Cititor SF

Antologie YA,  Steampunk! An Anthology of Fantastically Rich and Strange Stories   reuneste in paginile sale un numar de 14 povestiri, dintre care unele sunt semnate de autori chiar in voga la momentul de fata.Din scurtul cuvant inainte am retinut doar ca Jules Verne este cel care a pus bazele steampunk-ului acum mai bine de o suta de ani, lucru logic de altfel, insa  a fost o noutate sa aflu ca K.W. Jetter a folosit pentru prima oara acest termen acum mai bine de 25 de ani, intr-o scrisoare trimisa revistei Locus. Se mai subliniaza si o serie de autori ce ar fi crescut decisiv popularitatea recenta a steampunk-ului si anume: Philip Reeve si Philip Pullman, Cherie Priest, Alan Moore si Kevin O`Neill cu The League of Extraordinary Gentlemen in zona benzii desenate, Gail Carriger- ce se pare ca a introdus si ceva vampiri in peisaj-, si antologatorii Jeff si Ann VanderMeer cu Steampunk si Steampunk II, volume ce nu le am inca in portofoliul cartilor parcurse. Read more…

Editorial:
DESPRE PROFESIONALISM – Horia Nicola Ursu

Ficţiuni:
UNDE RADIO – Michael Swanwick – Premiul World Fantasy 1996
ÎNGERI ŞI MOLII – Costi Gurgu
JOC ÎN DOI – Nicola Griffith – nominalizare Hugo 2010
CUMANIA 2010 – Marian Truţă
SLUJESC ZEULUI CÎINE – Ştefana Cristina Czeller
VÎNĂTOAREA DE SFINCŞI – Florin Pîtea

Viitorul anterior:
IANUS BIFRONS – Mircea Opriţă
ALFRED BESTER – Graham Sleight

Dosar Lucius Shepard:
„BIG FUCKING DRAGON” – un interviu în exclusivitate cu Lucius Shepard
DOAR PARŢIAL AICI – Lucius Shepard

Zeitgeist:
LITERATURĂ DE FURAT – Cory Doctorow
AFACEREA CLEVE CARTMILL – Robert Silverberg

Little Brother a fost primul roman de Cory Doctorow pe care l-am citit (desi recenzia de la Makers a fost prima postata). De fapt, in ciuda neajunsurilor, Little Brother e cartea care m-a convins ca autorul merita efortul de a-l citi si pe hartie (electronica), nu doar pe internet.

De la prima pagina am avut aceeasi senzatie pe care am descris-o in recenzia de la Makers – Little Brothers e pentru noi, cei care nici macar nu facem o pauza intre a citi W1n5ton si a intelege Winston… si intelegem chiar lucruri complexe de genul “if u c4n r34d this u r3411y n33d t0 g37 l41d” Cartea e plina de referinte la lumea “moderna” a internetului, genul de lucruri care fac parte din viata de zi cu zi a unui pusti de 17 ani, asa cum e Marcus sau W1n5ton, personajul principal: wikis, Pirate Party, Fark, Worth1000, B3ta (desi mi se pare greu de crezut ca Marcus sa fi jucat vreodata Wolfenstein, avand in vedere ca jocul a aparut in 1992 iar personajul e nascut cam tot atunci…). Doctorow nu mentioneaza si BoingBoing, dar probabil este si el pe lista de lecturi a lui Marcus.

In esenta, Little Brother are toate ingredientele pentru a placea publicului-tinta (adica adolescentii): un protagonist simpatic si gasca lui, o poveste de dragoste, internet si tehnologie, lupta cu autoritatile. Din pacate, Doctorow exagereaza cu sustinerea convingerilor sale politice. Personajul negativ este guvernul american care este eeeevil, iar subtilitatile lipsesc: dupa un atac terorist, Departamentul de Securitate Interna face exces de zel si aresteaza oameni nevinovati in numele sigurantei nationale. Inchisorii la care ajung prizonierii i se spune in mod informal Guantanamo din Golf (ca sa nu exista vreo sansa ca cineva sa scape aluzia). In final isi face aparitia si faimoasa tehnica de tortura a waterboardingului.

