Cititor SF

Obiectul Nekrotitanium face toti banii (28 de RON). Format de agenda, coperti cartonate, hartie usor grunjoasa, care intensifica iluzia de “carte veche” pe care o dau paginile sepia, murdarite artistic. Ilustratiile lui Roman Tolici (o serie de portrete/caricaturi ale personajelor, inchise in chenar oval, retro) sunt amuzante si mestesugite, detaliile savuroase aratand ca-s facute cu drag (mi-as dori un afis cu portretul lui Poe tinand un pahar de samagon…).

Cartea Nekrotitanium m-a lasat insa descumpanit. E amuzanta pe alocuri, dar umorul i se epuizeaza repede in sabloane de toilet humor,

Morcovul negru era atat de experimentat in a-si satisface poftele pe neobservate, incat Potapov si-a dat seama ca a fost violat abia cand a ajuns la portile exterioare ale inchisorii. Foarte suparat si plin de sperma lui Gosa, Potapov a hotarat in primul rand sa recurga la vodca…

si intoarceri din condei ale unor vorbe de duh standard

Decat fruntas la New York, mai bine militian de treaba la tara!

Personajele sunt atat de zarghite incat foarte curand nu-ti mai pasa ce li se intampla, chit ca vorbim de aventurile unor ucigasi in serie. E ca in filmele de serie B – dupa al treilea creier intins pe pereti, efectul gore se reduce la un cascat de plictiseala. Firul narativ e subtire si incalcit, intins la maximum si urmaribil doar de cei cu memorie de elefant; noroc ca volumul are doar 116 pagini, altfel n-as fi rezistat pana la sfarsit. Care sfarsit, de fapt, nu exista – cartea se incheie brutal, cu un “va urma” smecher si inutil.

In cele din urma, ce-i cu subtitlul “cyberpunk moldovenesc” ? Ei bine, exista o boare de fictiune stiintifica plutind deasupra textului, ca aburii de himca in ascunzisul babei Cozonac. In primul rand, declansatorul actiunii e dorinta unei bosoroage atotputernice de a umple padurile Moldovei cu nanoscorpioni programati sa ucida caprioare. In al doilea rand, e plina cartea de caini modificati genetic la Cernobal, spiritism cibernetic, centrale nucleare subterane si boli bizare cum ar fi sindromul aritmetic defazat sau mucegaiul neuronal. In sfarsit, dezvaluirea spectaculoasa dinspre final e pe cat de amuzanta pe atat de bizara (si e singura secventa din care s-ar putea, eventual, cladi un horror “serios” neaos) : punand stapanire pe toate cimitirele lumii, baba Cozonac vrea sa injghebeze o retea neuronala din cadavre, folosind puterea de calcul astfel dobandita ca sa descuie poarta Iadului si sa-l dea jos de pe tron pe Scaraotchi.

E jocul asta de-a cuvintele destul ca sa justifice o carte ? Eu cred ca nu. Pacat de prezentare; merita o poveste mai buna.

Bonusul editurii : primul capitol in PDF