Zilele acestea, multumita MoshuluiSF am ascultat inregistrarea emisiunii “Exploratorii Lumii de Maine” dedicata ascensiunii SF-ului romanesc, ocazie cu care mi-am amintit ca nu am scris nimic despre Ad Astra 2011.

Asadar, dupa o trezire la ora 5:45 (de fapt nu am dormit mai deloc, din pricina emotiilor) si o convorbire matinala (pentru mine) cu domnul Ghidoveanu, plina de “Ăăă…” din partea mea, am purces incalzit spre locul unde se comite an de an Ad Astra, conventie mica dar cu traditie pe plaiurile locale.

Din punct de vedere al locului de desfasurare, nu au fost surprize, toate au fost la fel de bune precum la editiile anterioare. O singura problema: spatiul de parcare. Nu ca nu ar fi suficient in mod normal, dar cind este vorba de o conventie… Am avut noroc, am prins ULTIMUL loc de parcare disponibil. Deh, vorba aceea, cine se scoala de dimineata, prinde loc de parcare.

Primul panel la care am participat a inceput fix la ora 11:00 (o zi de simbata), si s-a intitulat “What is Horror?“. Pe linga subiect, punctul de atractie a fost prezenta lui Stephen Jones si Ellen Datlow, editori “de groaza” bine cunoscuti in spatiul anglo-saxon (Datlow a ajuns si in RO prin antologia The Year’s Best Fantasy & Horror, publicata la Nemira). Discutia a fost destul de animata, iar cea mai interesanta contributie mi s-a parut a fi cea a lui Jones. Printre altele s-a spus ca Horror-ul nu este un gen, si mai degraba e emotie trezita de plot si stil. Nu te apuci sa scrii pur si simplu Horror. Textul trebuie sa aiba in primul rind poveste, relatii, personaje, motivatii, nu doar o idei sau imagini terifiante. S-a mai spus ca generatia care a citit “Twilight” (or so) ca prima carte cu vampiri, nu poate crede ca vampirii pot fi personaje negative in texte horror; carti precum “Dracula” sau “Salem’s Lot” sint de neconceput.

Al doilea panel a fost de fapt o discutie libera intre Scott Edelman si Kathryn Cramer, ocazie cu care am aflat ca venerabilul David G. Hartwell intentioneaza sa se retraga din viata editoriala. Cind? Inca nu se stie… In alta ordine de idei, panelul asta este din categoria “se intimpla si la case mai mari”. Adica discutia a fost intre doi insi, Edelman si Cramer, iar in audienta au fost tot doi insi, eu si o doamna. A fost un pic ciudat in primele minute, dar discutia s-a incins rapid nu ma mai interesat ce-i in jur.

Steamboyz

Urmatoarea intilnire a fost dedicata antologiilor, iarasi cu Ellen Datlow, Stephen Jones, Kathryn Cramer, plus Don Hutchinson si Caro Soles. Si iarasi Stephen Jones mi s-a parut cel mai cu picioarele pe pamint, pe cind colegii sai americani s-au cam pierdut si contrazis in ce au spus. Pintre altele, se pare ca marile edituri americane sint impotriva autorilor noi, cu grad mare de risc, mai ales cind este vorba despre antologii. Prima conditie petru aparitia unei antologii originale este atragerea unor nume mari, autori de bestsellers. Au fost cazuri cind antologii intregi au fost aminate pina cind autorii importanti au comis textul, promis editorului si apoi tot aminat. Din punct de vedere editorial, America este acum mai mult o tara a imposibilitatilor decit a tuturor posibilitatilor. Situatia a fost rezumanta de Kathryn Cramer: “I need permission to do my art.“

Din acest punct de vedere, britanicii stau mult mai bine, sau macar Stephen Jones sta mult mai bine. Evident, si publisherii britanici prefera nume mari, dar nu se cramponeaza de asa ceva. Atitudinea lor e mult ceva de genul: “You didn’t get Stephen King? Well, bad luck… Maybe next year“. In acelasi timp, sa ai nume mari care iti trimit texte poate degenera intr-o situatie foarte problematica daca editorului nu-i plac textele. Adica nimeni nu vrea sa fie in situatia sa-l refuze pe Stephen King, si mai ales sa explice de ce…

A venit vorba si de ebooks… Cramer a zis ceva despre cum self-publishing-ul produce o gramada de lucrari slabe, si cum faptul ca o carte este publicata de o editura ar fi un fel de garantie a calitatii – o afirmatie destul de discutabila din punctul meu de vedere. Publica si eduturile destul “crap”.

Spre final cineva a intrebat despre “tips” pentru autorii aspiranti. Prima chestie: Datlow a spus ca-i interesata de nume noi, desi in prealabil spusese ca ea nu citeste slush-pile; aici sa-mi dati voie sa cred ca datorita coditiilor impuse de publisheri, editorii americani sint pre putin interesati de autori noi. A doua chestie: Jones a dat singurul “tip” veritabil, care suna cam asa intr-o traducere aproximativa: “daca scrii un text extraordinar cu vampiri (de exemplu), nu-l trimite editorilor cu un titlu gen “Vampirii” – titlul este foarte important pentru prima impresie“. A mai adaugat ca pentru o antologie, a schimbat intens mesaje pe e-mail timp de patru zile cu autorul unui text care ii placea foarte mult, dar care in opinia dinsului nu avea un titlu potrivit. Datorita lui Marian Truță pot sa ma laud ca am avut si eu o experienta similara…

Steam powered Gatling gun

Pe holuri am avut sansa sa admiram citeva costume si gadgeturi steampunk, unele foarte reusite, precum acea mitraliera Gatling foarte impresionanta. In a doua parte a zilei a fost un pic de buluceala ocazionata de o sedinta de autografe. Unul dintre autorii prezenti, Mercedes Lackey a facut o chestie destul de aiurea: in cadrul unui panel a oferit audientei o cantitate semnificativa de carti gratis, iar la sedinta de autografe treaba asta a creat o coada imensa in comparatie cu ce se intimpla la mesele celorlalti autori – cam lame faza, dupa parerea mea.