Trecand peste asta, povestea te prinde. Simpatizezi cu Marcus, suferi alaturi de el, ii tii pumnii si te bucuri atunci cand reuseste. L-as felicita pe Doctorow si pentru ca a reusit sa scrie un copil credibil, care nu are idei geniale intotdeauna si ale carui planuri esueaza uneori in lumea adultilor. In ciuda abundentei de idei subversive si a glorificarii (justificate, in linii mari) a puterii internetului, in final povestirea revine in lumea reala, iar deznodamantul are loc cu sprijinul de neinlocuit al adultilor.

Pe langa actiune, am mai apreciat ceva la Little Brother: lectiile. Probabil e un caz de love it or hate it, dar mie explicatiile despre criptografie si protocoale SMTP chiar mi-au facut placere.

Per total, mi se pare ca politica ii strica romanului. In ciuda entuziasmului cu care am inceput s-o citesc, pana la sfarsit am inceput sa ma satur de aluziile (sau afirmatiile de-a dreptul) cum ca guvernul american este malefic si se ocupa cu inchisul si torturatul nevinovatilor. Dupa parerea mea, lucrurile de genul asta nu isi au locul in carti pentru adolescenti, ci eventual in analize politice pentru adulti. Chestie care ma duce la alta dilema: avand in vedere continutul, parintii s-au scandalizat din cauza unei scene (neexplicite) de sex?! Si eu care ma gandeam ca mai ingrijorator ar fi ca fii si fiicele lor sa saboteze organismele guvernamentale…

M-am apucat intamplator sa-l citesc pe Cory Doctorow. Aruncam privirea pe Boing Boing ocazional, dar nu pot sa spun ca gaseam in articolele lui Cory ceva deosebit fata de ale colegilor lui. Cred ca prima data cand am dat peste un text literar al sau a fost cand am gasit When Sysadmins Ruled the Earth intr-o antologie si am fost destul de entuziasmata incat sa-i fac o recenzie separata. Au urmat alte nuvele, cand cautam materiale pt umplut Kindle-ul, apoi Little Brother, apoi Makers.

N-o sa argumentez ca Doctorow e un mare scriitor, noul Martin sau Zelazny sau mai stiu eu cine. Scrie simplu, scrie fara pretentii, dar scrie despre noi.

Cine sunt acei “noi”? “Compun” de vreo 2 saptamani recenzia asta in minte si inca nu am gasit o definitie exacta. Noi suntem geeks – fie ca putem sa cream un nou internet paralel cu cel “oficial” (ca Marcus din Little Brother), fie ca suntem experti in programare, fie ca putem crea orice cu o imprimanta 3D (ca Lester si Perry din Makers), fie ca putem sa recitam in ordine alfabetica intreaga distributie a Star Wars, fie ca petrecem nenumarate ore pe internet citind speculatii despre cine e mama lui Jon Snow. Noi intelegem ca “puterea internetului” nu e doar o expresie bombastica si ca oamenii din cealalta parte a ecranului sunt reali. Noi stim ca jocurile video nu ne transforma in ucigasi in serie, ci chiar pot inlesni relatiile sociale. Noi ne dam seama ca a veni acasa si a juca Starcraft 2 nu e cu nimic mai rau decat a veni acasa si a te uita la Stirile de la ora 5. Noi traim conectati la retea fara sa devenim robotei fara sentimente. Noi putem sa intelegem tot limbajul folosit de Doctorow fara sa recurgem la Urban Dictionary sau la Jargon File (noi stiam de existenta Jargon File fara sa ajungem la site cu o cautare pe Google).

Cateva dintre exemplele de mai sus se refera la mine. Cateva se refera la prietenii mei. Toate sunt perfect normale in realitatea “mea” si in Makers.
Read more…

A meritat sa alerg de la aeroport la o ultima bere la Giotto: am prins nu numai niste discutii interesate, ci si primul numar din Galileo.

