Cititor SF

“Cowl” este un roman destul de interesant. Si asta o spun din pozitia celui care chiar nu are la inima ideea de a manipula timpul si spatiul si implicit de a calatori cu ajutorul unei masinarii hai-hui prin timp. Si stiu si de unde mi se trage. De la o serie de romane apartinand lui Stephen Baxter si care au fost publicate in vechea serie Nautilus si unde, chiar daca nu mai stiu exact datele generale inca mai retin semi-frustrarea de care am avut parte pina la final.

Dar sa nu ma intind prea mult si sa vedem ce impresia mi-a lasat “Cowl“-ul lui Neal Asher. Debutul romanului mi-a lasat impresia ca ar fi unul mai greoi, prezentarea personajelor alternand cu mici interludii unde apar mentionate si alte fiinte, in mod cert nu prea umane.

Ne gasim in secolul 23, cind omenirea avansata din punct de vedere tehnologic (desi pe wikipedia se spune tocmai invers), este totusi nevoita sa iasa pe strada cu mastile de gaze, mai ales cei din cercurile inalte ale societatii, datorita transmiterii foarte usoare a virusul HIV dar nu numai. Acesta din urma este capabil sa ramana circa o ora in afara organismului si dispune de o transmitere la fel de usoara ca hepatita A, statul fiind nevoit sa apeleze in mod implicit la aplicarea unor reguli de igiena foarte stricte.

Polly, o practicanta e celei mai vechi meserii din lume, un pic cam tinerica ea asa, se vede implicata intr-un experiment ce depaseste barierele timpului. Cowl este un savant creat pe cale artificiala, in urma unui progres fortat (descrierea sa mi s-a parut unul dintre punctele forte ale romanului; totusi abia pe final se ofera mai multe detalii asa ca aveti de asteptat), si dupa cum era de asteptat este dotat cu cele mai performante gene ale timpului sau. El duce un razboi personal cu cei din Dominionul Heliotan, o rasa misterioasa si aproape la fel de inteligenta si inovatoare ca si Cowl insusi, rasa care la randul ei se afla in conflict deschis cu Umbratanii. Read more…