Din pacate eu am fost prezent doar simbata. Per total conventia mi s-a parut mai slaba ca organizare decit alte dati, panelurile pareau puse in program cu furca si se intimplau prea multe lucruri in acelasi timp. Au fost si paneluri bune, dar parca s-au intimplat din greseala. Pentru mine omul conventiei a fost Stephen Jones, iar zapacita evenimentului a fost Elizabeth Vonarburg – ar fi trebuit sa fie in panel cu Edelman si Cramer, dar cica a uitat; de altfel a comis-o si a doua zi la unul din panelurile lui Costi. Imi pare rau nu am reusit sa ajung duminica macar la panelul despre SF-ul european (la care s-a zvonit ca Steampunk: A doua revolutie o sa fie tradusa in engleza).

Costi cu cartile pe masa; in public, primul rind din dreapta spre stinga David G. Hartwell, Karl Schroeder, Kathryn Cramer.

Ne vedem in toamna la SFContario, cu Scalzi si Dozois.

PS. Am vrut initial sa scriu post in nota “miscarii SF” romanesti spre a ilustra un anumit punct de vedere, dar rezultatul suna atit de nasol incit am lasat-o balta. Incepea cam asa:

In zilele 8 – 10 Aprilie 2011, s-au desfasurat Consfatuirile Ad Astra, editia cu numarul 29. In dimineata zilei de simabata, 9 aprilie, lucrarile au debutat cu dezbaterea “Ce este Horrorul”, in cadrul careia Stephen Jones si Ellen Datlow au prezentat referate pe tema data. In continuare Dr. David G. Hartwell a prezentat comunicarea stiintifica…

P.P.S Relatare semnata de Costi aici, si Peter Watts aici.

The Making of STEAMPUNK.RO (1): George Lazăr

The Making of STEAMPUNK.RO (2): Florin Pîtea

The Making of STEAMPUNK.RO (3): Michael Haulică

The Making of STEAMPUNK.RO (4): Oliviu Crâznic

The Making of STEAMPUNK.RO (5): Aron Biro

The Making of STEAMPUNK.RO (6): Ștefana Cristina Czeller

The Making of STEAMPUNK.RO (7): Ioana Vișan

The Making of STEAMPUNK.RO (8): Costi Gurgu

The Making of STEAMPUNK.RO (9): Marian Truță

The Making of STEAMPUNK.RO (10): Mircea Opriță

The Making of STEAMPUNK.RO (11): Laura Ciobanu

The Making of STEAMPUNK.RO (12): Ștefan Ghidoveanu

The Making of STEAMPUNK.RO (13): Adrian Crăciun

The Making of STEAMPUNK.RO (14): Horia Nicola Ursu

Sumarul volumului:

• Prefață de Ștefan Ghidoveanu
• Ioana Vișan: Plimbarea de dimineață a domnișoarei Vu
• Costi Gurgu: Cetatea Neagră
• George Lazăr: De la țigani
• Michael Haulică: Povestea lui Calistrat Hadîmbu din Vizireni, ucis mișelește de nenicul Raul Colentina într-un han de la marginea Bucureștilor
• Ștefana Cristina Czeller: Suflete de plumb
• Marian Truță: Lungul drum din cer acasă
• Oliviu Crâznic: Ultima clepsidră
• Mircea Opriță: Alchimistul
• Aron Biro: Profeții despre trecut
• Florin Pîtea: Nostalgia revoluției

Nr de pagini : 320 – 360 pagini

Pret: 34 lei

Aparitie: prima jumătate a lunii martie

Precomanda  se poate face de aici .

Ficţiuni:
UNDE RADIO – Michael Swanwick – Premiul World Fantasy 1996
ÎNGERI ŞI MOLII – Costi Gurgu
JOC ÎN DOI – Nicola Griffith – nominalizare Hugo 2010
CUMANIA 2010 – Marian Truţă
SLUJESC ZEULUI CÎINE – Ştefana Cristina Czeller
VÎNĂTOAREA DE SFINCŞI – Florin Pîtea

Viitorul anterior:
IANUS BIFRONS – Mircea Opriţă
ALFRED BESTER – Graham Sleight

Dosar Lucius Shepard:
„BIG FUCKING DRAGON” – un interviu în exclusivitate cu Lucius Shepard
DOAR PARŢIAL AICI – Lucius Shepard

Zeitgeist:
LITERATURĂ DE FURAT – Cory Doctorow
AFACEREA CLEVE CARTMILL – Robert Silverberg

Si nu e chiar o lista intocmita de amatori sau pe impresii camaraderesti ci una partinand unei publicatii profesioniste de peste ocean. Este vorba de  revista Tangent Online (“the genre’s premiere review magazine for short SF & Fantasy since 1993″) povestirea primind o stea din 3 posibile.

Alte texte din antologie nominalizate de catre editorii Tangent, majoritatea fara stea, sunt:

“Here There Be Monsters” – Brad Carson
“Blood and Soil” – Ceri Young
“Immigrant” – Sandra Tayler
“A Bird in the Hand” – Queenie Tirone  *
“Cloud Above Water” – Natalie Millman  *
“Angels and Moths” – Costi Gurgu  *
“Fletcher’s Ghost” – Liz Holliday  ***

E o chestie, nu? Sau doar mi se pare mie ?!…

Transmitem pe aceasta cale felicitari publice autorului. Speram sa nu se opreasca aici si sa o “comită” si mai tare in viitor .

Recent, s-au inmultit discutiile in blogosfera romaneasca despre necesitatea, ori inutilitatea, unor cursuri de scris pentru scriitorul comercial (din literatura de gen, sau nu). Unii (Michael Haulica) au argumentat pro, altii (Victor Martin) au desfiintat ideea cu superioritate.

Personal, am facut cunostiinta cu acest tip de cursuri inca din Anglia. In Canada am constatat ca exista numeroase asemenea cursuri la absolut toate universitatile si colegiile (independente de universitati), marea majoritate pentru mainstream comercial, foarte putine pentru literatura de gen (SF, F, de dragoste, etc). In State, numarul lor este de citeva zeci de ori mai mare. Nu stiu cum sta situatia in restul Europei, ori in alta parte a lumii, dar in lumea anglo-saxona se pune mare pret pe scoala de scris.