Prima impresia e ca arata bine. Hartia e cum trebuie (nu foarte grea, din fericire, am eu o problema cu asta), coperta e tiparita frumos… dimensiunile nu-s pe placul meu, dar am mai spus-o si faptul e consumat.

Povestirile
James Patrick Kelly – O sansa din 10^16
Am impresia ca am mai citit cate ceva de Kelly, dar probabil toate au cazut in aceeasi categorie ca O sansa din 10^16: usor de uitat. In cazul de fata, un om din viitor ajunge in viata unui pusti de 12 ani care ar putea salva lumea (ma rog, adica are o sansa din 10^16 de-a reusi). Nu pot sa spun ca m-am plictisit citind-o, dar nici nu m-a impresionat.

Liviu Radu – Doi batrani, pe o banca…
Probabil ca mi-au scapat cateva subtilitati din cauza ca nu am citit Frankenstein… in orice caz, impresia pe care mi-a lasat-o a fost asemanatoare cu povestirea lui Kelly – ok, dar nimic memorabil. Introducerea mi s-a parut prea lunga, n-am inteles de ce o persoana ar veni la aceeasi banca din parc la aceeasi ora si ar intreba necunoscutii ce carti citesc… dar speculatiile au fost interesante. Nu stiu cat de mult au in comun cu evenimentele reale cunoscute, dar nici nu ma prea intereseaza; abordarea in sine a fost destul de inovatoare ca sa ma tina curioasa pana aproape de sfarsit.

Sebastian A. Corn – Vonu
Vonu mi-a placut mai putin decat alte nuvele ale lui Corn. Imaginatia e la locul ei, idem versiunea proprie de cyberpunk… dar rezultatul nu m-a dat pe spate. Ideea cu Romania pe post de buric al pamantului mi s-a parut bine justificata, dar clonele si intentiile lor si exact de ce trebuia sa-mi pese… nu. Jimi Hendrix a fost simpatic totusi.

Norman Spinrad – Jurnale din Anii Molimei
Spinrad nu e printre autorii mei favoriti, chiar deloc, asa ca nu ma asteptam la mare lucru. Cu toate astea, nuvela s-a dovedit a fi preferata mea din revista. Intr-un viitor nu foarte incredibil, o molima se raspandeste pe cale sexuala (a pornit din Africa, s-a raspandit in comunitatile de homosexuali, dar e Molima, da? nu SIDA, ca tre’ sa fie SF), cu consecinte evidente: sexul “pe viu” e periculos, masturbarea e sport national si sexul propriu-zis se face numai prin intermediul unor prezervative si diafragme high-tech. Cateva personaje se intersecteaza in aceste conditii si salveaza omenirea. (Nu e spoiler, asta ni se spune din a doua pagina.)

Ce iese bine: societatea Molimei, violenta, viata linistita a celor care nu mai au nimic de pierdut (nu foarte realist, dar mi-a placut ideea), personajele care chiar reusesc sa aiba putina personalitate.

Ce nu iese bine: ideea de jurnale (serios, un bolnav de Molima care isi petrece viata omorand si violand scrie un jurnal?!), cliseele (crestinul fanatic, militarul nebun, doctorul care vrea sa salveze lumea, corporatiile medicale malefice), scriitura asa-si-asa. O sa imi spun ca Spinrad nu a vrut sa se ia prea mult in serios… altminteri nu-mi explic procedeele de telenovela gen “cine putea fi atat de nebun incat sa o faca…” // se termina capitolul // urmatorul capitol este cu, ghici cine, mercenarul John care e in cacat pana la gat. No shit.

Cu toate defectele, nuvela m-a prins. Spinrad in continuare nu-mi place, dar sa spunem ca mi-e putin mai simpatic acum.
Read more…

Inceputul

In octombrie 2009, Horia Nicola Ursu intreba pe blogul propriu “Ati cumpara o revista trimestriala de fantasy & science fiction?“. Era primul indiciu “oficial” ca editorul satmarean se gandea serios sa umple golul lasat de disparitia CPSFA, JSF, Lumi Virtuale sau Sci-Fi Magazin.

