doran & Ted McKeever (desenatori) (Fox Atomic/Harper Paperbacks)

Au mai fost nominalizati:
The Blot. Tom Neely (I Will Destroy You)
Scalped: Indian Country. Jason Aaron (writer) R.M. Gura (artist) (Vertigo/DC Comics)
The Arrival. Shaun Tan (Arthur A. Levine Books)
Wormwood Gentleman Corpse: Birds, Bees, Blood & Beer. Ben Templesmith (IDW)

ARTA:

Elizabeth McGrath for “The Incurable Disorder”, Billy Shire Fine Arts, December 2007

Au mai fost nominalizati:
Didier Cottier for Exhibit at Utopiales, Nantes, France, November 2007
David Ho for his body of work
Chris Mars for “New Salem”, Jonathan Levine Gallery, October 2007
Mike Mignola for cover & illustrations: Baltimore, or, The Steadfast Tin Soldier and the Vampire (Bantam Spectra)

…daca as fi MDP la Nemira? Pai considerand ca o parte din autorii de la Pygmalion si Teora s-au “mutat” cu el la Nemira as face asa:

Alistair Reynolds – as continua cu Revelation Space; daca piata cere m-as gandi si la Century Rain, Galactic North si Pushing Ice

Brian Aldiss – as scoate Helliconia

CJ Cherryh – Downbelow Station si Cyteen; as mai scoate ceva ce se leaga de cele doua daca piata ar cere

Connie Willis – Doomsday Book si To Say Nothing of The Dog, in functie de raspunsul pietei m-as gandi la Passage

Dan Simmons – Ilium & Olympos deja anuntate, dar as fi inceput cu Hyperion (pacat); cele doua sint cam masive pentru introducerea autorului, parerea mea

David Brin – Uplift 1 fara discutii, Uplift 2, dupa care m-as gandi la Glory Season, reeditare la Hart of the Commet

Frederick Pohl – Heechee dar numai primele trei

Iain Banks – as continua Cultura in functie de piata

Jack McDevitt – as scoate Hutchins si Benedict cate unul pe an (Seeker este cea mai buna alegere pentru introducerea autorului pe piata / foarte importanta prima perceptie); daca piata cere as baga si cate un standalone din cand in cand

Joand D Vinge – as reedita Snow Queen si as scoate Summer Queen rapid; in functie de piata as baga un omnibus cu World’s End si Tangled…; de gandit pe viitorul indepartat la seria Cat

Joe Haldeman – reeditari rapide la Forever War si Forever Peace; … m-as gandi la Accidental…

Kate Wilhelm – as reedita Where Late…

Larry Niven & Jerry P. – am auzit ca sint la voi; nu as rata Footfall, The Mote in…, Inferno; nu stiu ce sa zic de RingWorld daca suporta reprint…

Orson Scott Card – as lasa-o mai moale… o vreme macar

Poul Anderson – Operation Chaos & Luna, The Boat of a Million Years, si inca cateva; nu ar fi rau una pe an; poate ar merita o colectie in colectie

R C Wilson – o sa devina o piesa grea dupa Spin; dupa Spin as scoate Darwinia – > Bios ->Blind Lake – > The Chronolits – > Axis; Axis poate nu chiar ultimul dar in nici un caz imediat dupa Spin

R J Sawyer - as baga viteza cu Neanderthal Parallax; din standalone as scoate toate nominalizarile (H&N) cam cate una pe an; m-as feri de Quintaglio pentru o vreme

Robert Silverberg – reintroducere cu Roma Eterna, dupa care Majipoor, Dying Inside, Books of Skulls, Born with the Dead

Ursula K LeGuin – as reedita Deposedatii si Lumii ai…

Vernor Vinge – as continua cu Rainbow’s… dupa care A Deepness…; Realtime de vazut daca piata cere

Daca as lucra la Tritonic si as avea putere:

Charles Stross – as scoate Iron Sunrise mai iute (cu niste coperte ca lumea), m-as gandi la Accelerando si la Glasshouse

Daca aveti Hyperion, l-as face sa apara in 2 saptamani; dupa care continuarile

Elizabeth Moon – Speed of Dark si atat

Greg Bear – ati inceput ca pixu’; as fi inceput cu Darwin’s Radio, Moving Mars, Eon simultan cu Eternity (reedit + relansare de serie), Darwin’s Children si Legacy; si ar mai fi cateceva

Ken Macleod – as relansa autorul cu seriile Fall Revolution si Engine City, romanii adora seriile in general

Kim Stanley Robinson –as lasa-o mai moale

Bujold – as baga viteza maxima in Vorkosigan Saga, e vaca de muls

Richard Morgan – m-as tine de seria inceputa, 13 pe termen lung; bai, voi chiar credeti ca o sa vindeti autor nou (pacat de el ca-I bun) daca nu faceti un pic de promovare?!

Autori fara editura in RO, cred. Ce as mai lua repede, pina nu ai iau altii:

John Scalzi – Seria Oldman’s War; cine al ia da lovitura, pe gustul romanilor 100%; simt ca Zoe’s Tale o sa fie Hugo

Ian McDonald – River of Gods si Brasyl

Michael Swanwick – Station of the Tide, Bones of the Earth, Schertzo…

Neal Stephenson – Cryptonomicon & Diamond Age; nu m-as risca la Baroque fara introducere si promovare adecvata

Robert A Heinlein – nu stiu la ce editura a ajuns, dar mi-as trage minicolectie (la fel cu Poul Anderson)

Vonda McIntyre – Dreamsnake si The Moon and the Sun

Wil McCharty – seria Queendom of Sol; este super faina si a fost nominalizata toata

Ce as experimenta cu promovare adecvata si timpurie:

Chris Moriartry – Spin State & Control

Elizabeth Bear - Dust si Undertow de inceput

Karl Schroeder – Seria Virga

Kathleen Ann Goonan – Nanotech Quartet

Maureen McHugh – China Mountain Zhang & Mission Child

Nick Sagan – Trilogia aia care e

Tobias Buckel – Crystal Rain & Ragamuffin… & Sly Mangoose

Pe Chabon l-as trage la Humanitas linga David Mitchell.

Asta despre SF.

Despre Fantasy doar doua nume noi : Nalo Hopkinson si Naomi Novik. Mai mult nu ma bag.

Precizare – astea ar fi planuri pe cativa ani buni, nu peste noapte…

]]> http://www.cititorsf.ro/2008/07/15/daca/feed/ 7