Banuiesc ca pina la urma necesitatea unor asemenea studii in Romania se va hotari de catre piata profesionista (agenti si editori). De pilda, in Statele Unite se spune ca 75% din absolventii celor doua ateliere Clarion devin scriitori profesionisti. Nu doar faptul ca acestia invata sa scrie mai bine, dar in urma cursului, fostii studenti/viitorii scriitori capata si respectul pietei, editorii tinzind sa le acorde o atentie sporita. Ce inseamna asta? Inseamna ca odata ce ai trecut prin Clarion, editorii iti stiu numele si povestirile trimise de tine la reviste vor trece direct din gramada mare (slush pile), din care se selecteaza numai 10% de catre cititori angajati de revista cu norma la ora pentru a fi citite de editori, in teancul textelor finaliste de pe mesele editorilor revistei. Adica, li s-au inmultit sansele de publicare cu 90%! E cam ca atunci cind ai absolvit Harvard si vei fi intotdeauna cel anagajat in concurenta cu absolventii de la universitatile din Texas, Arizona si altele asemenea.

De curind am citit cartea Ninei Munteanu:  The Fiction Writer ­— Get Published, Write Now!. Aceasta este un manual de scris care poate fi studiat de catre doritori acasa, in liniste, ori poate servi drept ghid si manual in clasa pentru viitorii instructori/profesori de scris.

Nina Munteanu este scriitor canadian, publicat in numeroase reviste din America de Nord, cu trei romane la activ, dintre care ultimul este ­Darwin’s Paradox. Printre altele, preda cursuri de scris la diverse colegii din America de Nord si Europa si scrie recenzii pentru reviste precum “New York Review of Science Fiction”  si “Strange Horizons”.

Pina in vara asta nu stiam prea multe despre Nina. Ii citisem doua povestiri in niste reviste de gen din Canada (On Spec si Neo-opsis) si o vazusem pe listele de nominalizari la premiile Aurora. Povestirile erau foarte bine scrise, dar cum eram proaspat sosit in Canada si aveam mult de recuperat, cartile Ninei nu erau pe lista mea de prioritati.

In vara, la Worldcon-ul din Montreal, m-am reintilnit cu Calin Giurgiu. Una dintre ideile lui era sa vada citi romani participa la eveniment. Eram deja patru, fiecare dintre noi fiind prezent cu sotiile. I-am spus ca urmeaza sa participe numai pentru o zi si Claudiu Murgan, ceea ce insemna cinci romani, iar el mi-a zis ca in final s-ar putea sa fim chiar sase. Apoi mi-a aratat pe lista participantilor la unul dintre panel-uri numele Ninei Munteanu. “Nume romanesc, nu? Nu poate sa fie altceva!” Ha!

Intrucit preferintele noastre in privinta panel-urilor variau foarte mult (intr-atit de mult, incit n-am avut decit un singur panel in comun si ala pentru ca el nu avea unde sa se mai duca la ora aia!), am decis sa ne intilnim in fiecare zi la amiaza, intr-un anumit loc si sa mergem impreuna la masa. Dupa atitia ani era pacat ca nici macar prinzurile sa nu le luam impreuna.

Cind m-am intors la ora prinzului, Calin era in discutii aprinse cu cineva care mi se parea cunoscut. O mai vazusem intr-o poza, undeva, n-as fi putut spune cu siguranta unde. Era bineinteles Nina Munteanu, pe care Calin se pare ca o racolase pentru un prinz din tirgul de carte al conventiei. Nina s-a dovedit foarte volubila, cu o fire vesela si foarte curioasa sa afle cit mai multe despre fandomul romanesc. I-ar place sa stie mai multe despre ce se intimpla in Romania si eventual sa se implice in viata fandomului, dar nu vorbeste nici macar un cuvint in romaneste, fiind nascuta in Quebec, dintr-un parinte roman si altul canadian de limba engleza. Intre franceza de la scoala si engleza din casa, nici o sansa sa mai invete si ceva romaneste.

A treia zi dimineata (era a treia zi a unei conventii de cinci zile) m-am dus la tirg direct la standul editurii EDGE Publications si am incercat sa cumpar romanul Darwin’s Paradox. Era singurul titlu epuizat din cele aproximativ patruzeci cu care se prezentasera!

Ulterior am facut schimb de carti cu Nina — The Fiction Writer contra Ages of Wonder.

The Fiction Writer ­— Get Published, Write Now! este o carte de how to despre scris. Contine absolut tot ce poate interesa un scriitor, ori un individ care ar vrea sa fie scriitor, despre meseria scrisului comercial. Cind spun absolut tot, nu exagerez. Am sa insir numai citeva dintre aspectele majore pe care aceasta carte le acopera, ca sa va faceti o idee:

Despre inceput (al povestirii ori al romanului); Despre personaje carismatice; Despre dialog; Despre descrieri si sfirsit; Locatii memorabile; Calatoria eroului; Roman versus povestire; Metafora; Arhitectura extraterestra — construind lumi pornind de la scene extraterestre; Despre gen literar si dincolo de el; Despre plot; Nu spune, arata; Despre sex si senzualitate; Despre stil; Despre vocile din capul tau; Despre limbaj; Despre cercetari si ce inseamna sa-ti faci temele ca scriitor; Rescrieri, editari, planificarea romanului si synopsis; Despre scrisori catre editori; Despre refuzurile editorilor si multe altele.

De asemenea, nu exagerez nici cind spun ca subiectele acoperite ii intereseaza atit pe incepatori, cit si pe cei avansati. Fiecare subiect este tratat de la un nivel de incepator absolut, apoi este dezvoltat pina la un nivel foarte avansat.

Cum este posibil acest lucru intr-o carte de doar 260 de pagini? Ei bine, Nina Munteanu a folosit ca material bibliografic peste o suta de carti despre scris, ale unor nume importante atit din science fiction si fantasy, cit si din mainstream ori alte genuri. Pentru fiecare dintre subiectele abordate in cartea sa, exista carti care se concentreaza doar asupra respectivului subiect. Carti care exploreaza toate posibilitatile acelui subiect, pina la ultima sa consecinta.

Nina reuseste sa sintetizeze toate aceste carti si sa dezvolte o structura care sa acopere toate aspectele scrisului comercial, indiferent de gen. O structura care ar putea fi folosita pentru organizarea unei intregi scoli de scris de trei ani. M-am uitat pe programele unor scoli de scris cu renume din Toronto, si nici una nu acopera in trei ani cit acopera Nina in cartea sa. Bineinteles ca intr-o clasa de scris nu se preda doar teorie. O buna parte din activitate este acoperita de latura practica (scris, citit, analizat si comentat). De aceea si concentratia mica a aspectului teoretic.