Seria de intrebari adresate fanilor avea sa duca la un portret-robot publicat in Nautilus (“Cum trebuie sa arate o revista F&SF?“) si, patru luni de tacere mai tarziu, la dezvaluirea numelui si copertii revistei (“In martie, la Millennium Press“). Daca titlul mesajului era oleaca inselator (revista avea sa apara abia in mai, nu in martie) continutul era suficient de apetisant ca sa ma faca sa fug la posta si sa devin unul dintre primii abonati.

Si unul dintre primii cititori, bineinteles

Pe scurt

240 de pagini, format A5

20% autori romani (Liviu Radu, Sebastian Corn)

50% autori straini (James Patrick Kelly, Norman Spinrad, Joe Haldeman)

30% articole (Mircea Oprita, Graham Sleight, Cory Doctorow, Paul Di Filippo, Peter Watts, Joe Haldeman)

Pe lung

“O sansa din 10 la puterea a saisprezecea” e povestirea cu care James Patrick Kelly a castigat premiul Hugo in 2000.

In 1962, anul crizei rachetelor cubaneze si cea mai fierbinte perioada a razboiului rece, Ray Beaumont are 12 ani, o biblioteca intesata cu carti SF si un adapost antiatomic in curtea din spatele casei. Asa ca atunci cand un om din viitor ii cere ajutorul, Ray il ascunde in buncarul improvizat si incearca sa faca tot ce poate ca vizitatorul sa-si poata duce misiunea la bun sfarsit. Dar va putea Ray sa fie acea sansa din 10 la puterea a 16a de care omenirea are nevoie ? Read more…

De cand a aparut volumul  de fata mi-am dorit sa pot face un serial cu povestirile adunate in paginile lui, model des intalnit prin afara, insa la care noi nu am apelat pina acum. Cum l-am gasit la reducere pe site-ul Nemirei, l-am si pus in cos  fara sa mai stau pe ganduri (multumesc lui A. Buzdugan pentru semnalare). Deci cartea e cumparata pe banii mei, pe spinarea si munca mea, si cei care viseaza ca primim carti sa scriem de bine despre ele, pot sa-si bage linistiti presupunerile nefondate exact in DOS. MS-DOS, desigur.  Dar sa trecem la lucruri mai serioase.

Cory Doctorow – Eu, robo-barca

Ei bine imi este clar, Doctorow este un tip cu o imaginatie care sparge destule standarde. Pentru el nu exista un tipar neaparat, ci improvizeaza foarte mult si variat. Si culmea, ii si iese, domnule. Nu in toate povestirile, normal, si aici sta marturie When sysadmins ruled the earth, insa nu e prima oara cand descopar un text deosebit. The things that make me weak and strange, publicata pe site-ul Tor si despre care am scris cateva cuvine la linkul precedent, este o alta dovada a resurselor nebanuite ce-l bantuie pe vestitul scriitor canadian. Read more…

Am lipsit o vreme, motivat si nemotivat (vacanta si lene). Vor urma cateva recenzii ale unor carti citite acum cateva luni, deci vor fi mai scurte pentru ca nu imi mai aduc aminte toate detaliile, ci doar lucruri generale si senzatii.

Prima pe lista, Millennium Fantasy & Science Fiction, editata de, evident, Millennium Press, si care contine 10 nuvele scrise de autorii publicati de editura.  Recunosc ca nu ma asteptam la foarte mult, pentru ca majoritatea celor din volum mi-erau ori necunoscuti, ori familiari doar ca autori de romane. Rezultatul… cu plus. Nu excelent, dar bun.

Inceputul e foarte promitator: Cerul inghetat de Jeff Carlson e o nuvela SF cu extraterestri, primul contact, chestii d-astea. Echipa de explorare si costumele inteligente nu-s nimic nou, dar rasa/rasele de amfibieni au fost ceva deosebit, cel putin pentru mine. Per total nimic inovator, dar actiunea curge cum trebuie, personajul e in regula… o lectura placuta. Tinand cont si de jumatatea de roman de Carlson pe care am citit-o, probabil o sa mai dau cu ochii de scrierile autorului, dar n-o sa le caut in mod expres.
Read more…

De cand scriem recenzii la nuvele? De azi, pentru ca ce voiam eu sa zic depasea spatiul unei recenzii de volum (o sa vina si ea in curand).

