Cititor SF

The Dragon Factory este o lectura antrenanta si decenta, fara pretentii exagerate si fara prea multi neuroni consumati, mai ales daca si stii exact la ce sa te astepti cand pui mina pe carte.

Inca din primele pagini se observa ca scheletul pe care s-a construit cartea este asemanator (ca sa nu zic aproape identic) cu cel din mult mai inspiratul volum Patient zero. Adica aceleasi schimbari rapide de decoruri si de spatiu, trecandu-se rapid dintr-un colt al globului in altul, aceiasi raufacatori geniali si putred de bogati, plini de idei “constructive” despre cum sa distruga lumea, dar si nelipsita echipa de luptatori de elita, Echo Team, pusa pe picioare de The Department of Military Science si avand drept obiect principal al muncii contracararea  si anihilarea tuturor tipurilor noi de terorism. Si poate ar fi fost o adevarata problema ca o mina de oameni sa reprezinte un adversar serios pentru terorismul mondial daca nu ar fi fost ajutati in stradaniilor lor de un software sofisticat, cu mult inaintea vremii sale.

Daca in plan general, comparativ cu volumul trecut, lucrurile sunt neschimbate, totusi motivatiile, viziunile si modalitatile de a actiona ale mintilor cenusii din volumul de fata au evoluat radical.

Astfel aversiunea arabilor (sau cel putin a elementelor extremiste) fata de interventia americana si fata de tot ce reprezinta acest popor este de acum un subiect depasit. Acum se “mizeaza” pe o gama de personaje desprinse de-a dreptul din elita nazista, cum altfel decat macinate de aspiratii foarte “inocente” de purificare etnica. Un pic cam neverosimila ideea, pentru ca totusi sunt ani buni de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, insa daca ar fi sa ne gandim ca genetica este o stiinta in plina ascensiune totul este posibil. De altfel, si multe dintre personajele volumului de fata sunt experte in acest domeniu si nu se multumesc doar cu acest statut ci obtin si rezultate incredibile, desprinse de-a dreptul din cartile de istorie ( avem ceva fiinte mitologice, oameni de Neanderthal, clone umane, mercenari upgradati la propriu, dar si la figurat si multe, multe alte surprize). Read more…

Romanul de fata a fost pentru mine o surpriza placuta. Spre rusinea mea, prea multe nu stiam pina acum de Jonathan Maberry, castigator al premiului Stoker in 2007 cu romanul de debut Ghost Road Blues, primul volum al trilogiei Pine Deep, si un scriitor profesionist implicat activ si in predarea de cursuri pentru cei doritori a se scoli in arta scrierii. A mai cochetat cu benzile desenate, poezia, scenariile de videoclipuri si piese de teatru, artele martiale – despre care a si scris cateva carti – si lista de activitati in care este implicat autorul se intinde considerabil.

In Patient Zero, autorul a reusit sa combine o serie de amenintari cu substrat cat se poate de real, si tocmai acest grad de autenticitate si realism crescut poate soca, in primul rand, cititorul. Pe scurt, aflam ca o celula terorista de ideologie musulmana, pusa, cum altfel, pe distrugere si haos in numele atotputernicului si unicului Allah, reuseste sa puna mina pe o finantare ilicita. Finantarea de fapt are in spate alte interese decat cele ale fanaticilor teroristi, insa ghidandu-se dupa deviza “scopul scuza mijloacele” si scopul in cazul nostru fiind puterea, diferenta existenta la nivelul ideologic nu-i afecteaza prea mult pe cei in cauza. Pentru a dobandi aceasta putere, se planuieste cu atentie si in detaliu un atac in forta asupra natiei americane aflata inca sub urmarile socului atentatelor de la 11 septembrie. Read more…