In cadrul structurii, fiecare subiect este sintetizat din acele carti care-l trateaza sub toate aspectele, The Fiction Writer prezentind doar esenta sa, explicind-ul in primul rind pentru incepatori, apoi acoperind rind pe rind toate aspectele necesare unui scriitor avansat. Daca unul dintre subiecte i se pare cititorului foarte important, ori interesant, ori acesta stie/crede ca acel subiect este un punct sensibil in pregatirea sa ca scriitor, la sfirsitul fiecarui capitol este lista de referinte bibliografice. Cititorul poate procura chiar sursa si poate studia subiectul in profunzime.

De aceea, The Fiction Writer este o carte de referinta atit pentru scriitori, cit si pentru educatori. Este o carte scrisa simplu si la obiect, cu mult umor (dupa cum se poate vedea inca din titlu), sintetizind intreaga materie a scrisului comercial. Daca vreti teorii literare ori analiza de scoli literare si curente, atunci trebuie sa va cautati o alta sursa. The Fiction Writer este conceputa special pentru cei care nu absolvit filologia si care vor sa invete sa scrie, ori sa scrie mai bine, si/sau care vor sa fie in cunostinta de cauza asupra tuturor aspectelor legate de scriitura si publicare.

Costi Gurgu este scriitor, graphic designer si  membru fondator al grupului Kult. Pentru romanul “Retetarium” a cistigat premiul Vladimir Colin in 2008. Ultimul sau text publicat  este povestirea “Angels and Moths” din antologia Ages of Wonder, Daw Books  (2009), editori, Julie E. Czerneda & Rob St. Martin.

traducere de Ana-Veronica Mircea

107 X 178, 528 pp.

***

Si alte doua  informatiii din blogosfera. 

Pe blogul sau scriitorul Costi Gurgu cere parerea cititorilor cu privire  la categoria in care ar putea fi incadrat romanul sau, Retetarium.

Si cine are mai mult timp la dispozitie ar putea sa completeze chestionarul celor de la Arsfan in legatura cu ce reprezinta fenomenul SF pentru fiecare din noi, de aici.

***

Cu amabilitatea lui Liviu Suciu, unul dintre administratorii blogului FantasyBookCritic, a fost postata la ei pe blog si varianta in engleza a recenziei (cu multumiri lui Jen si apoi lui Liviu pentru redactarea finala) pe care am facut-o impreuna cu aspoiu la antologia “Ages of Wonder” editata de Julie E. Czerneda si Rob St. Martin si aparuta recent la  Daw.

Aceasta este completata, dupa cate se poate observa,  si de impresiile lui Liviu Suciu. De remarcat ca in ciuda discursului meu mai entuziast ce contrasteaza cu atitudinea, [adesea] temperata a lui Liviu Suciu, concluzia sa finala a fost ca intr-adevar antologia este o reusita din multe puncte de vedere, povestirea lui Costi Gurgu, “Angels and Moths” situandu-se, de asemenea, in topul preferintelor acestuia din urma..

Amintim si ca este vorba de prima colaborare a membrilor “Cititor SF” cu cei de la “FBC“, si de fapt si (mai laudabil!-avem voie sa ne laudam nu?!) debutul nostru cu o recenzie in limba engleza.

Si sa desfacem sampania!

1.Recent discutam cu un prieten care imi spunea ca atunci cand vom descoperi de unde le vin ideile scriitorilor vom putea si noi profita cumva de acest lucru. Ei bine, intrebarea evidenta. De unde ii vin ideile scriitorului  Costi Gurgu?

Pentru mine, a fi scriitor nu este atit o meserie, cit este o a doua natura cu care unii oameni se nasc. Scrisul devine o meserie ulterior, dupa ce ai studiat si ai scris indeajuns incit sa poti publica. La inceput, pe vremea scolii generale si a liceului, cind umpleam sute de pagini cu povesti “uimitor” de asemanatoare cu Razboiul Stelelor, Seniorii Razboiului sau Tara Norilor Purpurii, ma gindeam intens la ideile pe care le-as scrie. Zile intregi in care ma concentram in efortul de a gasi o idee care sa-mi placa indeajuns incit sa-mi petrec vremea scriind in loc sa ma joc.

Cu timpul insa, “cautatul ideilor” mi-a devenit o obisnuinta pe care am ajuns sa o practic instinctiv. Mintea mea s-a specializat si la ora actuala ideile imi vin fara sa le mai caut. Efortul apare atunci cind vrei sa le opresti si sa-ti limpezesti mintea, pentru a te putea concentra numai pe cele care ti-au trezit un interes imediat. O scena pe strada, o discutie auzita intimplator in metrou, un miros, un concept dintr-o carte ori ziar, o cladire, orice amanunt din jurul meu poate sa-mi trezeasca o noua idee. Spun “sa-mi trezeasca”, pentru ca am constatat in majoritatea cazurilor ca aveam deja semintele respectivelor idei in subconstient si stimulentul extern nu a facut decit sa-mi concretizeze respectiva idee.

In facultate si citiva ani dupa aceea obisnuiam sa car cu mine un caiet. Imediat ce ma lovea “inspiratia” (si se intimpla de citeva ori pe zi), imi scoteam caietul si notam ideea in forma ei incipienta, cruda. Ulterior am renuntat la acest obicei si pentru ca umplusem citeva caiete bune si nu apucam sa folosesc tot materialul strins, dar in principal pentru ca mi-am dat seama ca in felul asta imi scurt-circuitez procesul.

In momentul in care vreuna dintre ideile constientizate mi se pare suficient de interesanta, promitatoare, ori in legatura cu vreunul dintre proiectele la care lucrez in acel moment, atunci incep sa o disec si sa o intorc pe toate fetele, pentru ca sa mi se intipareasca in memorie, ca sa-mi creeze o impresie de lunga durata. De asemenea, ca sa-i pot da un sens concret si o directie de evolutie, sa o pun intr-un context conceptual. Odata ce sint sigur ca nu am s-o mai uit, pot sa o las sa fermenteze. Subconstientul lucreaza in permanenta, in special in timpul somnului, cind creierul nu-mi mai este asaltat cu informatii. Uneori peste noapte, alteori in citeva zile, ideea respectiva revine in constient intr-o forma noua, maturizata si gata pentru a fi folosita intr-un text. De multe ori se intimpla ca la citeva luni dupa ce am folosit-o sa ma trezesc intr-o dimineata cu o noua fateta a acelei idei pe care am crezut ca am epuizat-o deja. Subconstientul este un lucru miraculos.