Am citit When Sysadmins Ruled the Earth in Wastelands, acum un an si ceva, si in Millennium Fantasy & Science Fiction, astazi, si cred ca m-am entuziasmat mai tare a doua oara. Ce e asa misto la poveste cu geeks si sfarsitul lumii? Probabil faptul ca trebuie sa fi trait o parte din viata pe internet ca sa iti placa atat de mult. Cory Doctorow scrie pe BoingBoing, isi ofera cartile gratis pe internet si militeaza pentru libertatea webului, asa ca stie ce zice.

Povestea incepe normal, cu un admin de sistem care e trezit in miezul noptii pentru ca a cazut un server. Prima parte o sa ii sune foarte familiar oricui are prieteni in IT – tricouri cu zaruri de D&D sau cu logo-uri ale firmelor de software, poante de oameni care au avut de-a face cu foarte multi useri incompetenti de-a lungul vremii (da, de cele mai multe ori chiar este o problema intre keyboard si scaun) si calculatoare numite dupa personaje din Star Wars. Prietenul meu se incadreaza la toate 3; amicii mei au impreuna jumatate din catalogul ThinkGeek in dulapuri; calculatorul meu se numeste Logrus iar reteaua wireless e ThePattern… intelegeti ideea Pentru un anumit segment al populatiei sa-ti numesti copilul ‘Beta Test’ si apoi ’2.0′ si sa descrii vomitatul ca ‘intins o lista de erori pe halat’ sunt doar dragalasenii de cuplu, nu ciudatenii.
Read more…

“Little Brother” de Cory Doctorow (Tor) si “Song of Time” de Ian R. MacLeod (PS Publishing) au castigat la egalitate  John W. Campbell Memorial Award 2008. Aceasta ar fi doar a treia egalitate din istoria premiului. 

Cory Doctorow este si primul scriitor care obtine atat premiul John W. Campbell Award for Best New Writer cat si John W. Campbell Memorial Award iar “Song of Time“ a mai fost rasplatita anul acesta si cu Arthur C. Clarke Award.

Theodore Sturgeon Memorial Award a mers la “The Ray Gun: A Love Story”  de James Alan Gardner (Asimov’s 2/08). Mai multe detalii despre premii si cei care le ofera gasiti aici.

“Wastelands” e prima carte pe care o citesc in anul 2009,  si ce carte a fost! La inceput de an, dupa ce m-am delectat cu revista Weird Tales, m-am simtit stapanit de o lipsa de chef atroce, orice as fi vrut sa incep si imi planuisem, neatragandu-ma deloc. Asa ca, sub impulsul de moment, am ajuns la antologia editata de John Joseph Adams, editor despre care am mai scris un pic pe blog la antologia “The Livind Dead“. Antologia de fata insa nu se ocupa cu oamenii morti si nici nu aduce in discutie scenarii in care extraterestii cuceresc pamantul, dupa cum si editorul spune in introducere, dorindu-se o prezentare a diverse viziuni ale unui viitor posibil al omenirii, post-apocaliptice, lumea confruntandu-se, de la o povestire la alta, fie cu un cataclism natural, un virus mortal, cu un razboi total intre natiuni, cu foamete, sau pur si simplu cu propria-i decadere.

“The End of the Whole Mess” -1986- a lui Stephen King deschide seria povestirilor antologiei intr-un mod cum nu se poate mai fericit. Si, probabil, nu deageaba este si prima din carte cum la fel de cert este si ca Stephen King este la momentul de fata unul dintre cei mai buni scriitori din intreaga lume. Modul de abordare mi s-a parut original, nemaintalnindu-l de-a lungul antologiei, una dintre persoanele responsabile cu dezastrul, cel ce a cauzat sfarsitul lumii, prezentandu-si povestea. Insa constructia este de asa natura incat ai impresia ca ti se vorbeste direct tie, tonul abordat fiind presarat cu momente si constatari ce-ti pot starni zimbete, povestea impingandu-te de la spate, aproape invizibil, spre finalul neasteptat. Si chiar daca sfarsitul nu este placut pentru omenire, modul de expunere al povestirii te impiedica sa te intristezi si te indeamna la meditatie si la descoperirea moralei in jurul careia este tesuta intreaga relatare.

