Desi dupa Acacia nu planuisem sa ma apuc prea curind de continuarea sa, acest lucru s-a intamplat mai devreme de cat m-am asteptat. As puncta ca in unele momente mi-a insuflat o asa stare de entuziasm ca nu m-am putut abtine (later edit, si vad ca nici la primul volum nu am putut sta cu mintea intr-un loc) sa nu o compar cu mai epica si legendara (la propriu de acum) serie a lui Martin, A Song of Ice and Fire. Bine, cu traducerea sa ca sa fiu corect pina la capat, ca in original inca nu am citit nimic din serie.
Per ansamblu a fost un volum mai reusit decat precedentul si chiar am fost un pic dezamagit cind mi-am dat seama ca l-am confundat pe autor ( nu stiu de unde mi s-a tras ) cu Guy Gavriel Kay care pe deasupra mai si scrie cu totul altceva, si din pacate volumul trei al seriei nici macar nu e scris inca. Dar mult nu mai e pina departe si nu pot decat sa astept cu nerabdare si data de 04 ctombrie 2011, data la care se preconizeaza ca va iesi pe piata din UK si volumul 3 al seriei , The Sacred Band . Read more…
Recunosc ca am auzit foarte multe cuvinte de lauda despre roman, iar faptul ca actiunea se petrece intr-un viitor postapocaliptic m-a convins ca trebuie s-o citesc negresit. Norocul a facut sa dau peste ea la Bookfest, nu era chiar la reduceri, dar trecem peste.
Dupa ce am terminat romanul care a fost rasplatit cu premiul Hugo in 1961, nu pot sa constat decat ca am ramas un pic dezamagit. M-as fi asteptat la altceva din partea unei asemenea carti premiate, chiar daca subiectul central se invarte in jurul religiei si a ideii ca singurii pastratori ai cunostintelor umane adunate in carti si manuscrise au ramas doar calugarii. Adica stiu oricum ca religia a fost, este si va fi un subiect mereu controversat ce va atrage ca un magnet discutii si va starni pasiuni banuite (sau nu), insa speram sa-mi ofere si alte satisfactii decat un discurs stufos despre credinta.
Actiunea ne plaseaza pe continentul american intr-o era in care acesta a ramas foarte putin locuit. In cea mai mare parte a sa, este slab populat de popoare ale padurilor si campiilor alcatuite din salbatici, dar si din clanuri familiale organizate din loc in loc in comunitati rudimentare. Principala sursa de hrana o constituie vinatul, pescuitul sau agricultura primitiva, activitati capabile totusi sa mentina pe linia de plutire o populatie cu o rata a natalitatii foarte mica (fara a-i include aici si pe idiotii si monstrii foarte raspanditi mai ales datorita radiatiilor). Sunt timpuri in care vrajitoria este cea mai promitatoare “meserie”, iar razboiul iti poate spori prestigiul si poate contribui din plin la cresterea bunastarii.
In acest viitor sumbru survenit in urma razboaielor atomice singura oaza de lumina pentru cunoasterea omenirii o reprezinta Abatiile, unde se gasesc pastrate cu sfintenie volume de carti si documente apartinand secolelor si vremurilor trecute de demult. Read more…
Recent Comments