De unde vin ideile? Nu stiu. Stiu doar ca pentru mine ele nu sint rezultatul unui proces constient de genul: “As vrea sa scriu despre cutare subiect. Hmm. Care ar fi ideea?”

2. Am avut ocazia de sa-ti lecturez citeva dintre vechile tale  povestiri ( Focul care iti este daruit –  String nr 12,  1999, Minunata Caoara – String nr 15, 1999, Ingeri de metal – String nr 13 , 1999, Relatii Culturale – revista String nr 9, 1998) plus recenta Angels & Moths,  din care am observat ca ai abordari foarte variate, de la hard sf la fantasy. Gasesti o placere mai mare intr-un gen anume? Sau esti de parere ca un scriitor nu ar trebui sa fie prea atasat de o anumita linie si ar trebui sa fie capabil sa dezvolte o gama variata de texte?

Exista unii oameni care se nasc probabil cu o gena speciala, ce la un moment dat va incepe sa produca niste enzime care-i vor trezi natura de scriitor. Din acel moment soarta omului este sigilata. Silverberg a spus ca “odata ce ai devenit scriitor, asta vei fi pentru totdeauna”. Si are dreptate.

Dar exista si alti oameni care nu s-au nascut cu gena respectiva, insa le-ar place sa fie si ei scriitori. Acestia, daca sint destul de hotariti, vor invata sa scrie profesionist si o mica parte dintre ei o vor face frecvent, ori chiar o vor transforma intr-o cariera. Aceasta ultima categorie este cea care va oferi scriitorii specializati. Ei au invatat meseria din dragoste pentru un anumit tip de scriere, ori gen de literatura, si pentru faptul ca au opinii puternice legate de respectivul domeniu de interes. Acestia vor scrie numai in acel tip sau gen, fie ca vorbim de jurnalism financiar, biografii, drama istorica sau SF.

Cit despre ceilalti, nu cred sa existe o ingradire pentru ei. Lor le place sa scrie. Da, poate ca au o inclinatie mai mare spre SF&F, ori spre Horror, ori spre drama psihologica, dar nimic nu-i va impiedica sa imbine genurile atunci cind acest lucru ii va ajuta sa scrie o poveste mai buna, ori sa se mute dintr-un gen intr-altul atunci cind noile lor idei le solicita acest lucru.

Personal, nu am o preferinta numai catre unul dintre genuri, ori subgenuri. Din contra, de cele mai multe ori le imbin, multe dintre textele mele fiind ceea ce se numeste aici cross-genre. Singura inclinatie (subconstienta) pe care o am este sa scriu povesti mai intunecate decit scriu marea majoritate. Iar asta este un lucru relativ recent.

3.Am observat ca in multe dintre povestirile tale sunt trimiteri catre credinta, Divinitate, avem prezenti printre altii si ingerii. Urmaresti sa transmiti un mesaj sau pur si simplu asterni pe hartie lucrurile care te framanta sau asupra carora crezi ca e nevoie sa insisti?

Chiar la conventia Ad Astra de anul acesta, un scenarist s-a exprimat intr-un panel ca in ciuda faptului ca exista mai multe dovezi in privinta existentei lui Yeti decit a lui Dumnezeu, cei care vorbesc de Yeti sint considerati nebuni, ori ciopirlani doritori de atentie, in timp ce Dumnezeu (sub orice forma si orice religie) este acceptat de imensa majoritate.

Pentru mine, problema credintei si a divinitatii reprezinta un subiect atit de vast si misterios incit nu poate fi redus la acea simpla afirmatie de mai sus, in ciuda adevarului pe care-l contine. Insusi faptul ca dupa mii de ani si mii de carti scrise pe subiect, mii de tratate care au dezbatut problema pe toate fetele si au creat sisteme de gindire, si scoli filozofice, credinta si divinitatea ca si concepte au ramas la fel de misterioase si totusi la fel de reale si palpabile in viata noastra de zi cu zi, ma face sa cred ca importanta acestor doua idei pentru spiritul uman si evolutia omului ca specie este mult prea mare ca sa o ignoram, ori sa o inlaturam prin simple explicatii logice, ori experimente stiintifice.

Trebuie sa fim constienti ca exista manifestari la nivel spiritual care inca depasesc nivelul nostru stiintific. Am putea chiar sa ne gindim ca exista o latura spirituala inerenta naturii umane care nu va putea fi niciodata explicata prin intermediul proceselor chimice la nivelul cromozomilor, ori prin intermediul legilor fizicii care par sa defineasca universul.

Exista una sau mai multe divinitati? Nu stiu si nu cred ca vom afla vreodata. Exista insa credinta si un plan spiritual care ne defineste pe noi, oamenii, si ne transforma intr-o specie ciudata, rara si incredibil de interesanta? Da, iar asta este un lucru palpabil care ne-a definit istoria si in mod sigur ne-o va defini si pe viitor, si nu poate fi ignorat indiferent cit de logic si documentat iti este procesul de gindire. Nu trebuie sa crezi intr-un Dumnezeu sau altul ca sa realizezi ca totusi credinta este un concept fundamental evolutiei omenirii.

4.Se va opri scriitorul Costi Gurgu doar la prezenta in antologia Ages of Wonder cu Angels and Moths sau va mai continua sa produca texte? Cat timp ai lucrat efectiv la aceasta povestire? Crezi ca e cel mai bun produs al tau de pina acum?

Nu, n-am cum sa ma opresc la Angels and Moths. Once a writer, always a writer.

Daca Angels and Moths este cel mai bun text al meu, nu pot spune. Aceasta este o apreciere pe care numai cititorii si criticii o pot face si chiar si parerea lor nu va reprezenta Adevarul, ci numai adevarul gustului lor.

Sint multumit de aceasta povestire si din motive obiective (selectia intr-o antologie profesionista) cred ca este buna, poate chiar foarte buna. Un scriitor nu poate insa niciodata sa formuleze pareri critice valabile despre propriile texte. Pe cit de bun critic poti fi in analiza textelor altor scriitori, pe atit de neajutorat esti atunci cind este vorba de propriile creatii.

Da, imi place Angels and Moths, dar am alte texte care imi plac mai mult. O buna parte dintre ele nu sint cunoscute cititorilor din Romania. Altele sint. Insa, dupa cum am spus, totul tine de gustul personal al fiecaruia.