Read more…

Cory Doctorow prin scrierile sale ramane un personaj controversat, adulat de unii si neinteles de altii. Cert este ca de mic a stiut ce vrea sa faca, adica sa scrie science fiction si si-a urmat visul cu stoicism in ciuda neimplinirilor din primii ani ai carierei. Este sustinatorul ideeii de libera circulatie a informatiilor in format digital, si in special a cartilor in format electronic, in acest sens, multe din nuvelele sale fiind publicate pentru prima oara pe internet.

Dintre premiile castigate amintim, John W. Campbell Award pentru “Best New Writer” ( cel mai bun scriitor debutant ) in anul 2000, Locus Award pentru “Best First Novel” ( cel mai bun roman de debut ) “Down and Out in the Magic Kingdom” in 2003, si Sunburst Award pentru “Canadian Science Fiction Book” pentru antologia de povestiri “A Place So Foreign and Eight More” in 2004. Nuveleta “0wnz0red” din aceasta antologie a fost nominalizata in 2003 la Nebula Award. “Un milliard de sanse” publicat de Millennium Press in 2007 in editie princeps, adica este prima, si se pare si singura publicare in forma tiparita a nuvelei, deschizand ciclu de povestiri reunite sub denumirea “Themepunks” publicata initial  online, plus bonus un interviu in exclusivitate cu Cory Doctorow sub titulatura de “Sunt un scrib liber“. Pentru curiosi povestea poate fi citita si independent insa este continuata de scriitor online, la aceeasi adresa de mai sus.

In principiu in aceasta prima parte elemente sci-fi sunt mai putin predominante, accentul fiind pus pe evolutia unei Companii din Sillicon Valley si modul in care aceasta afecteaza piata si viata angajatilor sai. Scrierea poate fi vazuta de fapt ca un manifest social si economic scotand in evidenta multe dintre bubele cu care se confrunta sistemului american putand aminti, concedierile masive ce au loc in momentul in care diverse companii sunt vandute sau fuzioneaza cu altele sau prezenta oamenilor fara casa si modul in care sunt vazuti si ajutati ei de societate, dar in acelasi timp poate fi considerata si un adevarat tratat de afaceri prin cartografierea si punctarea evolutiei unei idei de afaceri destul de revolutionare.In speta ideea are la baza reciclarea de produse diverse prin folosirea lor in inventii ce ar putea ajuta lumea si ar putea usura anumite sarcini, o idee cat se poate de actuala, vezi concursul lansat recent de Google, cu ocazia implinirii a zece ani de existenta, ce premiaza inventia care va ajuta cel mai mult lumea. Cartea se citeste destul de rapid, numai buna pentru doua – trei plimbari cu metroul, presarata de personaje credibile ale caror stari si emotii sunt puse in plan secund, totul invartindu-se in jurul inventiilor si a aspectelor de ordin economic. Nu pot spune ca este o lectura de neratat insa pentru cei care vor sa se acomodeze cu stilul lui Doctorow este un prim pas inainte.

In cazul meu, primul meu contact cu autorul a fost acum doua luni cand i-am citit nuvela “The things that make me weak and strange” publicata online pe site-ul editurii Tor care mi-a lasat o impresie destul de buna, si despre care am scris un pic si aici, inceputul fiind mai greu, pina am intrat in atmosfera si am reusit sa deslusesc intelesul unor cuvinte insa apoi lectura a fost o placere. Si, dupa cum se poate observa din evolutia literara a lui Doctorow, uneori, in ciuda nereusitelor, perseverenta si timpul poate ajuta foarte mult un scriitor sa-si descopere talentul si drumul spre sufletul cititorilor de pretutindeni.