De la primirea comenzii (brief) pina la livrare (deadline) am avut o luna. Comanda a fost pentru o povestire originala, nepublicata anterior, si care sa se incadreze in tema data de editori. Nu aveam nici un text care sa se incadreze in ce vroiau ei, asa ca a trebuit sa scriu o povestire special pentru Ages of Wonder. Toate etapele procesului au durat cam trei saptamini, daca elimin pauzele dintre etape.

5.Cum ai aflat de demersul editorilor de a lansa antologia? Aveai textul deja scris si s-a potrivit pur si simplu temei sau l-ai construit pe baza cerintelor? Ei aveau cunostinta de  texte sau autori romani?

La conventia Ad Astra din 2007 m-am intilnit pentru prima oara cu Julie Czerneda, la un atelier de scris. Am inceput prin a-i povesti despre experienta mea de scriitor in Canada si despre anumite aspecte neplacute de care se lovesc autorii din alte colturi ale lumii cind dau pentru prima oara cu nasul de editorii de aici. Am mai avut timp sa-i fac si o foarte succinta descriere a situatiei SF-ului din Romania.

La putin timp dupa conventie, am primit o invitatie din partea ei de a participa la proiectul Ages of Wonder. Imi explica in mesaj ca invitatia nu-mi asigura publicarea, ca este doar o oportunititate pentru mine de a concura pentru locul debutantului, impreuna cu alti 50-100 de scriitori incepatori pe care i-a invitat deja sau era pe cale sa-i invite. In general nu este vorba despre acele mii de incepatori necunoscuti, care bat ani de zile la usile revistelor si ale editurilor, ci este vorba despre acei incepatori care tocmai si-au luat certificatul de la o scoala de scris sau alta, in special cei care au trecut prin atelierele Clarion. Normal ca am fost in culmea fericirii. Imensa majoritate a antologiilor profesioniste sint completate numai prin invitatie. Asa ca, primirea unei invitatii reprezinta un mare pas pentru orice scriitor aflat la inceput de drum.

Cind am aflat ca am doar o luna sa vin cu o povestire noua care sa le respecte brief-ul, care sa fie intr-o engleza cel putin publicabila si care sa concureze cu toti autorii certificati in scolile lor celebre, autori care au de obicei o rata de success de 80% si care in mai putin de doi ani de la certificare sint deja pe listele de Hugo si Nebula, am avut un mic moment de panica. Una este cind trimiti o povestire la o revista unde nu te cunoaste nimeni si daca ti se respinge textul, asta e, mai incerci si alta data, nimeni nu te va tine minte, si cu totul altceva este cind ai primit o invitatie si daca nu te dovedesti la inaltimea pe care ai pretins-o, atunci indivizii te vor tine minte.
Bineinteles ca o luna este mult pentru o povestire de 5000 de cuvinte, dar in aceste conditii speciale poate parea foarte putin.

6. Vreo sansa pentru Retetarium in engleza?

Lucrez chiar acum la varianta in engleza a romanului Retetarium. Problema este ca am constatat ca o simpla traducere nu functioneaza pentru mine si ca solutia cea mai buna este de fapt o rescriere in engleza a textelor. Din care cauza de multe ori varianta in engleza este destul de deosebita de varianta romaneasca a aceleiasi povestiri.

Iar Retetarium nu este tocmai usor de scris in engleza. Nu numai datorita problemelor lingvistice, cit si a problemelor de structura, ritm si plot. Varianta englezeasca va arata in mod cert diferit de cea romaneasca. Dureaza mult si pentru faptul ca am nevoie de feedback-ul unor profesionisti americani ca sa-mi dau seama daca sint pe drumul cel bun si unde ar mai trebui sa lucrez. Obiectivitatea scriitorului asupra propriilor scrieri lasa mult de dorit. Dar sper ca intr-un final sa am si un Retetarium pentru piata anglo-saxona.

Scriitorul Costi Gurgu a avut bunavointa de a ne oferi textul povestirii “Minunata Caoara” spre a-l posta pe blog. Ii multumim din suflet si va invitam la lectura.

Eu cred ca si aceasta povestire confirma imaginatia debordanta pe care o poseda si capacitatea de a jongla credibil cu mai multe forme ale fantasticului. Chiar sunt curios ce impresie o sa va lase si voua.

Bio:

Romane

Retetarium (Tritonic, 2006)

Colectie de povestiri

Ciuma de Sticla (ProLogos, 2001)

Antologii editate

Vremea Demonilor (Omnibooks, 2001),

Cronicile Singelui (ProLogos, 2002)

Radharc  (Millenium, 2005)

A cistigat 21 de premii  printre care Marele Premiu la Colocviul National de Science Fiction de la Calarasi pentru povestirea “Ciuma de Sticla”, premiul Uniunii Scriitorilor, Alexandru Odobescu, pentru debut in volum, pentru “Ciuma de Sticla” si locul II la premiile Vladimir Colin, pentru acelasi volum. Locul II la premiile Nemira si premiul Atelierului Kult pentru “Retetarium”, precum si premiul Conventiei Nationale de SF&F pentru nuvela “Copiii Domnului”, publicata prima oara in antologia “Vremea Demonilor”. Cu “Retetarium” a cistigat si premiul Vladimir Colin in 2008.

Click aici pentru povestire sau o mai puteti gasi si la paginile de sus.

Ages of Wonde

Din introducere aflam ca antologia s-a nascut din dorinta si ideile celor doi editori, respectiv Julie E. Czerneda si Rob St. Martin, de a exploata elementele specifice diferitelor culturi istorice. Un decor numai excelent pentru a putea fi adaptat unui cadru cu radacini fantasy. Da, exact, antologia de fata abunda in texte fantasy si/sau fantastice. Se pare ca cei doi antologatori au avut un sablon de selectare foarte riguros asadar reusita lui Costi Gurgu de a se strecura printre scriitorii selectati este cu atat mai meritorie.

“Age of antiquity” debuteaza cu un text al Ninei Kiriki Hoffman ce ne introduce intr-o frintura de lume romana uimind prin acuratetea detaliilor. Zei si vrajitoare, negustori si scalvi, blesteme si binecuvantari toate se impletesc in acest text. “To play the game of men” de Caitlin Sweet este o povestire fantastica cu mai multe subtilitati decat lasa prima impresie insa la care te-ar putea duce gandul daca ai urmari cu atentie indiiciile oferite. “Mist Wraith” de Urunaia Fung ne poarta si pe continentul asiatic cu o poveste parca desprinsa din angoasa si filmele pline de fantasme din industria cinematografica a zonei. Ce iti ramane de facut cind te numeri printre ultimii supravietuitori ai rasei tale?Cum iti mai poti proteja acum copilul nenascut? Cum se poate totusi scrie in fum? La toate aceste intrebari si nu numai veti afla raspuns in deliciosul text “Written in Smoke” de Karina Sumner-Smith.

“Age of sail” este o perioada ce nu putea sa lipseasca dintr-o asemenea initiativa si cred ca toata lumea este de acord. “Cloud above water” de Natalie Millman, “Crossing the Waters” de Ika Vanderkoeck, “Here there be monsters” de Brad Carson si a “Swift changing course” de Jana Paniccia ne familiarizeaza cu personaje intalnite doar in largul marii cum ar fi: sirenele, spiritele elementale (elementals in engleza), piratii, negustorii de sclavi, ailliachi sau krakeni uriasi – despre care se spune ca sunt urmasii decazuti ai unei anumite specii fantastice. Si povestirile din aceasta zona mi s-au parut echilibrate si unele chiar transmit si mesaje. Interesul poarta caciula in “Crossing the waters” si resursele nebanuite ce stau ascunse in interiorul fiecaruia ne pot salva deseori din situatii limita dupa cum putem observa in “A swift changing course”.

“The colonial Age” este o epoca in care miturile au cunoscut o raspandire mai mare, existand ce-i drept si o mai larga arie de acoperire si un contact mai pronuntat cu civilizatii necunoscute pina atunci. Avem parte de idei de povestiri novatoare ce exploateaza necunoscutele si farmecul “Lumii noi” americane dupa cum am observat in  “Blood and soil” de Ceri Young; drame de iubire aparute ca urmare a razboaielor dintre diversele natiuni expansioniste in “Fletcher`s ghost” de Liz Holliday; goblini (cred ca s-ar traduce ca un fel de spiridusi, si in general din ce stiu eu sunt vazuti  mai ales ca niste fiinte “rautacioase” si agresive) fascinati de mecanisme si tehnologia (incipienta) a aburilor, gelosi in acelasi timp pe iubita stapanului, in “Immigrant” de Sandra Tayler. Textul de fata mi s-a parut si cel mai apetisant din aceasta perioada. Goblinul  este foarte haios si bine creionat in incercarea sa de a-si apara “teritorul” atat in fata “dusmanilor” inchipuiti ce afecteaza programul de munca al stapanului sau, dar si a celor supranaturali ce il saboteaza cu adevarat.

“The Age of pioneers” se deschide cu povestirea, “A small Sacrifice” de Kristen Bonn, in care primeaza nevoia de a mentine tribul departe de pervertirea noii orinduieli, una dintre solutiile la care se recurge in final fiind si sacrificiul uman. Atmosfera vestului salbatic ne inconjoara in textul “Pony up”, de Linda A.B. Davis, text cu un titlu foarte sugestiv, decorul fiind populat si cu niscaiva ponei Pegasus. Urmeaza “Gold at the end of the railroad” de Elizabeth Ann Scarborough, singurul text al antologiei care nu a reusit sa ma prinda si in consecinta l-am abandonat destul de timpuriu.

“The Pre-modern Age” este vazuta ca o epoca in care omul a alergat continuu sa-si impuna dominatia asupra naturii dar si un moment prielnic pentru miracolele stiintei si boom-ul tehnologic. Insa se intreaba antologatorii, si pe buna dreptate,  mai pot acum emite sperante fortele mistice, mitologia, supranaturalul si magicul in concurenta directa cu aceste inovatii.

“The stone orrery” de Jennifer Crow pare a fi un episod desprins din deja mitul legendarei “time machine”. Destinul unei printese slave se impleteste cu cel al unui cercetator avid de afirmare si al unei femei aflate intr-o situatie delicata. Un text bine construit dar nu neaparat extraordinar. Tony Pi, nominalizat la “The John W. Campbell Award” pentru cel mai bun scriitor debutant, a reusit sa ma prinda si pe mine cu textul sau, “Sphinx!”. Intr-o epoca in care Sfinxul si alte hibride fantastice au disparut de secole soarta le pregateste totusi o surpriza majora eroilor textului nostru. Mi s-a parut interesanta asocierea Sfinxului egiptean cu magia ghicitorilor. Un asemenea text cifrat sta la baza controlului ce poate fi exercitat asupra acestora oferind detinatorului putere nelimitata asupra destinului fiarei subjugate. “A bird in the hand”, de Queenie Tirone, se detaseaza ca o alta incursiune in lumea fapturilor de basm, pasari pheonix, zane, magicieni detectivi  si vraji puternice, sabii Excalibur si mafia chinezeasca, toate acestea populeaza lumea imaginata de scriitoare.

“The Age ahead” cuprinde doar doua istorisiri insa printre autorii lor se gaseste si scriitorul roman Costi Gurgu. “Mars Bound”, povestirea lui K.J. Gould urmareste o idee neconventionala si iesita din comun. Ea exploateaza credibil un viitor in care elfii traiesc alaturi de oameni si reusesc sa ajunga datorita ambitiei unuia dintre ei, “acolo unde nici un picior de elf nu a mai calcat vreodata”. Pe Marte. Prilej pentru autoare de a analiza radacinile  provenientei magiei pe care elfii o poseda si o folosesc cu atata naturalete si gratie. O lucrare ce dovedeste ca imaginatia bate subiectele stereotipe si inca mai exista scriitori ce pot imagina abordari elfesti fara cusur. Dar nu pe la noi.

In “Angels and Moths”, Costi Gurgu trateaza debutul unui contact extraterestru ratat in prima instanta. Este un text cu substanta si vigoare literara ce aduce in discutie  subiecte contoversate. Credinta in Divinitate, ispitirea constanta a sufletului, soarta implacabila, slabiciunea spiritului si a constiintei umane  fiind doar cateva dintre ele. Recent am lecturat si unele dintre povestirile mai vechi ale scriitorului Costi Gurgu prin bunavointa celor doi entuziasti, Bebe si Voicu, ce au avut placerea de a-mi dona cateva numere din vechea revista “String”. Plecaciuni si multumirile mele domnii mei. Si, revenind la text, impresia mea este ca povestirea de fata se inscrie pe aceeasi linie cel putin, desi nu neaparat ca directie si complexitate, cu un alt text mai vechi al autorului, “Relatii Culturale”. Si acolo aveam prezenta o rasa de extraterestri inediti si bine “imbracati” literar, hipnotica prin unicitate si abordarea numerica, coordonate pe care de altfel le putem observa, in mare, si in textul de fata. Finalul te pune un pic pe ganduri si indeamna la o re-lecturare a ultimelor evenimente pentru o mai buna decifrare, ceea ce denota atentia pentru constructia subtila si migaloasa a textului.  Departe de mine dorinta de a lauda aiurea, insa scrierea mi s-a parut o prezenta solida si bine construita ce contribuie impreuna cu restul textelor reusite, la inradacinarea unei imagini generale de antologie reusita. Un punct de vedere extraterestru asupra ateismului personajului central mi-a oferit si paragraful preferat al intregii antologii :

You have decided not to believe not because  you`re convinced  that there is nothing divine, but because  you don`t need the divine presence in your life. You can live without it.

Ma gindeam ca spre deosebire de Best Sci-fi-urile lecturate recent, antologia “Ages of Wonder” frapeaza prin dimensiunile reduse si subtirime, textele prezente avand, marea majoritate, o intindere moderata cu o limita de cam maxim 20 de pagini in principiu. Insa ea nu trebuie subestimata, ci dimpotriva, un cititor pretentios si iubitor de fantastic va putea descoperi mai mult de o mana de texte pe gusturile sale, in primul rand si datorita varietatii si constructiei riguroase a subiectelor abordate. Eu unul am fost impresionat, si pe viitor o sa fiu sensibil mai atent la unele dintre numele prezente in paginile culegerii de texte, dar de ce nu, si la cel al antologatorilor.

Second Take (Aspoiu) – Asa cum am spus,  nu am citit decat povestirea lui Costi din prezenta antologie, celelalte fiind amanate pentru vremuri mai ‘relaxate’.  As vrea insa sa punctez cateva aspecte independente de restul volumului. Ce te frapeaza in primul rand la “Angels and Moths” este bogatia ideilor comprimate intr-o povestire relativ scurta. Costi are aici idei nu pentru un roman, ci o serie in toata regula. Intr-un vartej de 15 pagini avem un prim contact, mitologie populara, divinitate sclerozata, credinta pierduta, un pic de ‘love’ amar, magie extraterestra etc. Daca as fi citit cu creionul in mana luand notite sigur mai ‘prindeam’ inca pe atat. Al doilea punct forte este exprimarea: plastica, poetica aproape, cu frumoase intorsaturi stilistice – dar nu va ganditi la chestii greoaie, care pun lectura in genunuchi – scriitura este ‘impachetata’ natural iar discursul este foarte fluid. In loc de concluzie, trebuie sa va spun ca din povestirea asta tot lipseste ceva – lipseste acea ‘atingere’ specifica SF-ului romanesc caracterizata fie prin idee bunicica insa cu executie slaba (autor indragostit de idee), fie prin expunere potential buna insa fara viziune si continut (autor indragostit de vorbe). “Angels and Moths” in trei cuvinte: bogata, consistenta, atractiva.

PS. Asteptam ROMANUL.

]]> http://www.cititorsf.ro/2009/03/26/ages-of-wonder-julie-e-czerneda-rob-st-martin-ed/feed/ 22 http://www.cititorsf.ro/2009/03/26/teaser/ http://www.cititorsf.ro/2009/03/26/teaser/#comments Thu, 26 Mar 2009 08:03:23 +0000 kyodnb http://cititorsf.wordpress.com/?p=3786

De maiine 27 martie si pina duminica 29 martie in Toronto, Canada, are loc Conventia Ad Astra de literatura SF&F. Invitatii de anul acesta sunt: Melyssa Ade, Nigel Bennet, Kent Burles, David Drake, Joanne Ellen Hansen, Tamora Pierce si Timothy Zahn. Dar in afara acestora vizitatorii vor avea placerea sa se intalneasca si cu alte personalitati din lumea literaturii SF&F, cum ar fi : Robert J. Sawyer, Guy Gavriel Kay, R. Scott Bakker, Julie Czerneda, Nick DiChario, James Alan Gardner, Phyllis Gotlieb, Ed Greenwood, Karl Schroeder si lista continua.

Cu ocazia conventiei va avea loc si prima lansare oficiala a antologiei “Ages of Wonder” editata de Julie Czerneda si Robert St. Martin in care a aparut si povestirea scriitorului Costi Gurgu, “Angels and Moths”. Cu ocazia asta ne-am gandit sa marcam si noi evenimentul printr-o serie de initiative speciale, recenzia ce va fi postata “later in the day”, fiind doar una dintre ele.

Despre libraria britanica online Book depository am mai adus vorba si intr-un post trecut. Ei bine aflati ca nu s-a stat mult pe ginduri si lumea s-a apucat deja sa comande. Cu ocazia asta cineva s-a gindit si la mine si mi-a facut un “mic” cadou cu totul si cu totul special. Îi mai multumesc inca odata si pe aceasta cale.

Daaaaaaaa!!!Este chiar Ages of wonder, antologia editata de Julie E. Czerneda si Rob St. Martin in care este inclus si scriitorul nostru, Costi Gurgu cu povestirea “Angels and Moths”. Inca nu-mi vine sa cred ca o sa stea la loc de cinste in biblioteca mea. Si o tin in mina chiar inainte de lansarea oficiala. Trebuie sa fiu atent cum o manevrez sa nu cumva sa se “sparga”. In noaptea asta e petrecere in toata regula, ce mai!Yuhuuuu!

Nu m-am putut abtine sa nu zimbesc la “Despre scriitori” cand s-a adus vorba de testoasa lui, Cleo, ce nu a vrut sa-l insoteasca in calatoria spre Canada, avand rau de mare si de zbor si preferind sa nu paraseasca sub nicio forma plaiurile natale.

Din cate am socotit eu cei de la Bookdepository s-au miscat destul de repede, pachetelul ajungind in numai cateva zile in Romania, par avion. Cred ca mai mult a durat transportul ei pe teritoriul tarii noastre. Dar important este ca a ajuns cu bine. Multumiri lui Costi, pentru ca fara el nu aveam parte de antologie, si multumiri sponsorului “enigmă” !